Odată ce a scăpat din Troia, Enea
începe acum aventurile sale în pribegie. Cu siguranță știm asta bine din povestea
lui Odiseu din cărțile nouă până la douăsprezece ale Odiseei.
O, Homer, scuze, ale lui Virgiliu sunt diferite,
iar ca noi să ne concentrăm pe aceste diferențe este de mare folos.
Înainte de toate, după cum am spus când am vorbit despre acest impuls raționalizator
pe care îl aduce Virgiliu miturilor sale, aceste povești pot fi toate puse pe hartă.
Acestea sunt localizate specific în locuri geografice reale spre care putem indica.
Haideți să începem cu acest loc, Troia. Știm exact unde este asta.
Locul legendar a ajutat să îndrume către unde ar fi trebuit să ne uităm.
Deci era un loc pe hartă atunci cu privire la ce era Troia.
Primul loc în care se duc și se opresc după fuga din Troia în flăcări
este acest loc numit Tracia. Tracia, în partea nordică
a marii întinderi a Greciei este bine cunoscută ca fiind puțin sălbatică și
ciudată în tradiția greacă și prima aventură pe care o au îi duce la
o scenă înfricoșătoare în Tracia care este exact lângă Troia.
Enea descoperă corpul lui Polidor. Vă veți aminti din ce ați citit
că se vorbește despre de unde vine Polidor.
Era fiul lui Priam care a fost trimis către regele Traciei în timpul războiului
troian cu o răscumpărare generoasă. Ei bine, după ce a căzut Troia, regele
a decis să ia răscumpărarea și să îl omoare pe tânăr.
Așadar, săracul Polidor este acolo în circumstanțe îngrozitoare îngropat
în pământ și începe să spună oracole. Oracolele care vin de la morți, așa-numita
necromanție, sunt lucruri care sunt bine cunoscute, dar sunt percepute ca fiind
foarte înfricoșătoare în Roma antică. Nu este un mod normal de a obține oracole.
Când aud asta, că este momentul să plece, acesta nu este un loc bun
să își pornească orașul, Enea și băieții se urcă în corabie și duși sunt.
Următorul loc în care se duc este Delos. Acum, Delos este bine cunoscut ca
un loc faimos pentru oracolul lui Apolo. Nu este așa de pătruns
de natura greacă cum este Delfi. Permiteți-mi să clarific asta.
Delfi are o tradiție foarte bogată. Și Delos are una.
Ambele sunt ancorate în trecutul grec. Delfi, însă, este mai central. Delos nu este periferic sub nicio formă,
dar nu cred că Virgiliu ar fi putut să îl pună pe eroul său să se ducă să afle
adevărul a ceea ce voia să afle la Delfi. Ar fi fost prea grec, prea legat
de ceea ce știm că s-ar fi așteptat grecii, așa că în schimb
se duce la Delos. Din nou, un loc grec foarte faimos și
foarte respectat, un altar oracular,
dar nu cel principal al lui Apolo, care în lunga tradiție se dovedește a fi Delfi.
Știm de Delos, desigur, din imnul nostru homeric către Apolo.
Așadar, oracolul de acolo le spune că ar trebui să afle de unde
au venit troienii în primul rând. Ideea este că există un pământ ancestral
acolo unde Troia trebuie să fie reînființată.
Acum, povestea pe care o spune Delos face această nouă casă pe care o caută Enea
de fapt o casă mai timpurie, o casă primară. Întâmplător, în poveste,
așa cum o spune Virgiliu, de fapt, nu doar că romanii se trag
din troieni, da, că romanii se trag din troieni,
ci troienii, la origini, se trag din romani. Virgiliu ne oferă o poveste
în care căminul ancestral al Troiei este de fapt Roma.
Deci are rolul de a fi locul originar al întregii rase. Așadar, când Delos spune, du-te și
găsește-ți trecutul, Virgiliu spune prin acel mesaj că ce se întâmplă aici
este o refondare a unui regat originar al Romei.
Din Delos, pleacă gândindu-se că sunt în căutarea unui loc antic care
ar putut fi originea Troiei. Se îndreaptă spre Creta.
Are sens. Creta era bine cunoscută, după cum
am menționat, mitologic drept un loc foarte antic și dacă suntem în căutarea unui cămin ancestral,
ar fi putut la fel de bine să fie acolo. Așa că se duc și
încep construcția. Își construiesc zidurile.
Observați de câte ori vom vedea în cadrul acestei cărți cu întreruperi,
în cartea trei îl vom vedea pe Enea și pe tovarășii săi apucându-se
să construiască un oraș. Vor construi ziduri,
vor face planuri, iar apoi se întâmplă ceva rău.
În Creta, se apucă de construirea orașului și
apare o boală, o molimă îngrozitoare care
îi afectează pe oameni, se îmbolnăvesc. Iar apoi, zeii casei îi apar într-un vis,
după cum am menționat mai devreme, vorbind despre spiritul
raționalizator la Virgiliu. Acești zei îi spun că este momentul
ca tu să nu mai fii aici, cu altundeva. Trebuie să mergi mai departe.
Este de fapt în Italia. Du-te acolo.
Așadar, în acest punct, Virgiliu și tovarășii săi știu ce să facă și pleacă.
Trebuie să facă un popas pe insula harpiilor, în Strofadia, aici
pe latura vestică a Greciei. Aceste harpii sunt niște bestii rele bine cunoscute.
Apar în niște frize faimoase și alte reprezentări artistice.
Sunt lucruri cu aripi care coboară și îți strică mâncarea.
Cei care încearcă să aibă un picnic în apropierea unui stol de porumbei
ar putea ști puțin ce înseamnă, puțin din cum era
genul acesta de experiență. Așadar nu puteau să se hrănească. De asemenea, aud un oracol foarte rău
de la harpia principală, Celeno, că nu vor fonda Roma până nu își mănâncă mesele.
Aparent, vor fi așa de înfometați că își vor mânca mesele.
Această profeție este împlinită în cartea șapte, când realizează că suporturile de
pâine pe care le folosesc să țină mâncarea sunt de fapt lucrul
la care se referea harpia. Apoi trec pe lângă Itaca,
asta apare la pagina 75 din traducerea noastră.
Nu se menționează prea mult, corect? Bună lui Odiseu,
dar nu vom petrece prea mult timp preocupându-ne cu tine,
este aproape ca un sărut spre Itaca, despre care nu vom petrece
prea mult timp vorbind. Apoi mergem în Caonia, în nordul Greciei
pe coasta Adriatică, în acest oraș care este acolo și auzim povestea Andromacăi,
care era soția lui Hector, răpită de un bărbat grec numit Pyrrhus, un fiu al lui Ahile,
după războiul troian și esta dusă înapoi în acest ținut al Chaoniei.
Apoi Pyrrhus moare, iar Helenus, care este un fiu al lui Priam și un alt
căpitan al lui Pyrrhus moștenește regatul. Acum avem un fel de nouă Troia
care a fost fondată aici în Chaonia de mari aristocrați troieni, Helenus împreună
cu Andromaca, soția lui Hector, iar asta ar părea să fie un loc bun
să fondeze Troia. Dar se dovedește că nu este.
Nu putem avea o nouă Troia aici, Enea, trebuie să te duci
într-un alt loc. Apoi se ivește o profeție faimoasă.
Helenus este bine cunoscut pentru abilitatea sa profetică în materialele troiene.
Le spune apoi că trebuie să se ducă să vorbească cu Sibila.
Le oferă mai multe clarificări ale profeției, da, va fi Italia,
dar pentru a afla ce să facă, trebuie să o găsească pe Sibila, iar ea le va da
indicații specifice unde să se ducă. Asta va necesita, într-adevăr,
o călătorie în lumea subterană, ceva ce vom vedea în cartea șase.
Apoi străbat marea dintre Grecia și Italia și ajung
în ținutul Etna unde văd acest vulcan fumegând și aud
discuții despre ciclop. Acum, în drumul lor, observați ce nu fac
este să treacă printre Scila și Caribda.
Este posibil să fi putut trece prin acest istm îngust dintre vârful
Italiei și insula Sicilia, dar îl evită. Prin asta, cred, Virgiliu ne spune că Enea este un tip diferit de căpitan.
Amintiți-vă ce l-au forțat Scila și Caribda pe Odiseu să facă.
Ei bine, va trebui să aleagă una sau cealaltă.
Dacă alege Caribda, și-ar putea pierde toți oamenii, așa că va sacrifica
doar o parte din oamenii săi să treacă de Scila și să fie mâncați.
Ei bine, Enea găsește o altă cale. În loc să încerce să treacă pe acolo,
hai să mergem în jurul exteriorului Siciliei, acea cale exterioară în jurul marginii
sudice, deplasându-se spre vest în acel fel.
Așadar, evită complet alegerea grea în fața căreia s-a găsit Odiseu și cred că este vorba
de înțelepciunea și respectul pentru toți semenii lui, toate acestea, toți oamenii
din echipajul lui pe care Virgiliu dorește să ni le sublinieze.
Așadar, ajungem în acest ținut al Etnei și în acel ținut întâlnim ciclopul.
Auzim de el, iar modul prin care intrăm în povestea ciclopului este, din nou,
interesant, prin această figură, Achemenides.
Achemenides este cineva care a fost abandonat de Odiseu,
de la paginile 87 la 89 auzim povestea sa, și vorbește despre cum tovarășii mei m-au lăsat aici.
Deci vom avea parte de faimosul exemplu al lui Odiseu, fiind
un mare erou și înfrângându-l pe ciclop, vom obține o fereastră spre ce înseamnă asta
prin unul dintre oamenii pe care Odiseu i-a abandonat.
Deci ce aflăm despre Odiseu până acum din episodul pe care l-am văzut cu
Sinon, bărbatul abandonat  de aici, evitarea oarecum a Itacăi, este că Odiseu este
un mincinos intrigant și este cineva care nu își duce toți oamenii acasă în siguranță.
Așadar, valorile diferite care apar în această poveste sunt contrastate specific
cu genul de valori cu care eram obișnuiți să le vedem plasate în prim plan
în povestea lui Homer. Un tip diferit de erou aici.
Ne vom concentra pe asta în prelegerile viitoare, dar observați ce se petrece
cu legenda lui Odiseu. A fost reinterpretat acum drept ceva care
este destul de corect, dar un alt fel de interpretare.
Este un mincinos nesuferit și cineva în care nu poți avea încredere.
Romanii nu vor îmbrățișa acea figură deloc.
Așadar, după ce auzim povestea ciclopului, ocolim Sicilia evitând, din nou,
Scila și Caribda, am fi putut merge acolo imediat
după întâlnirea noastră pe Etna cu Achimenides, dar, în schimb,
ocolim și ajungem la Drepanum. Acolo știm că tatăl, Anchise, moare, un lucru trist pentru Enea,
dar un lucru oarecum necesar. Trecutul trebuie să fie acum însuflețit
și dus mai departe de către Enea. Nu mai este în seama tatălui său să ducă tradițiile mai departe,
a trecut acum la generația următoare. Sunt unii care au privit acest set
de călătorii pe care le face Enea și spun că da, există categoric
un caracter și o calitate odisiene asociate.
Dar nu doar călătoria lui Odiseu este surprinsă aici,
ci și o parte din călătoria lui Telemah este surprinsă aici.
Enea este referit ca un tânăr de către troieni când îi întâlnește.
Unii dintre ei îl educă și îl iau cu ei, mai ales Helenus și Andromaca.
Este crescut și ocrotit în aventurile pe care le are, în anumite feluri
paralel cu modul în care este Telemah în cărțile unu până la patru din Odiseea.
Acum, asta nu înseamnă că Telemah este singura paralelă.
Odiseu este acolo de asemenea, dar este un mod de a vedea cum Enea, sau Virgiliu,
ia mereu elemente din Homer și le folosește diferit și le modifică puțin și vine cu ceva complet nou
în modul său de a le trata. Așadar, după ce l-am îngropat sau după ce
l-am lăsat pe tată pe Drepanum, suntem în drum acum spre Cartagina, vom relua
povestea de unde Virgiliu l-a pus pe Enea să o preia la
sfârșitul cărții unu, vom afla despre niște evenimente
care se petrec acolo în Cartagina, concentrându-ne pe ce se întâmplă
cu Dido în special. Înainte să o facem, haideți să vorbim puțin
mai mult despre ce am aflat cu privire la acest nou erou roman,
această figură a lui Enea.