1
00:00:04,840 --> 00:00:09,361
Să începem acum cu epopeea lui Virgiliu.
Vom începe la fel cum am făcut-o cu Homer,

2
00:00:09,361 --> 00:00:13,998
când ne-am uitat la primele rânduri de la
începutul acestei epopei, ne vom uita cumva

3
00:00:13,998 --> 00:00:17,146
îndeaproape similar la rândurile
de la începutul epopeei lui Virgiliu.

4
00:00:17,146 --> 00:00:21,439
Aici sunt tipărite în latină,
iar ce voi face este să trec prin

5
00:00:21,439 --> 00:00:25,446
textul latin delimitat în fragmente
ale traducerii care sunt luate din

6
00:00:25,446 --> 00:00:29,281
traducerea lui Fitzgerald, care este
cea recomandată pentru acest curs.

7
00:00:29,281 --> 00:00:33,459
Cele unsprezece rânduri introductive ne oferă
o întreagă panoplie a ceea ce va petrece.

8
00:00:33,459 --> 00:00:38,553
Prima propoziție vorbește despre întreg
într-un mod condensat, iar cuvântul

9
00:00:38,553 --> 00:00:41,848
de deschidere, în cazul lui Virgiliu
cuvintele vorbesc de asemenea despre

10
00:00:41,848 --> 00:00:45,309
întreaga temă a epopeii
într-un mod condensat.

11
00:00:45,534 --> 00:00:50,047
Virgiliu va spune o epopee
care este vorba despre „arma uirumque”,

12
00:00:50,047 --> 00:00:55,990
vorbește despre arme și un bărbat.
„Arma” este un cuvânt războinic vorbind

13
00:00:56,216 --> 00:00:59,450
despre arme într-un context de război.
Nu este nicio îndoială în legătură cu asta.

14
00:00:59,450 --> 00:01:05,393
„Uirum” este ideea de mascul uman.
Așadar, Virgiliu ne oferă acum o epopee,

15
00:01:05,393 --> 00:01:11,486
prin aceste două cuvinte, care va parcurge
nu doar Odiseea, așa cum ne spune cu

16
00:01:11,486 --> 00:01:14,837
uirum, dar va parcurge
și Iliada.

17
00:01:14,837 --> 00:01:20,555
Am menționat în curs faptul că
Iliada începe cu acest cuvânt

18
00:01:20,555 --> 00:01:26,685
pentru mânia războinică și vorbind despre asta
impune tonul ca aceasta să fie o epopee despre război.

19
00:01:26,685 --> 00:01:31,101
Ei bine, Virgiliu, în acest mod, ne va sugera
că va face ambele lucruri.

20
00:01:31,101 --> 00:01:33,920
Va crea pentru noi,
exact acolo în fața

21
00:01:33,920 --> 00:01:38,288
ochilor noștri, o Iliadă și o Odisee.
Pentru această parte din cursul nostru,

22
00:01:38,288 --> 00:01:40,886
vom citi doar cărțile unu - șase
ale Eneidei.

23
00:01:40,886 --> 00:01:43,761
Este recomandat să citiți
restul după cum doriți.

24
00:01:43,927 --> 00:01:46,746
Trebuie să tăiem de undeva.
Este un trecut enorm.

25
00:01:46,746 --> 00:01:51,003
Trebuie să ne concentrăm pe ce
ne putem concentra, așa că ne vom uita la

26
00:01:51,003 --> 00:01:53,657
partea odiseică a poveștii,
primele șase cărți.

27
00:01:53,657 --> 00:01:56,532
Partea mai iliadică este
în următoarele șase cărți.

28
00:01:56,532 --> 00:01:59,020
Separația nu este chiar
atât de clară, însă.

29
00:01:59,020 --> 00:02:04,528
Sunt părți ale stilului odiseic sau
teme odiseice care continuă în

30
00:02:04,528 --> 00:02:08,280
restul epopeii și sunt de asemenea
lucruri iliadice care apar devreme.

31
00:02:08,439 --> 00:02:11,927
Vom marca acestea când va fi nevoie,
dar în mare parte ne vom concentra

32
00:02:11,927 --> 00:02:15,785
pe părțile odiseice ale trecutului.
Acum, priviți începutul lui Eneas

33
00:02:15,785 --> 00:02:18,427
sau al poveștii lui Virgiliu de aici.
Da, arme și bărbatul.

34
00:02:18,427 --> 00:02:20,700
Iar apoi, avem acest
cuvânt latin „cano”,

35
00:02:20,700 --> 00:02:25,985
este foarte distinctiv în latină, înseamnă
„eu”, persoana întâi singular, „mă ocup

36
00:02:25,985 --> 00:02:29,073
de cântat”. Virgiliu continuă apoi
o tradiție

37
00:02:29,073 --> 00:02:33,956
homerică de a vorbi despre un cântec
care va veni din gura sa, dar

38
00:02:33,956 --> 00:02:38,400
spre deosebire de cum o face Homer,
spunând, muzelor, folosiți-mă ca voce și cântați

39
00:02:38,595 --> 00:02:43,938
povestea pe care o vreau să fie cântată,
folosindu-mă ca portavoce, Virgiliu înlătură asta.

40
00:02:43,938 --> 00:02:46,935
Acum, ca o ființă umană
la persoana întâi

41
00:02:46,935 --> 00:02:50,388
singular ne va cânta nouă
o poveste, ca audiență.

42
00:02:50,388 --> 00:02:55,796
Nu mai suntem într-un tărâm misterios, mitic,
unde putem vorbi despre muze folosindu-ne

43
00:02:55,796 --> 00:02:59,509
ca pe portavoce.
În schimb, Virgiliu vine spre noi spunând,

44
00:02:59,509 --> 00:03:04,005
sunt o ființă umană și eu
voi cânta despre acest trecut.

45
00:03:04,200 --> 00:03:09,869
Vom vedea că muza apare puțin,
dar Virgiliu vrea să spună din primul

46
00:03:09,869 --> 00:03:15,904
rând, el este cel care cântă.
„De pe țărmul mării Troiei în vremurile de demult,

47
00:03:15,904 --> 00:03:22,003
a ajuns în Italia prin destin,
pe țărmul nostru lavinic vestic, un fugar”.

48
00:03:22,268 --> 00:03:28,721
Acel termen, „fato”, în latină,
„prin destin” este important pentru noi.

49
00:03:28,986 --> 00:03:33,443
Ideea sorții așa cum am văzut-o până
acum în materialele grecești,

50
00:03:33,443 --> 00:03:37,706
este tipic cu referire la trecut.
Este ceva ce s-a petrecut în

51
00:03:37,706 --> 00:03:41,916
trecut care te ancorează în trecut
și de care nu poți

52
00:03:41,916 --> 00:03:45,860
scăpa indiferent cât de tare încerci.
Gândiți-vă cum a funcționat în Oedip.

53
00:03:46,020 --> 00:03:49,430
Soarta ne prinde mereu într-un
lucru îngrozitor al trecutului.

54
00:03:49,430 --> 00:03:53,481
În schimb, în Virgiliu, vom vedea
o idee diferită a sorții care este prezentată,

55
00:03:53,481 --> 00:03:55,932
este mult mai îndeaproape
legată de ideea

56
00:03:55,932 --> 00:03:59,822
de destin, în termenul englez.
Este un concept care privește înainte, care

57
00:03:59,822 --> 00:04:03,340
vorbește cum că indiferent ce faci,
viitorul este stabilit, iar prin destin

58
00:04:03,340 --> 00:04:08,893
vei ajunge în acel punct viitor.
Povestea lui Virgiliu, prin Enea,

59
00:04:08,893 --> 00:04:14,244
este în mare parte o poveste condusă de
forțe tectonice, uriașe ale universului, care

60
00:04:14,244 --> 00:04:19,391
o împing înainte, înainte, înainte.
Destinul care îl va aduce pe Virgiliu

61
00:04:19,594 --> 00:04:25,419
la destinație și îl va aduce pe Enea
la destinație este ceea ce ne va mișca.

62
00:04:25,419 --> 00:04:28,196
Se va deplasa de pe coasta
mării Troiei

63
00:04:28,196 --> 00:04:33,547
la vremurile de început, așadar vorbim despre
o perioadă foarte timpurie, acest război troian.

64
00:04:33,750 --> 00:04:39,014
Se deplasează de pe coasta mării Troiei,
în Italia, pe țărmul lavinic vestic,

65
00:04:39,014 --> 00:04:42,294
iar noi, romanii,
știm că vorbește despre noi.

66
00:04:42,503 --> 00:04:46,760
Virgiliu își pune personajul
pe calea de a fonda un oraș.

67
00:04:46,760 --> 00:04:50,415
Asta o știm.
Este lovit cu cruzime pe uscat cât și

68
00:04:50,415 --> 00:04:55,794
pe mare de lovituri din partea forțelor
aerului, în spatele lor malefica Iuno, în mânia

69
00:04:55,794 --> 00:04:58,760
ei neîncetată.
Acum, Iuno va apărea în această epopee

70
00:04:58,760 --> 00:05:02,346
ca o forță foarte puternică care
se împotrivește sorții.

71
00:05:02,346 --> 00:05:07,794
Soarta ne va împinge înainte
în viitorul care este Roma și gloria

72
00:05:07,794 --> 00:05:12,484
care va urma.
Iuno va fi o forță care trage înapoi.

73
00:05:12,691 --> 00:05:17,863
Epopeea lui Virgiliu este
cu siguranță pusă în mișcare de acest

74
00:05:17,863 --> 00:05:20,760
destin care privește înainte,
dar este orice numai nu genul de

75
00:05:20,760 --> 00:05:24,048
destin simplu, roz,
ne îndreptăm spre un viitor luminos.

76
00:05:24,048 --> 00:05:28,017
Este un destin care va fi împlinit,
dar va fi împlinit

77
00:05:28,017 --> 00:05:32,042
cu mare durere și suferință.
Virgiliu nu ascunde asta deloc.

78
00:05:32,042 --> 00:05:36,748
Fondarea Romei este un lucru complex.
Implică invadarea a multor

79
00:05:36,748 --> 00:05:40,349
populații, indivizi vor fi sfâșiați

80
00:05:40,349 --> 00:05:45,447
în mașinăriile istoriei,
iar toate acestea vor conduce spre

81
00:05:45,447 --> 00:05:50,415
ceva, dar în drum spre asta,
ne vom uita la mulți vectori

82
00:05:50,415 --> 00:05:54,996
care îl împing înapoi.
Iuno este emblema acestor

83
00:05:55,190 --> 00:05:59,449
vectori care împing înapoi.
Întârzie constant avansul

84
00:05:59,642 --> 00:06:04,288
pe care ar vrea să îl facă Enea.
Enea va avea prieteni care îl împing înainte

85
00:06:04,288 --> 00:06:08,160
și o va avea de asemenea pe Iuno
care îl împinge constant înapoi.

86
00:06:08,160 --> 00:06:14,389
„Pierderi crude a îndurat în război
până ce a putut întemeia un oraș și să-și aducă

87
00:06:14,389 --> 00:06:20,162
acasă zeii în Latium, ținutului rasei latine,
al lorzilor albani și al zidurilor înalte ale Romei.”

88
00:06:20,162 --> 00:06:23,656
Acum, viitorul spre care
este atras Enea

89
00:06:23,656 --> 00:06:28,062
este unul care îl va îndrepta
spre a construi ceva.

90
00:06:28,062 --> 00:06:34,140
Va construi un oraș, îl va fonda,
îl va porni, va construi ziduri, va crea

91
00:06:34,140 --> 00:06:41,902
ordine din ceva haotic,
va fi multă confuzie pe parcurs.

92
00:06:41,902 --> 00:06:47,617
Vor fi lucruri care se încurcă,
dar starea finală aici este un oraș

93
00:06:47,617 --> 00:06:52,935
ordonat, bine conceput, care este
construit după un plan atent,

94
00:06:52,935 --> 00:06:56,665
care are legi ce organizează oamenii.

95
00:06:56,903 --> 00:07:01,507
Inamicul aici este dezordinea
și confuzia,

96
00:07:01,507 --> 00:07:08,332
iar prietenul victoriei noastre aici
va fi claritatea și concizia.

97
00:07:08,332 --> 00:07:13,730
Vom prezenta liniile drepte
clare a ceea ce înseamnă să fii roman.

98
00:07:13,730 --> 00:07:17,776
Zidurile Romei, îl vom vedea
pe Enea permanent

99
00:07:17,776 --> 00:07:22,273
încercând să le construiască.
A construi ziduri este ceva ce

100
00:07:22,273 --> 00:07:26,679
a ancorat de propria sa expresie eroică.
Acum apare muza noastră.

101
00:07:26,679 --> 00:07:31,419
„Spune-mi cauzele acum, muză”.
Aici Enea, Virgiliu introduce

102
00:07:31,419 --> 00:07:34,579
o referință la acest trecut
mitic, epic al lui Homer.

103
00:07:34,579 --> 00:07:39,247
Nu doar preia și spune,
eu sunt cel care cântă cântecul.

104
00:07:39,247 --> 00:07:44,992
Vorbește despre a fi inspirat de o muză,
cu siguranță, iar muza e parte din asta.

105
00:07:44,992 --> 00:07:48,080
Dar nu primul rând.
Interesant, nu?

106
00:07:48,080 --> 00:07:52,030
Este deplasat puțin în jos
în ordinea evenimentelor.

107
00:07:52,030 --> 00:07:59,532
„cât de zdrobită-i mândria și de frântă
inima și din vechea sa rană regina

108
00:07:59,532 --> 00:08:05,975
zeilor îl forță, un bărbat de seamă,
devotat misiunii sale, să se supună atâtor

109
00:08:05,975 --> 00:08:09,682
zile primejdioase și să treacă
prin atâtea încercări.”

110
00:08:09,682 --> 00:08:14,942
Acum Enea este un personaj pe care
vom ajunge să îl cunoaștem destul de bine.

111
00:08:15,157 --> 00:08:21,085
Este aruncat încoace și încolo de această
veche rană pe care o are regina zeilor,

112
00:08:21,300 --> 00:08:26,514
cât îl azvârle,
dar el este un om deosebit și devotat

113
00:08:26,514 --> 00:08:30,514
misiunii sale.
Cuvântul latin pe care Fitzgerald

114
00:08:30,514 --> 00:08:36,014
îl folosește în traducere, „insignum
pietate uirum”, un bărbat distins prin pietas.

115
00:08:36,014 --> 00:08:40,371
Vom petrece mult timp vorbind
despre ce era pietas.

116
00:08:40,371 --> 00:08:44,300
Există un echivalent în
termenul pietate, este

117
00:08:44,300 --> 00:08:48,139
important, dar această idee
de devotament, complet devotat

118
00:08:48,139 --> 00:08:53,515
misiunii sale este ceea ce este
exprimat pe drept în traducerea

119
00:08:53,515 --> 00:08:57,354
lui Fitzgerald.
Avem un erou care este motivat acum

120
00:08:57,354 --> 00:09:01,961
de ceva mai aproape de datorie
decât ceea ce avem cu tipuri foarte diferite

121
00:09:01,961 --> 00:09:06,158
de eroi în trecutul nostru grec.
Un erou roman va fi motivat

122
00:09:06,158 --> 00:09:11,054
special și ancorat de datorie.
În căutarea acestui bine mai mare

123
00:09:11,054 --> 00:09:16,205
al romanității va suferi.
Va trece prin lucruri teribile,

124
00:09:16,396 --> 00:09:21,420
același tip de cale pe care a luat-o Odiseu.
Ei bine, și Enea va suferi de asemenea.

125
00:09:21,420 --> 00:09:26,388
Apoi o întrebare la sfârșitul
acestor rânduri introductive,

126
00:09:26,598 --> 00:09:29,536
Virgiliu întrebându-se,

127
00:09:29,746 --> 00:09:33,104
o, Iuno, cât de îngrozitor
de mânioasă este

128
00:09:33,104 --> 00:09:36,602
și câtă mânie revarsă
asupra lui Enea.

129
00:09:36,602 --> 00:09:40,240
„Poate mânia neagră ca aceasta
să se înfrupte din mințile cerului?”

130
00:09:40,240 --> 00:09:46,256
Cum se face că divinitățile se lasă
prinse în asemenea hal de mânie și

131
00:09:46,256 --> 00:09:50,873
îi fac lucruri atât de neplăcute eroului nostru?
Da, într-adevăr, Iuno îi va trimite

132
00:09:50,873 --> 00:09:56,470
niște lucruri îngrozitoare lui Enea.
El le va înfrunta, mai are timp,

133
00:09:56,470 --> 00:10:00,816
doar îi va lua ceva timp, însă,
pentru a se regăsi și să își croiască

134
00:10:00,816 --> 00:10:03,499
drum prin provocările
care îi sunt trimise.

135
00:10:03,657 --> 00:10:07,760
Ne vom uita la ele în următoarele
șase cărți când citim foarte atent,

136
00:10:07,918 --> 00:10:12,390
începând cu o discuție despre
cartea unu și apoi trecând repede

137
00:10:12,390 --> 00:10:16,200
la relatarea războiului troian
pe care ne-o oferă Virgiliu în cartea doi.