După ce ne-am uitat la relația tensionată
a lui Oedip cu oracolul din Delfi este bine să facem un pas înapoi și să ne uităm
la el ca la un mare rezolvitor de ghicitori. Știm că este bun
la genul acesta de lucruri. Face parte din trecutul său,
rezolvă ghicitoarea sfinxului. Ce merge în patru picioare dimineața,
două picioare după-amiaza și trei picioare seara.
Se dovedește a fi omul, copil, adult și bătrân
cu un baston. Asta se mapează pe povestea care este spusă.
Oedip își dă seama de asta, nimeni altcineva nu poate.
Se pricepe la a rezolva acest gen de ghicitori, dar în piesă,
îl vedem provocat iar și iar de oameni care îi aduc mesaje
din locul din spatele nostru, de la Delfi.
Bună, Delfi! Încercăm să îți arătăm respect
în acest video, așa că sper că ne vei arăta respect la rândul tău.
Mesagerii vin aducând mesaje din acest loc.
Ei sunt Creon, Tiresias și Iocasta, mesagerul corintian care vine și
în final păstorul din Teba lui Oedip.
Aceste personaje îi oferă lucruri care sunt dificil de înțeles, dar
cu siguranță nu pot fi cu mult mai dificile decât sfinxul.
Dar nu poate să le deslușească și va plăti un preț teribil
pentru inabilitatea de a înțelege. Vom arunca o privire la câteva dintre
acestea în serie, pe măsură ce apar în piesă. Creon, mai întâi, este
primul care se întoarce de la Delfi. A fost trimis acolo de Oedip să încerce
să afle ce se întâmplă, de ce e această molimă asupra orașului?
Creon vine cu o față care este foarte senină. Are o față luminoasă, aduce vești bune,
iar mesajul său este că zeul a vorbit clar, „Regele Phoebus
ne comandă cu vorbe clare să îndepărtăm poluarea din ținutul
nostru, poluarea împământenită în ținut.” Este o problemă aici care trebuie
să fie rezolvată și trebuie să îl alungăm pe ucigașul lui Laius.
Tiresias intră apoi și încearcă să completeze spațiile și spune,
știi despre ce este povestea asta. Tiresias nu este la fel de clar, iar
când aduce mesajul înapoi de la Delfi, ei bine, Creon nu înțelege toate detaliile
a ceea ce spune. Tiresias înțelege.
Așadar, claritatea care provine dintr-o anume ușurință din primul
mesaj al lui Creon devine foarte întortocheată și urâtă când vine vorba de
Tiresias, care știe întreaga poveste. Este preotul lui Apolo și, da,
într-adevăr, ar trebui să îl ascultăm, că Oedip nu o face este o problemă.
Când intră Tiresias, la 316, ne spune, o, cât de oribilă este înțelepciunea,
cât de teribilă este înțelepciunea. Iar apoi, curând,
încearcă să nu iasă și să nu îi spună
lui Oedip tot ce știe. Dar curând, Oedip îl încolțește,
deoarece, știți, acestui lider nu îi place să fie cineva care se comportă
cu el de parcă există un mare secret pe care această altă persoană îl știe, Tiresias,
și nu îl va împărtăși cu Oedip. Îl încolțește, Tiresias
încearcă să scape, dar în cele din urmă, Tiresias trebuie să vină
și să îi spună, „tu ești molima ținutului”. Asta se întâmplă la rândul 353.
Acum, piesa ar trebui să se încheie. Apolo și preoții lui Apolo tocmai
i-au spus lui Tiresias că el este acela care l-a ucis pe Laius,
tu ești poluarea ținutului. Apolo a zis că trebuie să scăpăm
de acest criminal, criminalul este o poluare în ținut.
Tiresias ne spune că tu ești poluarea ținutului, așa că trebuie să pleci.
Ar trebui să se termine în acest punct. Oedip, însă, nu va accepta mesajul. Așadar, ghicitoarea a fost rezolvată devreme
în cadrul piesei, dar esența restului este acum să îl urmărim pe Oedip
încercând să accepte soluția ghicitorii. Spune instantaneu în răspunsul său,
nu am înțeles asta, spune Oedip, la 361, mai spune-o o dată, mai spune-mi o dată,
iar Oedip întoarce foaia și începe să îl acuze pe Tiresias de tot felul de lucruri.
Creon se întoarce și acum Oedip începe să îi învinovățească pe Tiresias și Creon,
moment în care Creon se întoarce și spune la rândul 602 până la 605,
du-te tu și întreabă-l pe oracol, corect? Îi spune lui Oedip să acorde respect
și să își prezinte omagiile oracolului. La rândul 628, Creon, cred, expune
un mesaj foarte important pe care Oedip nu este tocmai pregătit să îl audă.
Să presupunem că nu înțelegi, Creon îl întreabă la rândul 628,
să presupunem că nu înțelegi, ființele umane trebuie să fie pregătite
să înfrunte timpurile când cunoștințele lor sunt incomplete,
când nu pot rezolva ghicitoarea. Iar Oedip este incapabil
să facă asta în piesă. Spune în mod constant, ei bine,
vom dovedi că acest oracol din Delfi se înșală.
Desigur nu mă voi căsători cu mama mea și nu îmi voi ucide tatăl.
Trebuie să dovedim că se înșală. Oedip, însă, nu va găsi o soluție
pe acea cale. Iocasta intră și spune, da, desigur,
oracolele pot face greșeli, când își face apariția, lui Laius, fostului
meu soț i s-a spus că va fi ucis de fiul său,
dar ne-am expus copilul și l-am lăsat afară, așa că nu se poate ca Laius
să fi fost ucis de propriul său fiu când a fost ucis la acea răscruce,
întretăierea a trei drumuri. Moment în care Oedip spune, ce?
A fost ucis unde? Regele a fost ucis la răscruce? Oedip se gândește acum la momentul
în care s-a întâmplat să dea de acea persoană în drumul său,
și în frenezia furiei l-a ucis pe rege și pe însoțitorii lui.
Acum realizează că ceea ce s-a spus în tot acest timp este de fapt corect.
El este cel care l-a ucis pe Laius. Iar reacția sa în acest punct este la rândul 727,
„o rătăcire a sufletului aș putea înnebuni”. Realizează acum,
suntem cam la jumătatea piesei, iar Oedip realizează că într-adevăr, ceea ce a spus oracolul este adevărat,
el este responsabil pentru moartea regelui.
Nu are toată imaginea încă, asta necesită două
lucruri să se petreacă, două părți ale poveștii.
Trimite după acest păstor, care, întâmplător, a scăpat când Laius a fost ucis, și
vrea ca acel păstor să încerce să îl exonereze de problemă.
Lucrul de care se agață Oedip este povestea că Laius a fost ucis de hoți,
de mulți oameni, iar Oedip nu ar fi putut fi hoți la plural.
Eu, persoana pe care am ucis-o cu propriile mele mâini, așa că dacă Laius a fost ucis
de mai mulți oameni nu se poate să fi fost eu cel care a făcut-o.
Vrea să aducă păstorul pentru a confirma acea poveste
a mai multor ucigași și să se exonereze. Desigur, nu va merge chiar așa. Cât așteaptă să sosească mesagerul teban,
se dovedește că acesta este o persoană care are o legătură cu trecutul său,
păstorul teban care îi supraviețuiește lui Laius, acelei scene a crimei lui Laius,
este de asemenea acela căruia Laius i l-a dat pe micul Oedip, chiar când s-a născut.
Așadar, această persoană joacă deja multe roluri importante în trecutul lui Oedip,
fără ca el să știe. Faptul că Oedip nu este conștient de asta este, cred,
partea cea mai importantă a piesei. Între timp însă,
a sosit un mesager din Corint, iar mesagerul corintian crede că are
vești minunate pentru Oedip. Regele de acolo e mort,
regele, tatăl tău, Polybus, regele Corintului este mort.
Acum, asta este desigur trist, dar vrem ca tu să vii și să fii regele Corintului.
Deci astea vor fi vești bune, hai și fă asta.
Oedip și Iocasta se bucură în acel moment, deoarece oracolul care a spus că Oedip
își va ucide propriul tată nu poate fi adevărat dacă tatăl
său din Corint este mort acum. Dar în acel punct, mesagerul din
Corint are un alt mesaj, spune, o, nu te îngrijora în legătură cu asta,
nu este posibil să îți fi ucis propriul tată, chiar dacă l-ai fi ucis,
deoarece nu îți este tatăl.
De fapt, întâmplător, eu sunt păstorul corintian
care te-a primit de la un păstor teban care mi te-a înmânat spunând
că nu mai erai dorit în regatul tău, așa că
nu ai de fapt legătură de sânge cu regele Corintului,
ai fost doar un fiu adoptat. Oedip, desigur, crede că astea nu sunt vești
bune deloc, iar când păstorul se întoarce, păstorul teban, două părți ale trecutului
lui Oedip au venit laolaltă. Când era copil și expus pe deal, acest
păstor, acest păstor teban trebuia să îl abandoneze acolo și în loc
să facă asta l-a dat unui corintian care întâmplător este mesagerul care
este de asemenea pe scenă în același timp. Aceste două părți ale trecutului
lui Oedip vin laolaltă. Identitatea păstorului, a celui teban,
este confirmată de trei ori. Oedip, corul și mesagerul corintian,
fiecare îl recunoaște ca jucând un rol important în trecutul lui Oedip,
iar acum lucrurile sunt puse cap la cap și Oedip aude povestea despre cum a fost
expus într-adevăr în sălbăticie, în această sălbăticie stearpă, cu gleznele
legate împreună și lăsat să moară, sperase Laius, lăsat să moară
și să nu mai fie parte din viața sa. Un lucru îngrozitor, îngrozitor
să fie contemplat de Oedip, să nu mai vorbim de celelalte
lucruri de care realizează că s-au întâmplat, și anume că acum se percepe ca
a fi fost într-adevăr ucigașul propriului său tată, Laius.
Curând, înțelege nu doar că asta este adevărat, dar dacă a fost
ucigașul propriului tată, de asemenea acum se culcă cu mama sa.
Lucruri îngrozitoare pe care să le accepte, moment în care auzim țipetele. Iocasta este moartă acum.
S-a spânzurat. Oedip se duce în spate și își scoate ochii.
Și-a dat intuiția minunată pe care o are pentru orbire, iar
într-un anume fel, Oedip ajungând într-un punct de orbire fizică este
o reinterpretare a unei inabilități de a vedea profunzimea lucrurilor din jurul său,
că deși este cel mai deștept, cel mai isteț om din jur, cu toții,
ca oameni, suntem lăsați cu limite în cunoștințele noastre.
Acum, Oedip trebuie să aibă de-a face cu ale lui deși a refuzat
să o facă în trecut.