Părăsind piesele lui Eschil,
vom trece acum la două piese, una de Sofocle și una de Euripide.
Acești trei dramaturgi, Eschil, Sofocle și Euripide alcătuiesc
cei trei mari ai Atenei antice. Și vom avea șansa să încercăm
fiecare din materialele care au supraviețuit de la acești poeți.
În cazul lui Oedip sau în cazul lui Sofocle,
ne vom uita la piesa sa, Oedip. Problema de care ne lovim aici
este o problemă cu care suntem obișnuiți. Am văzut-o în cazul lui Odiseu,
am vorbit mult despre problema identității,
ce formează o identitate greacă. Acum, în cazul lui Odiseu am încercat
să ne uităm la cum este reformată identitatea sa începând cu cartea cinci.
Amintiți-vă că Odiseu trebuie să își recupereze toate lucrurile care îl fac un bărbat
grec important și puternic. Trebuie să își recapete numele,
genealogia, locul din care este și istoria sa,
propriul trecut. Ce face Sofocle luând povestea lui Oedip
este să o transforme într-un alt tip de tratament al acestei probleme de identitate.
Dar în cazul lui Oedip problema identității este inversată cu fiecare ocazie.
Lucrurile sunt întoarse cu susul în jos și date peste cap.
Pentru Sofocle, apare problema numelui. Da, care este numele lui Oedip? Ei bine, nu prea înțelege ce este,
va veni să îl bântuie. Care este genealogia lui?
Ei bine, nici asta nu știe. De fapt, cam asta e ideea piesei,
genealogia sa nu este doar deranjată, este de fapt pervertită, este întoarsă
cu susul în jos într-un mod îngrozitor. Trecutul său, unde,
de unde este? Din ce oraș este?
Nu știm asta. Crede că știe, dar nu știe
de fapt răspunsul corect acolo. Și care este trecutul său, din nou?
Este ceva de care este complet inconștient. Deci toate aceste părți
ale unei identități grecești din piesa Oedip vor reveni
într-un mod care este absolut cu susul în jos.
Povestea lui Oedip, am întâlnit-o înainte, apare când Odiseu intră în lumea subterană
în Homer, pagina 258 în traducerea lui Fagles.
Îl avem pe Odiseu acolo dedesubt, întâlnește această femeie numită Epicasta.
Auzim o poveste despre ea care se potrivește cu povestea spusă despre o femeie
pe care Sofocle o cunoaște ca Iocasta. Iar Epicasta, aflăm despre ea,
are toate elementele constituente, un fiu își ucide tatăl,
o mamă se căsătorește cu un fiu și o mamă se sinucide.
Deci elementele de bază sunt acolo, dar nu este detaliat, iar Homer
nu intră în detalii în această poveste. Când Sofocle o preia, transformă
aceste detalii minimaliste într-o declarație și explorare foarte puternice
ale ideilor grecești despre identitate. Pentru întreaga piesă Sofocle îl are pe
personajul său principal, Oedip, în căutarea a ceva. Încearcă să determine o identitate,
încearcă să determine cine este ucigașul fostului rege
al Tebei, Laius. Ei bine, în același timp cât
face asta, fără ca Oedip să știe,
urmărește un alt tip de problemă, problema propriei identități. Așadar, cine este ucigașul lui Laius se dovedește
a fi pentru Oedip aceeași întrebare ca „cine sunt?"
Odată ce răspunde la această întrebare, lucruri îngrozitoare
îi vor fi aduse la cunoștință. Ceea ce credea că era trecutul
său este întors cu susul în jos. Problema numelui, părinților, orașului din
care este și a trecutului său, toate se întorc să îl bântuie.
În punerea în scenă a piesei, foarte asemănător cu ceea ce vedem în tragedii,
până acum am văzut asta în Eschil, o vom vedea din nou în Euripide,
este o ușă centrală în spatele nostru, multe lucruri se vor petrece
în spatele acelei uși. Oedip stă în centrul scenei,
iar mesageri vin la el și îi aduc informații pe care trebuie apoi
să le înțeleagă și să le deslușească. Încearcă să ajungă la un fel,
să strângă informațiile ca să poată să ajungă la o concluzie cu privire la această
problemă a identității criminalului. De asemenea, din spatele ușii centrale iese
Iocasta, iar apoi se duce în spatele ei și se sinucide acolo în spate, iar când
Oedip dispare spre sfârșitul piesei și își scoate ochii,
toate acestea se petrec în spatele ușii, așa cum ne-am obișnuit până acum.
Sunt niște elemente de fundal în această piesă, nu în ultimul rând această scenă ilustrată
pe acest exemplu de ceramică. Oedip are un trecut interesant, aflăm,
pe măsură ce piesa avansează, este dezvăluit, parte în odele corale, uneori în
rememorările unora dintre personaje, dar m-am gândit
că ar putea fi util să oferim un fel de viziune schematică
a acestui trecut, tot ce i s-a întâmplat lui Oedip înainte
de piesă ca pe măsură ce se desfășoară să ne putem concentra pe ce se întâmplă
în acțiunea piesei în sine. Oedip se naște.
Da, într-adevăr se naște din Laius și Iocasta și sunt supărați că există
acest copil care le-a fost adus. A fost un oracol, de fapt, că această
persoană îl va detrona pe Laius. Se decide apoi să îl expună pe bebeluș,
să lase bebelușul pe un deal. Ideea este că bebelușul avea să ajungă
să fie un dar pentru zei și nu va mai fi prin preajmă.
Dă sarcina asta neplăcută unuia dintre servitori care ia copilul cu el pe deal, întâlnește un cioban
din Corint, și în loc să îl expună pe copil,
îl dă pe bebelușul Oedip acestui cioban corintian.
Ciobanul corintian se întoarce în Corint și îl prezintă regelui,
care întâmplător voia și el un copil cu soția sa.
Apoi iau acest bebeluș, încântați, l-au adoptat în familia lor,
spun că este al lor. Regele crește copilul și totul este bine
până ce Oedip aude un alt oracol, care îi spune că nu este totul în regulă cu el
și că la un moment dat își va ucide tatăl și se va căsători cu mama sa.
Apoi fuge de cine crede că sunt tatăl său și
mama sa, pe drum ucide un bărbat la o răscruce de drumuri.
Când o face, se întoarce în orașul Teba după ce l-a ucis
pe cel care se dovedește a fi Laius. Și se descurcă îngrozitor deoarece un sfinx le afectează orașul și nu va pleca până ce cineva
este capabil să îi răspundă la ghicitoare. Ei bine, Oedip este un om deștept,
se duce și răspunde la ghicitoarea sfinxului, apoi sfinxul
se micșorează și pleacă. Molima dispare și ca un exemplu
extrem de xenia, oamenii din Teba spun, o, minunat, ești eroul nostru, ne-ai salvat
de această molimă îngrozitoare. Te rugăm, vino,
ia-ne regatul, căsătorește-te cu regina noastră.
Bine ai venit. Poți fi noul nostru rege.
Oedip este încântat. Este de acord.
Totul pare a fi perfect pregătit. Această regină recent
văduvită, în mod convenabil se dovedește a fi noua soție a lui Oedip.
Dar apoi, nu e totul tocmai bine, iar o nouă molimă ajunge în Teba
din partea lui Apolo, iar de aici începe povestea noastră.
Oedip descoperă că molima a fost trimisă deoarece ucigașul lui Laius
nu a fost niciodată descoperit și vor fi probleme.
Povestea se va deschide de acolo, și ne vom concentra în continuare
pe unele din temele care apar.