1 00:00:04,780 --> 00:00:08,994 În cartea șase, vedem una din cele mai bine cunoscute părți ale Eneidei lui Virgiliu, 2 00:00:08,994 --> 00:00:12,924 călătoria spre lumea subterană. Am văzut desigur un asemenea lucru 3 00:00:12,924 --> 00:00:15,942 înainte în Odiseea, dar a lui Virgiliu este puțin diferită. 4 00:00:16,113 --> 00:00:20,669 Un lucru pe care îl observăm, pentru început, este că lumea subterană a lui Virgiliu are 5 00:00:20,669 --> 00:00:23,801 un rol diferit față de cel pe care îl avea în epopeea lui Homer. 6 00:00:23,972 --> 00:00:28,585 Amintiți-vă, în timpul lui Homer, când Homer vorbește despre Odiseu ducându-se jos 7 00:00:28,585 --> 00:00:31,718 în lumea subterană, Odiseu coboară acolo, încearcă 8 00:00:31,718 --> 00:00:36,274 să găsească niște cunoștințe cu privire la ce a făcut greșit și cum ar putea îndrepta răul 9 00:00:36,274 --> 00:00:41,176 care îi cauzează toată această suferință. Încearcă să îl găsească pe Tiresias și să obțină 10 00:00:41,176 --> 00:00:45,128 niște informații de la el cu privire la ce trebuie să fie rezolvat. 11 00:00:45,322 --> 00:00:50,569 Ducându-se acolo, este destul de clar că această lume subterană este 12 00:00:50,569 --> 00:00:53,290 un fel de celulă uriașă. Este doar un loc unde se duc 13 00:00:53,603 --> 00:00:56,162 spiritele moarte și toate ar prefera să fie în viață. 14 00:00:56,319 --> 00:01:00,079 Nu se petrec prea multe aici jos. Sunt câțiva păcătoși faimoși care 15 00:01:00,079 --> 00:01:03,317 sunt pedepsiți pentru eternitate, dar în mare parte toată lumea e în aceeași barcă, 16 00:01:03,317 --> 00:01:06,242 sunt cu toții gri și toți își doresc să fie în viață. 17 00:01:06,242 --> 00:01:10,472 Nu este ca și cum sunt cei buni acolo fiind tratați bine și sunt 18 00:01:10,472 --> 00:01:13,658 cei care nu sunt așa de buni acolo sunt pedepsiți. 19 00:01:13,815 --> 00:01:16,531 Asta nu se întâmplă în lumea subterană a lui Homer. 20 00:01:16,531 --> 00:01:20,604 Din nou, cu excepția acelor foarte faimoși păcătoși care au făcut lucruri îngrozitoare 21 00:01:20,604 --> 00:01:23,529 zeilor, ei au pedepse, dar sunt în minoritate. 22 00:01:23,529 --> 00:01:26,976 Acum, când ajungem în lumea subterană a lui Virgiliu, lucrurile sunt destul de diferite. 23 00:01:26,976 --> 00:01:32,420 Este foarte atent construită de Virgiliu ca un loc în care sunt rezolvate socotelile etice. 24 00:01:32,420 --> 00:01:35,653 Aceia care au făcut bine în viață 25 00:01:35,653 --> 00:01:41,314 primesc vieți de apoi frumoase și au perioade lungi de lucruri plăcute și fericite 26 00:01:41,314 --> 00:01:44,737 care le înconjoară eternitatea. Pentru aceia care au făcut rău, 27 00:01:44,737 --> 00:01:49,394 care au fost răi în viețile lor, au vieți de apoi îngrozitoare și sunt 28 00:01:49,394 --> 00:01:52,928 de fapt pedepsiți fizic. Acum acesta este un tip foarte diferit de lume 29 00:01:53,097 --> 00:01:56,295 pe care o vedem prezentată în Virgiliu și foarte diferită, 30 00:01:56,295 --> 00:01:58,763 un contrast deosebit cu ceea ce se petrece în Homer. 31 00:01:58,932 --> 00:02:03,532 Sunt tradiții pe baza cărora lucrează Virgiliu care îl ajută 32 00:02:03,532 --> 00:02:07,628 să construiască această noțiune legată de viața de apoi bazată pe precedente 33 00:02:07,628 --> 00:02:11,611 care există în ideile teologice romane despre zei 34 00:02:11,780 --> 00:02:16,631 și de asemenea revenind la niște materiale grecești curente, mai ales filosofia 35 00:02:16,631 --> 00:02:21,688 pitagoreană și un exemplu al acesteia aborda lumea subterană, apare de fapt 36 00:02:21,688 --> 00:02:26,004 în Republica lui Platon, în cartea zece, demult în Atena clasică. 37 00:02:26,004 --> 00:02:31,398 Nu este deloc o credință normală în perioada când Platon vorbește despre ea, 38 00:02:31,398 --> 00:02:36,657 dar după ce Virgiliu face lumea subterană să arate așa, devine foarte normal în vest 39 00:02:36,657 --> 00:02:41,849 și este adoptată în teologia creștină, această idee a vieții de apoi ca 40 00:02:41,849 --> 00:02:47,137 un loc în care se rezolvă socotelile etice, este o idee cât se poate de dominantă, dar 41 00:02:47,137 --> 00:02:53,577 apucăm să o vedem aici, în cea mai puternică formă mitică în Eneida 42 00:02:53,577 --> 00:02:57,575 lui Virgiliu în cartea șase. Virgiliu este foarte specific cu privire 43 00:02:57,575 --> 00:03:01,067 la ce se întâmplă. Detaliile sunt ilustrate într-un mod 44 00:03:01,067 --> 00:03:05,812 prin care Virgiliu își folosește creierul raționalizator, cu privire 45 00:03:05,812 --> 00:03:09,370 la această problemă a lumii subterane. Iar Homer era foarte neclar, 46 00:03:09,370 --> 00:03:13,455 Odiseu a plecat departe, a ancorat și spiritele au ieșit 47 00:03:13,455 --> 00:03:18,331 dintr-o peșteră să vină să vorbească cu el. În Virgiliu, vedem o arhitectură completă 48 00:03:18,331 --> 00:03:21,164 de lucruri și un mod în care funcționează toate. 49 00:03:21,164 --> 00:03:25,777 Acum, viața de apoi, lumea subterană este un loc dificil după cum știm. 50 00:03:25,777 --> 00:03:28,940 Este ușor să cobori, dar foarte dificil să te întorci. 51 00:03:29,134 --> 00:03:34,388 Aflăm asta în rândurile 185 - 190 din traducerea noastră pe care o folosim pentru acest curs. 52 00:03:34,388 --> 00:03:38,216 Este desigur ușor să ajungi în lumea subterană. 53 00:03:38,216 --> 00:03:42,018 Moartea este prea aproape de oricare dintre noi, din nefericire, aproape de noi toți. 54 00:03:42,194 --> 00:03:45,646 Suntem creaturi fragile, așa că este ușor să ajungi acolo jos. 55 00:03:45,646 --> 00:03:49,977 Dar a te întoarce, asta e partea dificilă. Așadar, Enea va trebui să încerce 56 00:03:49,977 --> 00:03:54,600 să găsească o cale de a întrerupe ordinea normală a lucrurilor, să ajungă acolo, dar 57 00:03:54,600 --> 00:03:58,579 apoi cumva să se și întoarcă. Apoi Sibila îi spune că va fi 58 00:03:58,579 --> 00:04:02,090 o cale pentru el să facă asta. Va trebui să găsească un tip 59 00:04:02,090 --> 00:04:06,128 de plantă special. Există un lucru numit creanga de aur, 60 00:04:06,304 --> 00:04:10,108 devenit faimos în mitologie, o imagine poetică minunat rezonantă 61 00:04:10,108 --> 00:04:12,800 în Virgiliu, făcută faimoasă în cercurile contemporane 62 00:04:13,000 --> 00:04:18,409 când James George Frazier a decis să numească o lucrare seminală în studiul 63 00:04:18,409 --> 00:04:23,350 mitologiei de la începutul anilor 1900, a decis să o numească „Creanga de aur”, după aceasta. 64 00:04:23,350 --> 00:04:28,626 Iar de acolo, a devenit, cred, foarte ferm înrădăcinată cel puțin 65 00:04:28,626 --> 00:04:31,497 în studiul contemporan al mitologiei, această imagine. 66 00:04:31,497 --> 00:04:37,040 Haideți să aruncăm o privire la ce se petrece. Amintiți-vă că atunci când Sibila îi spune lui Enea, 67 00:04:37,040 --> 00:04:42,486 îi spune că va trebui să se ducă și să își găsească creanga. 68 00:04:42,718 --> 00:04:46,976 Creanga este acolo, iar Sibila îi spune că va veni 69 00:04:46,976 --> 00:04:50,615 de bună voie și ușor dacă ești chemat de soartă, 70 00:04:50,847 --> 00:04:53,634 la rândul 215 o spune. 71 00:04:53,634 --> 00:05:00,446 Și mai spune că dacă nu ești chemat de soartă, sub nicio formă 72 00:05:00,446 --> 00:05:04,550 nu vei putea să o rupi, indiferent cât de tare tragi. 73 00:05:04,550 --> 00:05:09,156 Așadar fie se va rupe de bună voie și ușor sau sub nicio formă nu vei putea 74 00:05:09,156 --> 00:05:12,503 să o faci. Ok, așadar dacă ești sortit să te duci, 75 00:05:12,503 --> 00:05:16,834 practic îți va cădea în mâini, iar dacă nu ești sortit să te duci, 76 00:05:16,834 --> 00:05:21,749 sub nicio formă nu vei putea să iei acel lucru. Aruncați o privire la ce se întâmplă, 77 00:05:21,749 --> 00:05:25,436 la pagina 167 din traducerea noastră, rândurile 295 și în continuare 78 00:05:25,436 --> 00:05:27,952 ce se întâmplă când Enea se duce acolo. 79 00:05:28,128 --> 00:05:30,878 Rândurile sunt scrise aici, pe ecranul nostru. 80 00:05:30,878 --> 00:05:35,853 „Așa de strălucitor printre frunzele verzi întunecate de ilice se arătară frunzele aurii, foșnind în vântul blând. 81 00:05:35,853 --> 00:05:38,662 Enea o apucă deodată și 82 00:05:38,662 --> 00:05:42,992 deși se împotrivi puternic, o rupse lacom, apoi o cără în peștera Sibilei.” 83 00:05:42,992 --> 00:05:45,643 Acum, nu este complet clar aici ce se petrece, 84 00:05:45,643 --> 00:05:50,244 dar Virgiliu descrie ceea ce pare a fi destul de clar o cale de mijloc între 85 00:05:50,244 --> 00:05:54,334 cele două posibilități distincte, mutual exclusive, pe care ni le-a oferit Sibila. 86 00:05:54,334 --> 00:05:57,345 Fie va cădea în mâna ta dacă ești sortit 87 00:05:57,345 --> 00:06:01,094 sau indiferent cât de tare tragi, nu vei putea să o smulgi. 88 00:06:01,094 --> 00:06:03,480 Ei bine, nu cade în mâna lui Enea 89 00:06:03,480 --> 00:06:07,136 și nu este oprit în încercarea sa de a smulge lucrul. 90 00:06:07,136 --> 00:06:11,879 „O apucă deodată și deși se împotrivi puternic, o rupse lacom și 91 00:06:11,879 --> 00:06:16,499 o duse înapoi în peștera Sibilei.” Așadar, ni se oferă o posibilitate 92 00:06:16,499 --> 00:06:20,995 pe care Sibila pare să o excludă și este un moment clasic al lui Virgiliu, luând 93 00:06:20,995 --> 00:06:25,984 o circumstanță pe care a stabilit-o deja și oferindu-ne posibilități foarte clare, iar apoi 94 00:06:25,984 --> 00:06:31,097 găsește o cale de mijloc să spună, de fapt, s-a întâmplat altceva. 95 00:06:31,097 --> 00:06:36,086 Nu revine apoi și ne-o explică și să zică, „o, prin asta voiam să zic”, 96 00:06:36,086 --> 00:06:40,272 ci o lasă ca pe un punct de incongruență în poveste. 97 00:06:40,479 --> 00:06:46,611 Acest mod de a lăsa umbre în textul său, spații goale, locuri care nu par 98 00:06:46,611 --> 00:06:51,228 să aibă sens conform parametrilor pe care el însuși îi creează, 99 00:06:51,228 --> 00:06:54,260 am văzut asta în cazul căsătoriei dintre 100 00:06:54,260 --> 00:06:59,324 Dido și Enea din peșteră, este dificil de înțeles ce s-a întâmplat acolo, 101 00:06:59,324 --> 00:07:02,158 iar în cazul crengii de aur este de asemenea dificil. 102 00:07:02,158 --> 00:07:05,007 Trebuia Enea să tragă 103 00:07:05,007 --> 00:07:07,289 de creangă? Era sortit să fie acolo? 104 00:07:07,289 --> 00:07:12,373 Ei bine, nu auzim că era, deoarece nu îi cade în mână. 105 00:07:12,373 --> 00:07:17,458 Dar nici nu auzim că nu era sortit să fie acolo, deoarece este capabil 106 00:07:17,458 --> 00:07:20,718 să o smulgă. Iar Virgiliu spune, dacă nu ar fi fost 107 00:07:20,718 --> 00:07:24,760 sortit să fie acolo, nu ar fi putut niciodată să o rupă. 108 00:07:24,760 --> 00:07:30,010 Așadar, din asta, cu acel detaliu nerezolvat, plecăm și ne îndreptăm spre 109 00:07:30,010 --> 00:07:33,467 lumea subterană. Sunt invocări ale zeilor lumii subterane 110 00:07:33,467 --> 00:07:38,717 pe care Virgiliu ni le oferă pe măsură ce mergem jos, coborând în peșteră, auzim 111 00:07:38,717 --> 00:07:43,455 despre Hecate, Noaptea, Pământul și Proserpina, care este numele nostru roman pentru 112 00:07:43,455 --> 00:07:46,066 Persefona. Lumea aceasta este categoric dedesubt. 113 00:07:46,066 --> 00:07:48,396 Mergem jos cu Enea și cu Sibila. 114 00:07:48,396 --> 00:07:52,686 Virgiliu ne prezintă o arhitectură care este foarte elaborată și detaliată și 115 00:07:52,686 --> 00:07:56,287 are o puternică traiectorie descendentă. Tristețea și moartea sunt personificate 116 00:07:56,287 --> 00:07:58,300 în jurul nostru. Vedem lucruri înfricoșătoare care 117 00:07:58,300 --> 00:08:01,107 se petrec, dar Virgiliu ne asigură la rândul 400 din 118 00:08:01,107 --> 00:08:05,502 traducerea noastră că aceștia sunt monștri goi, așa că nu ar trebui să ne speriem de ei. 119 00:08:05,661 --> 00:08:09,209 Suntem jos în lumea subterană unde lucrurile nu au substanță. 120 00:08:09,209 --> 00:08:13,605 Așadar nu poate fi substanță care să te poată răni fizic în forma acestor 121 00:08:13,605 --> 00:08:16,200 lucruri rele care plutesc în jur. Sunt doar umbre. 122 00:08:16,359 --> 00:08:20,794 Acesta este Virgiliu ca o minte raționalizantă, științifică, privindu-și 123 00:08:20,794 --> 00:08:23,554 fantezia a ceea ce reprezintă lumea subterană. 124 00:08:23,743 --> 00:08:28,448 Apoi ne îndreptăm spre locul unde vom trece peste râul Styx 125 00:08:28,448 --> 00:08:31,898 și vom intra în purgatoriu și alte niveluri ale lumii subterane. 126 00:08:31,898 --> 00:08:36,540 În drumul nostru, întâlnim această figură, nu-i așa, acest bărbat, Palinurus, l-am văzut 127 00:08:36,540 --> 00:08:41,433 menționat la sfârșitul ultimei noastre cărți. Amintiți-vă, mâna pe cârmă, ghidând 128 00:08:41,433 --> 00:08:44,875 nava și se pare că moare, dar nu o știm, 129 00:08:44,875 --> 00:08:49,574 așa că îl întâlnim în acel fel, paralel cu rolul pe care Elpenor 130 00:08:49,574 --> 00:08:51,509 l-a jucat în Odiseea. Vi-l amintiți? 131 00:08:51,675 --> 00:08:55,489 L-am avut în relatarea lui Homer a poveștii, Elpenor a murit fără știrea noastră, 132 00:08:55,489 --> 00:08:57,977 coborâm în lumea subterană, îl întâlnim pe Elpenor. 133 00:08:57,977 --> 00:09:01,571 Hei, ce cauți aici? Elpenor ne spune, hei, haideți, îngropați-mă. 134 00:09:01,571 --> 00:09:05,053 Morții vor să fie îngropați, iar apoi, după lumea subterană, ieșim 135 00:09:05,053 --> 00:09:09,145 și ne întâlnim și îl îngropăm pe Elpenor. Ei bine merge puțin cam așa, dar 136 00:09:09,145 --> 00:09:11,798 Palinurus nu își duce întreaga poveste până la capăt aici. 137 00:09:11,798 --> 00:09:14,231 De asemenea, îi avem pe Palinurus și Misenus împreună. 138 00:09:14,231 --> 00:09:18,834 Palinurus vine și ne spune, sunt mort, nu o știați și vreau să fiu îngropat. 139 00:09:18,834 --> 00:09:25,279 Aflăm de la Sibila că va fi îngropat de localnici unde 140 00:09:25,279 --> 00:09:28,916 a murit, așa că nu îl vom îngropa la sfârșitul acestei scene. 141 00:09:29,089 --> 00:09:33,303 Dar trebuie să continuăm. Așadar, vom merge mai departe și 142 00:09:33,303 --> 00:09:38,093 între timp, ne întâlnim cu Misenus, care este cineva care este deja mort, 143 00:09:38,093 --> 00:09:41,210 care a fost îngropat și pe care îl vom vedea pe partea cealaltă. 144 00:09:41,210 --> 00:09:46,001 Așadar, într-o tratare tipic virgiliană, ia un personaj și îl împarte 145 00:09:46,001 --> 00:09:50,735 în două, atât Misenus cât și Palinurus joacă părți diferite din rolul lui Elpenor pentru noi. 146 00:09:50,908 --> 00:09:53,710 Apoi, prin încurajările Sibilei și 147 00:09:53,710 --> 00:09:58,447 îndemnurile și prezentarea crengii de aur, trecem dincolo de Styx pe 148 00:09:58,447 --> 00:10:01,472 barca lui Charon. Dar observați ce se întâmplă când Virgiliu, 149 00:10:01,472 --> 00:10:05,296 o ființă umană întrupată sare într-o barcă ce ar trebui să transporte doar umbre, 150 00:10:05,296 --> 00:10:09,574 barca scârțâie sub greutate. Din nou, acesta este Virgiliu ca raționalizator, 151 00:10:09,574 --> 00:10:14,080 încercând să înțeleagă cum ar fi dacă o ființă umană întrupată ar coborî 152 00:10:14,080 --> 00:10:17,208 în lumea subterană. Îmi amintește puțin de ceea ce 153 00:10:17,208 --> 00:10:20,178 fac marii scriitori contemporani de literatură științifico-fantastică astăzi. 154 00:10:20,337 --> 00:10:24,366 Iau legile fizicii, așa cum le știu, și apoi încearcă să le insereze 155 00:10:24,366 --> 00:10:29,297 în lumi ale extremelor, forțând acele legi, dar le respectă pe acelea 156 00:10:29,297 --> 00:10:33,432 pe care le pot în această lume de legi forțate. Ei bine, asta se petrece aici, cu Virgiliu, 157 00:10:33,432 --> 00:10:37,250 barca lui Charon scârțâie. Apoi traversează râul, 158 00:10:37,250 --> 00:10:42,806 rândurile 516 și în continuare în traducere. Întâlnim acest câine, Cerber, care păzește 159 00:10:42,806 --> 00:10:46,753 lumea subterană, îi aruncăm o prăjitură, asta îl ține liniștit și ne lasă să trecem. 160 00:10:46,920 --> 00:10:51,584 În acel punct, intrăm în purgatoriu. Vedem în purgatoriu pe cei morți înainte de vreme. 161 00:10:51,763 --> 00:10:56,473 Acestea sunt figuri cum ar fi copii, aceia care au fost condamnați pe nedrept, sinucigași, 162 00:10:56,473 --> 00:11:01,124 aceia care au murit din dragoste, și, ca să vezi, o întâlnim pe Dido aici. 163 00:11:01,124 --> 00:11:06,430 Este un loc trist, nu e un loc bun în care să fii și este un loc rezervat pentru oamenii 164 00:11:06,430 --> 00:11:11,021 care nu au făcut neapărat lucruri greșite, ci doar că au murit într-un mod în care 165 00:11:11,021 --> 00:11:13,666 circumstanțele nu le permit 166 00:11:13,666 --> 00:11:18,535 să simtă întreaga plăcere care este posibilă în viața de apoi, și vom vedea 167 00:11:18,535 --> 00:11:21,878 care este aceea, care ne așteaptă la cotitură. 168 00:11:21,878 --> 00:11:26,454 Îi vedem pe judecătorii noștri acționând aici jos, Minos judecă sufletele și 169 00:11:26,454 --> 00:11:31,264 le trimite într-o direcție sau alta. Pe măsură ce coborâm, vedem un mix 170 00:11:31,264 --> 00:11:35,970 de oameni care sunt implicați în lucruri rele și în cele din urmă coborâm în Tartar și 171 00:11:35,970 --> 00:11:38,695 acolo e locul în care sunt cei mai răi dintre păcătoși. 172 00:11:38,695 --> 00:11:40,983 Enea este curios, vrea să vadă asta. 173 00:11:41,147 --> 00:11:44,416 Iar Sibila spune nu, nu poți să te duci acolo jos, deoarece e prea rău. 174 00:11:44,580 --> 00:11:49,157 Radamant acționează ca judecător acolo jos și lucrurile groaznice sunt rezolvate în moduri groaznice. 175 00:11:49,157 --> 00:11:53,715 Iar apoi, în schimb, îl descrie. În acest punct, spune apoi, trebuie 176 00:11:53,715 --> 00:11:59,330 să ne continuăm drumul și auzim o descriere din partea lui Virgiliu, la pagina 178, 177 00:11:59,330 --> 00:12:01,686 cum răsăritul trece de meridian. 178 00:12:01,686 --> 00:12:03,851 Aici suntem la baza lumii subterane, 179 00:12:03,851 --> 00:12:07,049 iar dacă răsăritul trece meridianul, ce înseamnă mai exact? 180 00:12:07,196 --> 00:12:10,739 Suntem în lumea subterană, cum ar putea să treacă 181 00:12:10,739 --> 00:12:13,052 răsăritul de noi? Iar apoi continuă să descrie, 182 00:12:13,052 --> 00:12:15,856 sosește noaptea, Enea. Ei bine, dacă răsăritul trece meridianul, 183 00:12:15,856 --> 00:12:19,104 cum se face că sosește noaptea? Ei bine, s-ar putea ca despre ceea ce 184 00:12:19,104 --> 00:12:22,302 vorbește Virgiliu aici este lumea ciudată în care ne aflăm. 185 00:12:22,302 --> 00:12:26,484 Dacă răsăritul trece meridianul în sferele superioare, atunci s-ar putea ca noaptea 186 00:12:26,484 --> 00:12:30,076 să sosească în sferele inferioare. Iar cum suntem jos, vedem 187 00:12:30,076 --> 00:12:32,635 noaptea sosind când răsăritul trece meridianul superior. 188 00:12:32,635 --> 00:12:36,509 Dar este foarte dificil de spus. Suntem blocați aici jos, cu Bruegel 189 00:12:36,509 --> 00:12:40,834 în lumea subterană, este o minunată reprezentare aici, nu ai vrea 190 00:12:40,834 --> 00:12:45,488 să locuiești în mintea acestui om, dar este una din cele mai faimoase reprezentări 191 00:12:45,488 --> 00:12:50,142 ale lumii subterane a lui Virgiliu, și cum o avem de la Bruegel, nu ai vrea să petreci 192 00:12:50,142 --> 00:12:53,591 mult timp acolo jos și Sibila este nerăbdătoare și pregătită să continue, 193 00:12:53,591 --> 00:12:57,478 spunându-i lui Enea, haide, să mergem! Lumea este cu susul în jos, 194 00:12:57,478 --> 00:13:02,187 este foarte dificil să indicăm exact unde ne aflăm, dar cred că Virgiliu ne oferă 195 00:13:02,187 --> 00:13:05,198 niște indicii cu răsăritul peste meridian și noaptea sosind. 196 00:13:05,198 --> 00:13:08,210 În acel punct, ne îndepărtăm, slavă Domnului, de aceste 197 00:13:08,210 --> 00:13:11,554 lucruri rele pe care le vedem, oameni pedepsiți pretutindeni, 198 00:13:11,554 --> 00:13:14,156 și începem să ne îndreptăm spre un alt tip de lume. 199 00:13:14,156 --> 00:13:16,280 Este mai stălucitoare și mai luminoasă. 200 00:13:16,439 --> 00:13:20,793 Figura pe care o vedem întâi este Anchise, tatăl lui Enea, și 201 00:13:20,793 --> 00:13:23,076 el ne va introduce ceea ce se petrece aici 202 00:13:23,076 --> 00:13:27,111 și în același timp ne va oferi o explicație, o explicație mai pe larg, 203 00:13:27,111 --> 00:13:31,200 pentru toate lucrurile pe care le-am văzut până acum în lumea subterană.