Aflându-și identitatea, Oedip, da,
trebuie să își confrunte genealogia, trecutul său cu Iocasta și Laius,
iar pe măsură ce aceste lucruri sunt expuse, aceste concluzii îngrozitoare, trebuie
să se lupte cu ele și ajunge într-o stare teribilă de suferință îngrozitoare.
Dar, pe măsură ce are loc acea parte a poveștii sale, o alta capătă formă,
care este o altă parte a ceea ce constituie identitatea greacă, nu doar
genealogia, dar și locul din care ești, orașul,
ținutul din care ești. Povestea lui Oedip despre unde
provine este interesantă și complexă. Și putem arunca o privire la o hartă să încercăm
să înțelegem cum începe această poveste. Veți vedea că aici avem Teba, Citeron
și Corint aici sus pe harta noastră, arătându-ne toate părțile, sunt din
jurul Greciei continentale până jos în Peloponez cu peninsula
Corint între. Teba este un loc faimos,
are un trecut bogat, complex. Vom vorbi despre asta în continuare.
Vom vedea de asemenea asta având un rol în Bacantele lui Euripide, vom vorbi
despre asta în continuare în acest segment. Apoi, de asemenea, Corint, un alt loc faimos,
binecunoscut, foarte civilizat, foarte dens populat.
Citeron este un lucru diferit. Citeron este o sălbăticie pustie pe culmi,
fără civilizație, nu este ocupat, nu vreun fel de loc binecunoscut,
faimos, civilizat. Oedip, încercând să își afle propriul
trecut și încercând să determine ținutul din care este, se joacă cu
această legătură cu Teba pe de-o parte și legătura cu Corintul
pe de altă parte. Unde se încadrează?
Dar pe măsură ce piesa se derulează, vectorul principal care îl leagă pe Oedip de solul
din jurul său se duce înapoi spre această sălbăticie nebătută a Citeronului.
Oedip va fi un erou așa cum este dintr-un loc care este absolut necivilizat. Citeron, după cum începem să aflăm,
are acest rol important în poveste. Este privită la început,
întrebarea despre pământ și de ce este legat Oedip,
apare când vorbește Creon. Este caracterizat în oracolul pe care
l-a primit la Delfi, la rândul 110, ne spune că
„indiciul este în ținut”. Acum, da, asta are un înțeles,
îi vorbește lui Oedip despre cum trebuie să găsească ucigașul lui Laius și
ucigașul lui Laius este încă printre ei. Așadar, indiciul este în ținut.
Dar afirmația este de asemenea foarte generală și în acel sens ne invită să citim ceea
ce consider un al doilea nivel de interpretare, care spune că indiciul pentru a afla
care este treaba cu tine, Oedip, va fi de asemenea în ținut.
Povestea se desfășoară. Oedip începe să dezvolte o identitate
mai profundă pentru acest Citeron, acest nicăieri, ținut al nimănui
la mijloc între două locuri cărora crede că
le-ar putea aparține, Teba și Corint. Auzim de la un corintian, scuze,
de la Iocasta, începând cu rândul 720, vorbind despre cum Laius l-a alungat
pe Oedip pe un deal nebătut, l-a alungat pe Oedip pe un deal nebătut.
Oedip, în acest punct, nu știe că el este cel despre care vorbesc.
Este doar fiul mic, fiul nenumit încă.
Dar îl puteți vedea pe Oedip începând să realizeze că există o legătură aici
care îl va implica. La 1027, începe să devină clar.
Mesagerul corintian care începe să reconstruiască povestea
lui Oedip în fața lui, vorbește cum „pe coastele Citeronului
în tufișurile dese ai fost găsit”. Are o legătură cu dealul nebătut. Corul, la 1095, imediat după aceea,
ne spune sau se adresează Citeronului direct spunând „Oedip te onorează, ca născător
pentru el și mamă și doică deodată”. Citeron obține acum poziția de a fi
genealogia care îl face pe Oedip cine este Oedip,
iar apoi, Oedip însuși, în două momente în încheierea piesei
vorbește direct cu Citeron. „Citeron, de ce m-ai primit?
De ce primindu-mă nu m-ai ucis imediat?”
Iar apoi, în final, rândurile 1451 până la 1453, „Lasă-mă în munții unde
este Citeron care se numește muntele meu,
pe care tatăl și mama mea, cât trăiau, l-ar fi făcut mormântul meu”.
Dar în schimb, pentru Oedip, acesta devine pântecul său.
Începe să onoreze Citeronul ca pe entitatea care îi oferă viața.
Pretinde să fie direct din ținut. Acum, această parte a identității grecești,
amintiți-vă, am vorbit despre genealogii care au de-a face cu trecutul tău,
identități care au de-a face cu genealogia de fundal, numele tău,
de unde ești și povestea despre trecutul tău.
Ne-am uitat la modul în care descendența biologică a lui Oedip este compromisă.
Citeron ne prezintă modul în care legătura sa cu ținutul este compromisă,
deci trebuie cumva să găsească un loc nebătut, necivilizat în mijloc de unde este,
între aceste două mărețe locuri, dar nu aparține de fapt
niciunuia dintre ele. Iar apoi, numele lui se va întoarce
să îl bântuie când ajungem spre sfârșit și propriul trecut este întregit în ceea ce
am văzut deja și asta se va întoarce să apese pe el și mai mult
în următoarea piesă când ne uităm la legătura dintre eroi
și ținutul lor.