Pentru a intra în detalii despre cum
va fi rezolvată această nouă problemă a justiției trebuie să intrăm în mințile a ceea ce
se petrece în interiorul procesului. Sunt niște răsturnări de situație
ciudate și merită să înțelegem ce se petrece în acest schimb
din proces pentru a ne prinde de ce se petrece cu
aceste noi instituții. Olimpienii vor fi de partea
noului sistem, iar acest nou sistem va fi
exprimat în sala de judecată, iar ordinea mai veche va fi
divinitățile htoniene aliniate cu furiile și partea lor.
Vom vedea la sfârșitul cursului că olimpienii vor câștiga,
dar ce se întâmplă să ajungem acolo? Avem acest schimb în caz.
Acum, care este miza? Ei bine, înainte de toate, cred că am putea
apela din nou la una din legile noastre universale. Avem legea universală, cred că era
numărul patru într-o prelegere ceva timp în urmă, când am vorbit despre
legătura cu conducerea, cum că fiecare decizie pe care trebuie să o facă un lider
nu este niciodată între una foarte bună și una foarte rea, este mereu
fie între două lucruri rele sau două lucruri bune.
Un lider trebuie să determine ce să facă pe baza acelor tipuri de decizii grele.
Ei bine, este de asemenea adevărat că fiecare alegere, nu doar în contextul conducerii,
dar cred că fiecare alegere grea cu care se confruntă o persoană este între două
lucruri rele sau între două lucruri bune. Nu se întâmplă niciodată să fie
ca la Hollywood, să fie un gen de alegere simplă între ceva ce este evident bun
și altceva care este evident rău, iar lucrul rău, cumva, e mai bun pentru tine.
Așa că îl iei în mod egoist. Acesta nu este niciodată genul de dilemă
morală cu care aceia dintre noi care am trăit în lume o perioadă ne confruntăm.
În schimb, cu ce te confrunți este mereu o alegere foarte dificilă între
două lucruri bune sau două lucruri rele. Ei bine, asta se întâmplă categoric
în cazul procesului lui Oreste. Sunt două lucruri rele care
sunt luate în considerare. Trebuie să ajungem la o înțelegere
a cui crimă va conta mai mult. Fiecare parte încearcă
să vorbească despre crimă, una dintre aceste crime ca fiind
mai semnificativă decât cealaltă și astfel încercând fie să îl exonereze
pe Oreste sau să îl condamne. Așadar, se rezumă la o problemă
dacă soțul ucigându-și soția este mai rău sau dacă
fiul ucigându-și mama este mai rău.
Deci, avem un soț care își ucide o soție pe de-o parte și avem un fiu care
își ucide o mamă pe de altă parte.
Care dintre ele este mai rea? Procesul ajunge la o decizie pentru
a încerca să determine asta. Apolo și furiile sunt
de părți opuse. Apolo minimizează relația
mamă - fiu. Da, rândul 657 și mai departe,
conform conceptului popular că mama este doar un vas pentru sămânța
bărbatului și că nu este așa de importantă în producerea de odrasle.
Un raționament ciudat, dar ce încearcă să spună acolo este că
legătura dintre mamă și fiu nu este atât de importantă,
minimizează acea legătură. Așadar, în viziunea lui, ce încearcă
să spună este că atunci când fiul ucide mama, nu este ca și cum o legătură
de-acolo este încălcată în mod teribil. Dacă înțelegem asta, atunci
crima lui Oreste devine mai puțin importantă deoarece legătura
dintre mamă și fiu de aici este întreruptă, adică nu este importantă.
Acesta este raționamentul lui Apolo. Corul, furiile pe de altă parte, după cum
se vede, este o secțiune a raționamentului în rândurile 605 și 604 care face asta clar,
susțin că legăturile de sânge sunt ceea ce este cel mai important.
Așadar, vorbind despre legătura dintre un soț și o soție,
nu este sânge implicat. Așadar, când un soț ucide o soție sau
o soție ucide un soț în acest caz, problema acolo nu este una așa de dificilă.
Legătura care este încălcată nu este așa de apropiată,
nu este o legătură de sânge. Pe de altă parte, furiile spun,
când un fiu ucide o mamă, aceea este o încălcare a unei legături de sânge,
deci acea crimă este mai rea. Argumentul se reduce la
pe care o vei prețui mai mult, iar pentru furii este legătura
care este bazată pe sânge, iar pentru olimpieni este altceva.
Este o legătură care este bazată pe un gen diferit de lucru și
nu se bazează pe legăturile de sânge și pe conexiunea de sânge.
Hai să ne asigurăm că am clarificat asta înainte
să trecem la următoarea parte. Vom arunca o privire la fundalul
pe baza căruia era înțeleasă această dezbatere.
Tu și eu, ca atenieni antici, stăm acolo privindu-l pe Eschil
prezentându-și drama. Avem această problemă mitică
insolubilă în cadrul acestei familii. Hai să vedem ce se poate întâmpla.
Ei bine, se pare că o instituție pe care tu și eu, ca atenieni clasici,
o cunoaștem bine, va interveni și va rezolva această problemă
insolubilă faimoasă.