1
00:00:04,840 --> 00:00:09,630
În părțile de încheiere ale abordării
lui Ovidiu a războiului troian, vedem suferințele

2
00:00:09,630 --> 00:00:13,416
Hecubei și ale copiilor săi.
Acestea sunt fire faimoase din poveștile

3
00:00:13,416 --> 00:00:18,148
din jurul Troiei și nu este ca și cum
tradiția le ignoră, dar Ovidiu pare

4
00:00:18,148 --> 00:00:23,175
să le acorde o atenție specială, să le îmbrățișeze.
L-am văzut luând părțile

5
00:00:23,175 --> 00:00:27,256
poveștii narative a Troiei în care
tradițional este prezentată grandoare

6
00:00:27,256 --> 00:00:31,929
eroică și reilustrându-le ca momente
de răutate, așa că eroismul este

7
00:00:31,929 --> 00:00:35,360
stors din ele, iar acum,
în părțile tradiției

8
00:00:35,360 --> 00:00:41,975
unde răutatea este recunoscută,
Ovidiu aproape le îmbrățișează cu lăcomie și

9
00:00:41,975 --> 00:00:45,753
petrece timp concentrându-se pe ele.
Figura Hecubei, o vedem

10
00:00:45,753 --> 00:00:49,995
suferind și are un fel de aură
matriarhală, după

11
00:00:49,995 --> 00:00:54,529
o mare pierdere, își menține demnitatea
cu o familie decimată și pătrundem

12
00:00:54,529 --> 00:00:57,725
de aici, aproape imperceptibil,
într-o poveste a Eneidei.

13
00:00:57,725 --> 00:01:00,515
Vi-l reamintiți pe Enea aici,
marea noastră figură.

14
00:01:00,515 --> 00:01:04,525
Vom întâlni de asemenea povestea sa,
îl scoatem din Troia,

15
00:01:04,525 --> 00:01:09,175
se întâmplă asta, plecăm
prin Delos și Creta și

16
00:01:09,175 --> 00:01:12,255
până la Scila și Caribda.
Asta trece foarte repede.

17
00:01:12,255 --> 00:01:15,028
Observați cât de repede
tratează Ovidiu toate aceste lucruri.

18
00:01:15,028 --> 00:01:18,308
Apoi, odată ce ajungem în acel punct,
este o lungă digresiune.

19
00:01:18,308 --> 00:01:21,300
Durează aproape zece pagini
în traducerea noastră.

20
00:01:21,300 --> 00:01:24,580
Ei bine, auzim de Galatea și Acis,
care sunt îndrăgostiți fericiți,

21
00:01:24,580 --> 00:01:26,940
dar ghiciți ce?
Ciclopul o iubește pe Galatea.

22
00:01:26,940 --> 00:01:29,552
Așa că, dintr-o dată,
ce ne oferă Ovidiu?

23
00:01:29,552 --> 00:01:34,776
O lungă digresiune după doar o scurtă
tratare a ceea ce se petrece cu

24
00:01:34,776 --> 00:01:38,383
marele nostru erou Enea,
o lungă digresiune despre partea mai blândă

25
00:01:38,383 --> 00:01:41,617
a ciclopului.
Vi-l amintiți pe tipul acesta din Homer?

26
00:01:41,617 --> 00:01:45,535
Adică, e pur și simplu rău.
Ei bine, Ovidiu începe să se gândească la el

27
00:01:45,535 --> 00:01:50,386
ca având sentimente romantice pentru
această femeie tânără, frumoasă,

28
00:01:50,386 --> 00:01:53,372
și fragedă, dar ciclopul
se înmoaie pe dinăuntru.

29
00:01:53,372 --> 00:01:56,481
Adică e pur și simplu absurd,
vreau să spun

30
00:01:56,481 --> 00:01:57,850
este foarte distractiv, scuze.

31
00:01:57,850 --> 00:02:02,207
A explica o glumă nu e niciodată distractiv,
așa că dacă mi se pare că fac asta,

32
00:02:02,207 --> 00:02:04,792
face parte din înțelegere,
bănuiesc.

33
00:02:04,792 --> 00:02:09,799
Așadar avem această lungă digresiune
despre asta și apoi auzim de Scila

34
00:02:09,799 --> 00:02:13,525
și cum a ajuns în acel fel.
Din nou, ne face oarecum să ne simțim îngăduitori

35
00:02:13,525 --> 00:02:17,658
față de Scila, este o iubire care
merge prost și acum este transformată

36
00:02:17,658 --> 00:02:20,162
într-un monstru.
Deci există această parte mai blândă

37
00:02:20,162 --> 00:02:23,014
a acestor monștri, iar apoi
este o parte monstruoasă

38
00:02:23,014 --> 00:02:26,799
a oamenilor pe care îi admirăm.
Auzim despre Dido și Sibila,

39
00:02:26,799 --> 00:02:31,631
astea sunt alte câteva pagini în care
revenim la povestea noastră, iar apoi

40
00:02:31,631 --> 00:02:35,066
încă o lungă digresiune.
Auzim povești grecești despre Achemenide

41
00:02:35,066 --> 00:02:40,050
și sunt mai multe povești care vorbesc
despre Polifem, Eol și Circe,

42
00:02:40,050 --> 00:02:44,635
iar apoi niște povești de dragoste despre
oameni de care nu știi sigur cine sunt.

43
00:02:44,635 --> 00:02:49,727
Amintiți-vă, ar trebui să vorbim
despre Eneida acum și povestea lui Enea

44
00:02:49,727 --> 00:02:53,234
și fondarea Romei.
Adică pare că Ovidiu

45
00:02:53,234 --> 00:02:57,373
ar fi facut asta, în loc să se lanseze
în orice digresiune are chef,

46
00:02:57,373 --> 00:02:59,701
dar se ocupă de tot felul
de digresiuni.

47
00:02:59,701 --> 00:03:02,137
Apoi avem fondarea
unei așezări romane.

48
00:03:02,137 --> 00:03:04,898
Are loc un război
cu localnicii, rutulienii,

49
00:03:04,898 --> 00:03:08,255
cinci pagini despre asta,
deci un fel de mai multă epopee,

50
00:03:08,255 --> 00:03:12,640
genul de lucruri eroice care se petrec
când Enea îi ciomăgește pe rutulienii localnici

51
00:03:12,640 --> 00:03:16,971
care s-a petrecut de la 7 la 12 din
Eneida pe care nu le-am citit la curs,

52
00:03:16,971 --> 00:03:19,408
dar sunt mai multe digresiuni care

53
00:03:19,408 --> 00:03:22,494
presărează această poveste.
Evită confruntarea directă cu

54
00:03:22,494 --> 00:03:26,879
Virgiliu, dar sunt contraste puternice
care sunt destul de evidente la prima vedere.

55
00:03:26,879 --> 00:03:29,511
Este o lipsă de avânt teleologic în Ovidiu.

56
00:03:29,511 --> 00:03:31,928
Nu este ca și cum lucrurile
se îndreaptă spre

57
00:03:31,928 --> 00:03:34,646
un sfârșit cu scop,
în schimb, pare să fie opusul.

58
00:03:34,646 --> 00:03:38,671
Lucrurile, oricând pornesc spre un
final cu un scop, sunt împinse

59
00:03:38,671 --> 00:03:43,048
într-o digresiune, avem un accent
previzibil în istorie pe sursă pentru

60
00:03:43,048 --> 00:03:47,152
Circe și profeteasa, Sibila.
Îi plac aceste figuri, sunt

61
00:03:47,152 --> 00:03:49,668
cu formă schimbătoare.
Este o lipsă de profeție, nu avem

62
00:03:49,668 --> 00:03:53,662
multe declarații, gen Enea,
trebuie să faci asta, iată

63
00:03:53,662 --> 00:03:57,711
viitorul, soarta te poartă înainte.
În schimb, există o profeție la sfârșitul

64
00:03:57,711 --> 00:04:02,143
poveștii lui Ovidiu care
prezintă părți ale epopeei

65
00:04:02,143 --> 00:04:06,082
pe care nu le citim,
dar nu se încadrează în genul acesta

66
00:04:06,082 --> 00:04:08,940
de bătălii eroice.
Are această iuțime de a urma

67
00:04:08,940 --> 00:04:11,891
digresiuni și ne face
să ne întrebăm la sfârșit

68
00:04:11,891 --> 00:04:14,724
ce fel de Roma sau romanitate
își imaginează Ovidiu.

69
00:04:14,724 --> 00:04:19,624
Avem ordine pe de-o parte, acestea
sunt ruine frumoase, s-au prăbușit,

70
00:04:19,624 --> 00:04:22,516
dar imaginați-vi-le în picioare

71
00:04:22,516 --> 00:04:26,589
și frumoase, și dezordinea pe de altă
parte, lucrurile pur și simplu destrămându-se.

72
00:04:26,589 --> 00:04:31,016
În Ovidiu, lumea se zbate cumva
între aceste două forțe potențial puternice,

73
00:04:31,016 --> 00:04:34,026
ordinea pe de-o parte,
dezordinea de cealaltă.

74
00:04:34,026 --> 00:04:37,391
Dezordinea, în final,
pare cumva mai puternică, nu-i așa?

75
00:04:37,391 --> 00:04:40,520
Tot ce pare stabil
este mereu pe cale să se schimbe.

76
00:04:40,520 --> 00:04:44,121
Dezordinea o schimbă.
Există conflict intern, pasiune versus

77
00:04:44,121 --> 00:04:46,086
datorie.
Pasiunea câștigă aproape întotdeauna.

78
00:04:46,086 --> 00:04:50,124
A nu se înțelege că sunt exonerați
pentru asta, nu este îmbrățișată, ci

79
00:04:50,124 --> 00:04:53,071
sunt pedepsiți îngrozitor,
dar arată că lucrurile nu funcționează

80
00:04:53,071 --> 00:04:55,418
în modul în care vor
oamenii să funcționeze.

81
00:04:55,418 --> 00:04:59,566
Aruncăm o privire de final la viața de zi cu zi,
oameni mici în mijlocul marilor

82
00:04:59,566 --> 00:05:02,785
circumstanțe și avem
genul acesta de marș împiedicat

83
00:05:02,785 --> 00:05:05,678
spre un fel de punct final.
Cine știe care este?

84
00:05:05,678 --> 00:05:09,007
Ei bine, la final, Ovidiu
ne spune la finalul Metamorfozelor

85
00:05:09,007 --> 00:05:11,408
că este într-adevăr Roma
și este într-adevăr Augustus

86
00:05:11,408 --> 00:05:15,343
și nu pare să fie sarcastic
cât vorbește despre asta,

87
00:05:15,343 --> 00:05:19,237
pare să fie foarte serios,
ce vrea să spună,

88
00:05:19,237 --> 00:05:24,852
grandoarea Romei și grandoarea
lui Augustus, dar ca încheiere

89
00:05:24,852 --> 00:05:30,125
pentru o epopee care este construită pe
schimbare și instabilitate, ideea de permanență

90
00:05:30,125 --> 00:05:35,469
romană și stabilitate cel puțin oarecum
subtil este ușor subminată de modul

91
00:05:35,469 --> 00:05:40,471
în care Ovidiu a spus povestea până acum.
Așadar, acesta este un poet care este

92
00:05:40,471 --> 00:05:45,815
foarte interesat de felul în care această
viziune măreață a unei Rome monumentale ar putea

93
00:05:45,815 --> 00:05:51,296
avea niște piese care scârțâie și stabilitatea
pentru totdeauna, așa cum este imaginată de liderii

94
00:05:51,296 --> 00:05:56,983
politici, cine știe, nu este probabil ceva ce
Ovidiu e pregătit să spună că se va întâmpla

95
00:05:56,983 --> 00:06:01,300
mereu și mereu și mereu.
La urma urmelor, lucrurile se schimbă.

96
00:06:01,300 --> 00:06:07,914
Asta ar putea fi legat cumva
de motivele pentru care Ovidiu a fost exilat,

97
00:06:07,914 --> 00:06:11,940
dar după cum am spus la începutul
analizei lui Ovidiu, pur și simplu nu știm.

98
00:06:11,940 --> 00:06:16,791
Nu suntem siguri de ce a trebuit să petreacă
tot acel timp acolo, dar a făcut

99
00:06:16,791 --> 00:06:21,320
ceva să îl nemulțumească pe
Augustus, iar asta nu este niciodată înțelept.