De la Demetra trecem la povestea lui Apolo. Imnul homeric către Apolo, cel pe care îl vom citi, cel mai lung, este interesant, chiar și când ne uităm doar la liniile generale. Veți vedea că traducătorul nostru, Sarah Ruden, a decis să aibă două nume distincte în interiorul acestui imn homeric către Apolo, unul dintre care este imnul homeric către Apolo Delos. Celălalt este imnul homeric către Apolo Pythius. Acelea sunt abordări legitime din partea traducătorului nostru, dar nu sunt acolo în manuscrisul originar. Nu știm sigur că acestea erau privite ca două imnuri separate, dar probabil erau. Ceea ce avem este o poveste despre Apolo care începe, are multă acțiune în ea, iar apoi pare să se încheie după două sute de rânduri când poetul spune, la revedere, Apolo. Apoi, deodată, trecem la o nouă poveste despre Apolo care începe, trece printr-o poveste mai extinsă despre Apolo, iar apoi auzim un la revedere Apolo spus din nou. Din asta, cei mai mulți dintre noi au concluzionat că acest imn homeric către Apolo este de fapt două imnuri puse laolaltă. Aceasta este o decizie pe care Ruden a exprimat-o printr-o abordare foarte legitimă folosind titluri diferite pentru cele două părți. Dar amintiți-vă, în manuscris sunt unul singur. Este folositor să ne amintim, deoarece un poet care va prezenta asta ca un singur imn către Apolo va trebui să dea niște explicații și cred că, ei bine, acea întrebare va fi interesantă să-i găsim răspuns în doar câteva momente. Dar haideți să aruncăm o privire la această primă parte și să vedem cum funcționează acest imn către Apolo. Apolo este un zeu foarte puternic. Este înfricoșător, atât de înfricoșător încât atunci când Leto încearcă să găsească un loc să îl nască, majoritatea locurilor o refuză și spun, nu, nu vrem ca acel zeu să fie asociat cu noi. Este un zeu terifiant care este pe cale să apară. Auzim de călătoria lui Leto, mergând din loc în loc încercând să găsească un loc să îl nască pe Apolo. Am vorbit despre liste în introducerea noastră în imnurile homerice. Am vorbit despre ele deja cu privire la Hesiod. Este interesant de subliniat că locurile care sunt menționate în acest imn homeric către Apolo, punctele în care Leto încearcă să găsească un loc de naștere pentru el, toate sunt locuri care oferă venerație cultică și au legături cultice cu Apolo. Așadar, autorului imnului ne oferă o cale, tuturor celor din lumea greacă, să înțelegem că da, aceea este legătura pe care o are acest loc cu Apolo, se trage de la faptul că a fost un loc pe care Leto l-a luat în considerare ca loc în care să încerce să îl nască pe fiul său. Avem alte referințe care sunt incluse în relatarea despre Leto încercând să găsească acest loc să nască. Artemis iese din ea în același timp, gemenii ies din ea. Apolo este cel despre care auzim în această poveste, dar legătura dintre Apolo și Artemis și Leto este puternică, bogată și bine atestată în tradiție. Când Apolo sosește după, scuze, când Leto și-a găsit locul unde să nască pentru a sosi Apolo, Delos, trebuie să dea un fel de mită și promite, ascultă, Delos, vei fi faimoasă, vom face lucruri bune pentru tine, așa că, te rog, lasă-mă să nasc aici. Delos, apoi, se îndură, după promisiunea de bogății și faimă, și permite ca nașterea să aibă loc aici. Insula este personificată. În acel punct, Leto intră într-un travaliu de nouă zile. Nouă zile de travaliu. Numărul nouă apare din nou aici sugestiv pentru o perioadă foarte lungă, ne amintim că nouă a apărut în imnul homeric către Demetra, din nou în contextul a ceva foarte lung legat de misterele de la Eleusis, riturile misterelor de la Eleusis. Aici, travaliul se întinde de-a lungul a nouă zile. De necrezut! Apolo apare apoi, își declară domeniul, va spune care este treaba cu el și care sunt specialitățile lui. Are în stăpânire profeția, una din cele mai importante părți ale lumii pe care Apolo le supraveghează este profeția. Are grijă să spună, însă, că va fi o viziune profetică sau va avea o viziune profetică a voinței lui Zeus. Relația lui Apolo cu Zeus este interesantă. Apolo este un zeu extrem de tare, puternic. Există niște aspecte în tradiție care sugerează că Apolo este posibil să fi fost într-un punct privit ca fiind în fruntea tuturor zeilor. Sunt foarte mici și foarte subtile incluse în acest imn către Apolo. Unul dintre ele este menționarea explicită a lui Zeus când își declară domeniul și vorbește despre sine ca, da, îmi voi găsi locul exact acolo sub acest zeu. Declară, are grijă să nu îl provoace pe Zeus. Nu, așa ceva nu există, să auzim o provocare directă către Zeus, dar vom extrage, după cum vedem, câteva dintre aspectele lui Apolo care ne fac să credem, ei bine, oau, chiar era extrem de puternic în Panteon și poate chiar sugerează că atât de puternic încât ar fi putut fi cel mai important. Apoi trece direct la asta, inițiere a practicii sale de cult, găsindu-și locul în lume și punând oamenii să îl venereze. Asta este ce voi vrea. Prezintă lucrurile. Aflăm despre faimoasele fecioare din Delos și cântecul pe care îl cântă. Asta ne pune la curent cu ce noi, ca greci, am cunoaște drept o activitate rituală foarte faimoasă care se petrece pe insula Delos, fecioarele din Delos cântând în onoarea lui Apolo. Asta ne aduce în acest loc frumos. Mulțumesc unuia dintre co-profesorii noștri care ne-a ajutat cu pozele frumoase pe care le-a făcut, Caitlin Gillespie. Iată Delos. Adică, vă puteți imagina? Acestea sunt flori sălbatice frumoase, locul nașterii lui Apolo fiind imortalizat aici în frumusețe naturală. Așadar ajungem în Delos, auzim despre stabilirea unui cult aici, avem ceea ce pare a fi foarte mult o concluzie. La revedere și plecăm, fiți buni cu mine, zei. Acesta este modul în care se încheie imnul. Acum, după cum am spus în tradiție, manuscrisul care apare în greacă, nu există nicio distincție între acestea două, un rând trece imediat în următorul. Ne-am bazat pe motivul clar al sfârșitului aici, iar apoi pe ceva ce pare un nou început. Concluzia este că ceea ce avem aici sunt două imnuri puse laolaltă. Cel mai probabil asta este ce s-a întâmplat, avem două imnuri puse laolaltă, dar s-ar putea de asemenea, trebuie să ne punem întrebarea când s-a petrecut alipirea. s-ar putea să se fi întâmplat mult după orice context interpretativ, în așa fel încât un imn dintr-un festival religios a supraviețuit, încă un imn, de-a lungul multor generații a avut loc copierea manuscrisului, iar cele două imnuri au fost alipite de un copist mult mai târziu. S-ar putea de asemenea ca un singur creator de imnuri să fi decis să ia ceea ce tradițional erau două imnuri către Apolo, să le alipească și să le prezinte ca un singur imn către Apolo unei audiențe. Parte din ceea ce ar fi prezentat niște dificultăți este ignorat, de exemplu, care este cea mai importantă zonă cu care are Apolo o legătură? Ei bine, unii are spune Delos, avem un templu uriaș și bogat care este amplasat acolo. Alții vor spune, o, e nebunie, nu este Delos, Apolo este clar cel mai asociat cu Delfi, acest sit foarte faimos unde avem templul lui Apolo. Acum, un autor de imnuri care voia cumva să facă ambele părți fericite, dintre care unii susțineau că Delos este locul de drept pentru a fi privit ca situl principal al lui Apolo de legătură în viața sa, iar unii voiau să susțină că era Delfi. Ei bine, acest imn ne oferă un mod de a gândi că, ei bine, ambele sunt. Avem nașterea care se petrece la Delos, asta este foarte important, iar apoi avem lunga, întinsa impunere a sa, mult mai lunga impunere a sa care se petrece la Delfi în a doua parte a imnului, ca mod de a se asigura că aceia de la Delfi se simt de asemenea incluși. Cred că ceea ce este probabil sau ceea ce este posibil în acest dublu imn către Apolo este că avem un creator de imnuri care este foarte priceput la a se asigura că audiența sa crede că acest imn, imnul său, va fi cel mai bun. Încearcă să ni le ofere pe ambele împreună astfel încât toate părțile să simtă că au făcut ceva care a contribuit la trecutul lui Apolo.