Imnul nostru către Apolo are o a doua parte, iar această poveste a lui Apolo este centrată pe templul de la Delfi. Delfi, un foarte faimos loc în antichitate are o lungă și profundă legătură cu Apolo. Vă veți aminti că, în prelegerea anterioară, încercam să înțelegem această fractură în mijlocul imnului nostru homeric către Apolo. Pe de altă parte, îl avem pe Apolo legat de Delos, am vorbit despre nașterea sa și apariția din Leto și drama care a înconjurat asta, iar apoi, deodată, schimbăm poveștile și suntem centrați pe, ne mutăm la o poveste care este centrată pe Delfi. Sugestia care a fost făcută în prelegerea anterioară este că ceea ce am avea aici este încercarea unui creator de imnuri să aducă laolaltă două tradiții foarte diferite într-un imn și în acel fel să mulțumească ambele părți ale unei audiențe foarte puternice, cei de la Delos cărora le place să creadă că Apolo este în mod deosebit legat de ei și aceia de la Delfi care cred că Apolo este deosebit de legat de ei. Acest autor le oferă amândurora o poziție specială și elimină unele din părțile care poate ar fi făcut tranziția puțin abruptă. De exemplu, nu avem o a doua poveste a nașterii în partea Pythică a acestei povești, asta este ceva ce s-a petrecut la Delos. În schimb, îl avem pe Apolo apărând. Pur și simplu se ivește, iar temele continuă din partea anterioară a imnului pe care am văzut-o în această parte a doua a imnului. Apolo este înfricoșător. Este un zeu foarte puternic, iar ceilalți zei sunt puțin îngrijorați în legătură cu asta. Puterea sa îi face pe oameni să tremure, grandoarea sa este așa de mare încât provoacă niște anxietate. Lista geografică apare din nou. Apolo călătorește cumva în jurul Mediteranei, coasta greacă și în locuri mai îndepărtate ale Mediteranei în călătoria sa încercând să găsească un loc să își construiască un templu. Trebuie să își găsească locul pe pământ și numele acelor locuri, așa cum tocmai am văzut în imnul de mai devreme, sunt legate de trăsături specifice ale venerației cultice a lui Apolo. Sunt temple în aceste locuri, sunt alte părți din trecutul lui Apolo care se mapează pe aceste zone geografice. Fiecare din ele are o legătură cu Apolo și, din nou, creatorul de imnuri este într-un fel de încercare enciclopedică să obțină toate tradițiile din jurul lui Apolo, listându-le împreună, încât este modul lui de a reuși să aducă laolaltă multe tradiții diferite legate de Apolo într-un singur imn. Apolo, când apare și produce teamă printre oameni își declară atribuțiile încă o dată; avem profeție, cântec, medicină, aceste lucruri apar și ies din Apolo, când declară care vor fi atribuțiile sale. Profeția aici este să declare voința lui Zeus, ceea ce înseamnă că Apolo are grijă să spună, da, pot vedea în viitor, dar nu confundați cu a spune că sunt cel care controlează lucrurile. În schimb, îi cedează lui Zeus, tatăl său, spunând că, da, Zeus este cel a cărui voință controlează viitorul, eu sunt cel care o poate vedea. Acela este Apolo având grijă, sigur, vrea să spună că are autoritate și este puternic, dar vrea să se asigure de asemenea ca toată lumea realizează că înțelege că rolul său este subordonat lui Zeus. Principala noastră poveste este Apolo încercând să găsească un loc să se stabilească. Se uită împrejur, încercând să găsească un loc unde să poată construi un templu. Acel loc se dovedește a fi Delfi, stabilește rituri și se instalează. Așadar, încă o dată, ideea unui zeu în căutarea a ceva, un zeu în căutarea unui loc, încercând să găsească un loc în care să aparțină. Asta este categoric adevărat în imnul nostru homeric către Demetra. Are nevoie să se reobișnuiască, să se reintroducă în societatea sa olimpică după această traumă care s-a întâmplat cu ea și Persefona. Ei bine, Apolo acum doar încearcă să își găsească locul, unde aparține pe pământ și ce fel de rituri vor fi stabilite în onoarea sa. Iar în cazul lui Apolo, cred, dimensiunea rituală a acestei povești este extrem de pronunțată. Ce altceva mai avem în această poveste pe lângă Apolo încercând să găsească un loc în care să poată fi venerat? Asta pare a fi o parte foarte importantă din ceea ce își doresc zeii. Le place când tu și eu le acordăm atenție, suntem o parte critică a identității lor. Încercarea de a găsi acel loc și a-l stabili în imnul lui Apolo este prezentat sub ideea că o parte critică în găsirea propriului său loc în univers este găsirea unui loc pentru noi toți oamenii să îl slăvim. Auzim o poveste despre Telfusa, care este un izvor personificat. Ea apare și spune, bună, Apolo, iar el spune, salutări, și este pe cale să construiască un templu acolo. Ea spune, știi, poate nu vrei să construiești un templu aici când câmpiile frumoase din jurul meu, este personificată aici, vor fi călcate în picioare și oamenii vor aduce cai și care și totul va fi împrăștiat pe această câmpie, când vor face asta, mă vor admira și tu vei fi gelos, vei vrea să te admire pe tine, așa că ar trebui să te duci altundeva. Apolo ascultă asta și decide că a avea toți acești cai mișcându-se în această câmpie larg deschisă nu va merge. Și ce face, se duce pe culmile Parnasusului. Frumoasă fotografie a amplasării aici, veți vedea scena, puteți vedea departe până la margine, de fapt privim din perspectiva Delfiului, privind în josul culmilor Parnasusului și de-a lungul câmpiei, spațiile deschise de-acolo, da, e posibil să fi fost cai și care, dar urcă pe colină și nu mai ai spațiu pentru oameni să facă manevre cu turmele și caii lor, în schimb, intri pe teritoriul de la Delfi, iar acolo, mișcările oamenilor sunt puțin stânjenite, constrânse, și, de fapt, este o concentrare, o concetrare geografică la propriu pe un singur punct. Iar acela este acest minunat templu de la Delfi. Privind în urmă de la locul templului, în josul câmpiei, vedem acest lucru frumos amplasat acolo sus. Aceia dintre voi, unii dintre voi au vizitat deja acest loc, este uimitor, acolo, cine știe, unii dintre voi care urmează acest curs trăiesc la capătul drumului. Dacă da, duceți-vă să faceți niște poze și împărtășiți-le cu noi. Este o priveliște uimitoare, foarte recomandat să vă duceți. Priviți. Apolo găsește această parte a Delfiului. Acesta va fi locul său special pe pământ. Este pregătit, își clădește templul, se va stabili, a găsit în sfârșit un loc în care să stea. În imnul nostru avem o descriere a lui Apolo apucându-se de treabă. Haideți să ne concentrăm pe asta. „Apolo a grăit și a pus fundațiile, largi, solide și foarte lungi. Și un prag de piatră a fost pus De fiii lui Erginos, Trophonios și Agamedes, Prieteni ai zeului fără de moarte. Nenumăratele națiuni umane au ridicat un templu de piatră sculptată care să fie cântat în veșnicie. Un izvor încântător curgea în apropiere, unde nobilul fiu al lui Zeus a ucis un șarpe uriaș cu arcul său trainic, acolo, un sălbatic, imens monstru care deranja continuu oamenii țării și oile iuți de picior, un blestem sângeros. Auzim de acest monstru, nu-i așa, iar Apolo ucide acest șarpe uriaș nesuferit care își face veacul în preajma locului în care este izvorul său, isprava sa pentru a asigura o zonă sigură pentru ca aceia din jurul Delfiului să îl slăvească. Acum, veți recunoaște că pe măsură ce începem să vorbim despre acest șarpe, deodată, avem, știți, zeci și zeci de linii vorbind despre un alt monstru. Vă veți aminti din povestea lui Hesiod despre cucerirea lui Zeus că atunci când Zeus încearcă să pună ordine în întregul univers, există acest monstru Typhon care apare la sfârșit, după ce Zeus i-a cucerit pe toți ceilalți, Pământul îl produce pe Typhon, iar apoi Typhon vine și îl atacă pe Zeus. După ce Zeus îl ucide pe Typhon, ei bine, atunci s-a impus. Aceea este ultima provocare la autoritatea sa. În acest caz, auzim o lungă digresiune despre acest monstru de aici, numit Typhon, dar este clar același. Povestea variază în unele din detaliile sale, dar în mare parte reflectă același gen de lucru, vorbind despre cucerirea lui Zeus, iar relația dintre asta și șarpele nostru nu este absolut evidentă decât dacă recitiți foarte atent. Ce spune autorul este că acest monstru, pe care Zeus l-a ucis, faimosul Typhon, cunoscut în întregul univers drept ultimul impediment pentru autoritatea lui Zeus, pe care l-a ucis, un client foarte dificil, acesta are o relație cu șarpele. Șarpele a servit de fapt ca mamă adoptivă pentru această creatură și l-a crescut pe Typhon. Și de aici legătura. Cred că autorul încearcă să spună că, sigur, Zeus l-a ucis pe Typhon, dar zeul nostru, Apolo, a ucis-o pe mama lui Typhon, pentru a oferi genul acela de credențiale de monștri. Monstruozitatea acestui șarpe primește credențiale foarte puternice spunând că era un așa monstru că putea servi ca mamă adoptivă pentru Typhon, care este de fapt una din cele mai faimoase dintre aceste creaturi nesuferite care au răsărit în generațiile timpurii ale creației. Acum, comparația de aici cred că sugerează foarte subtil că puterea lui Apolo în univers este foarte mare, atât de mare de fapt încât unii ar fi putut susține la un moment dat că Apolo era superior lui Zeus. Nu găsiți asta în vreo tradiție literară, nu găsiți referințe mitice care să vorbească despre asta, nu avem o bătălie între Apolo și Zeus. Zeus are poziția supremă și mereu a avut poziția supremă în poveștile mitice. Apolo are grijă să vorbească despre sine într-o poziție subordonată lui Zeus, dar povești ca aceasta și povestea care vorbește despre toți zeii fiind terifiați de Apolo și cât de puternic este, toate locurile care sunt speriate să îl aducă pe lume care, cred, sugerează foarte subtil că acei partizani care îl susțineau pe Apolo ca divinitate locală și zeu ar fi putut avea în plan să încerce să îl privească drept suprem în univers. De acolo, avem o poveste care se clădește. Avem cucerirea lui Pytho, asta este legată de doi sau un cuvânt important care ne ajută să înțelegem care este treaba cu Apolo. Lista de epitete care apar în această poveste, fiecare din ele sunt atașamente la numele lui Apolo: Apolo Pythius, Telephousios este un alt nume pe care îl primește Apolo, Apolo din Delfi, Delphinos. Aceștia sunt termeni care sunt legați de Apolo în tradiția riturilor care îl înconjoară și epitete atașate numelui său. Povestea noastră ne oferă motive să ne gândim cum i-au fost atașate, spun o poveste din spatele acestor nume tradiționale prin care îl știm pe Apolo. Pytho este numele pe care îl primește bestia, deoarece vine dintr-un verb grec care înseamnă „a putrezi”. După ce Apolo a ucis-o, bestia a putrezit acolo pe câmpie, și astfel, termenul Pythius îi este atașat lui Apolo. Telephousios pare să o amintească pe Telfusa, nimfa acvatică pe care am văzut-o jos pe câmpii, care l-a convins pe Apolo să nu își stabilească templul acolo. Asta ne ajută să înțelegem epitetul cultic Apolo Telephousios și de asemenea Delfi, adică o poveste a numelui este introdusă în povestea noastră, partea de încheiere, Apolo încercând să caute pe cineva care poate să se ocupe de riturile sale pentru el, are nevoie de o populație umană să înconjoare templul și să îi execute riturile din partea sa. Și întâmplător, niște marinari cretani ajung pe țărm, iar Apolo se gândește, ei bine, sigur, hai să văd ce putem face aici, și li se arată în forma unui delfin, din nou, e prezentat foarte subtil în imn, trebuie să citești foarte atent, dar da, într-adevăr, vorbește despre Apolo sărind ca un delfin pe navă. Când face asta, sunt speriați, nu sunt siguri ce se întâmplă, e o bestie uriașă, monstruoasă din mare, iar apoi începe să le preia nava și să îi ghideze. Multe locuri sunt vizitate care aveau de-a face cu cultul lui Apolo, iar în cele din urmă Apolo spune, știi, sunt aici, sunt zeul și voi veți fi oamenii mei, vă voi primi și puteți să vă ocupați de riturile mele pentru mine sub privirea lui Delfi. Deci acel termen, Delfi, vine de la acest trecut delfinian din poveste, termenul grecesc, „delphis”, este modul lor direct de a spune delfin, deci este legată de povestea lui Apolo Delfinul. Acum, Apolo s-a stabilit, și-a făcut casa în sfârșit la Delfi, un frumos templu pe care l-a construit acolo, un loc plăcut este amplasat numai bine, pe care l-a făcut să meargă numai bine. Are oameni care pot să se ocupe de rituri pentru el, s-a stabilit, iar cultul lui Apolo este acum liber să înflorească la Delfi. Casa sa este construită acolo. Este acasă în sfârșit. Populează locul. Vom face o schimbare în unele din materialele din acest curs. Mai este un instrument pe care vreau să îl scot din cutia cu instrumente în prelegerea următoare și de acolo vom trece la un gen cu totul diferit. Vom începe să vorbim despre tragediile grecești. În săptămânile care urmează, aceste lucruri vor fi minunate. De-abia aștept să le citesc cu voi. Încă un instrument în cutia cu instrumente și apoi vom trece la tragedie.