Acum este un moment oportun
să ne întoarcem la cutia cu instrumente. Amintiți-vă, unul din proiectele acestui
curs este să dezvoltăm o cutie cu instrumente pe care să o putem folosi pentru a analiza
miturile când dăm de ceva interesant. Am vorbit deja despre structuralism
și cum este util în decodificarea unora dintre lucrurile pe care le vedem în interiorul
miturilor, am vorbit despre funcționalism și am vorbit despre cum funcționează ca instrument.
După ce am aruncat o privire la Hesiod, are sens să introducem instrumentele
care ne sunt oferite de marea figură în științele umaniste,
Sigmund Freud. Datele sale sunt 1856 până în 1939.
Freud a adus multe, multe contribuții, nu în ultimul rând, crearea întregului
domeniu al psiho-analizei, dar este important în interpretarea literaturii și
științele umaniste, nu atât de mult în științele sociale.
În mod interesant, psihologia a mers mai departe, dar cu siguranță a lăsat o urmă în
științele umaniste și cu siguranță este adevărat pentru aceia dintre noi care sunt interesați de mituri.
Freud are un set important de observații care ne ajută să înțelegem asta.
Vom trece prin ele, dar haideți să rezumăm care este mesajul principal
al lui Freud, cel puțin pentru scopul acestui curs. Freud ne spune că miturile dramatizează
evenimente în dezvoltarea mentală sau psihologică a fiecărui individ.
Miturile dramatizează evenimente din dezvoltarea mentală sau psihologică
a fiecărui individ. Acum, suntem obișnuiți să avem oameni
din colecția noastră de instrumente și abordări legate de mit, să ne uităm la structuralism
și funcționalism și chiar să mergem înapoi la alegorie.
Suntem obișnuiți să avem oameni care ne spun că, da, miturile conțin mesaje ascunse.
Alegoriștii antici credeau asta. Structuraliștii cred că conțin mesaje ascunse
despre structura minții umane. Funcționaliștii cred că conțin mesaje despre valorile pe care
o cultură vrea să le legitimizeze sieși. Freud crede că mesajele ascunse din interiorul
unui mit vor fi mereu doar despre tine și mine ca indivizi, dezvoltându-ne,
parcurgând o dezvoltare, dezvoltarea stării noastre psihologice.
Acum, ca doctor, Freud este interesat de oricare din noi ca pacient.
Acum, când un pacient merge să vadă un doctor, doctorul nu îl intervievează
pe pacient să vorbească despre, știi, fundamentul național, etnia
culturală și genul acesta de lucruri, doar dacă nu este ceva care
se întâmplă în acele mici aspecte. În mare parte, de ce este interesat un doctor ești tu ca membru al speciei,
ca o creatură universală care are nevoie de ajutor. Freud se gândește la noi toți ca la creaturi
universale și se gândește la psihicul uman ca la un organ universal
pe care îl avem noi toți în interiorul nostru și trece printr-un proces de dezvoltare.
Așadar, uitându-ne la unul mai tânăr și unul trecând de la adolescență la
maturitate și unul trecând de la maturitate la vârstă înaintată,
există un fel de dezvoltare continuă, consistentă din care Freud
încearcă să dezvolte o știință. Acum, există mai multe aspecte
diferite ale lui Freud. Sunt multe feluri în care
se uită la psihic. În unele din perioadele sale târzii,
unii vor recunoaște termeni ca ego, id și superego.
Noi ne vom uita la o versiune mai timpurie a ideii lui Freud de psihic,
care este alcătuită din două părți. Aceasta este una care apare în
„Interpretarea viselor”, în 1900. Acum, în Interpretarea viselor sunt
multe observații care sunt importante. Structura psihicului cu care
lucrează aici este una care este alcătuită din două părți principale
cu o barieră de represie între ele. Avem mintea inconștientă și mintea
conștientă, iar bariera de represie, la oamenii sănătoși,
menține mintea inconștientă reprimată. Acum, pentru unii oameni, în special
în America, ideea de represie este un lucru rău. Se crede că toți ar trebui cumva să lăsăm orice dorințe avem
să difuzeze pretutindeni. Ei bine, Freud crede
că asta ar fi un dezastru. Dacă bariera de represie nu ar fi acolo,
toți am răspunde acestor dorințe profunde, întunecate, inconștiente pe care le avem.
Acum, acestea sunt foarte puternice. Unele dintre ele pot fi benigne, dar unele
dintre ele pot fi foarte toxice și antisociale. Cu toții, Freud spune că visceral și în
interiorul nostru avem dorința pentru cele mai intense plăceri pe care le putem
și vom urmări pe acelea profund, egoist, în conformitate cu cele mai antisociale
tipuri de comportamente necivilizate pe cât putem.
Dacă inconștientului i s-ar da mână liberă, dacă nu ar există barieră de depresie,
scuze, barieră de represie, cu toții am alerga încercând să ne satisfacem
cele mai profunde impulsuri pentru cea mai intensă plăcere pe care am găsi-o.
Acum, unde se va găsi această cea mai intensă plăcere?
Freud argumentează că sexul este o parte foarte importantă în asta.
Cine poate nega că un asemenea lucru este adevărat? Freud vorbește de asemenea despre mâncare
și plăcerea care vine din a te asigura că organismul își menține metabolizarea
la un nivel foarte elementar. Freud vorbește de asemenea despre plăcerile
care vin din a fi dominant asupra altora dintr-un grup, iar acestea sunt lucrurile care ne animează dorințele inconștiente
și, din fericire, bariera noastră de represie le ține, în mare parte, sub control.
Acum, când ne gândim la casele noastre psihologice, cei mai mulți dintre noi cred că
dorințele noastre conștiente sunt lucrurile la care răspundem cel mai mult, sunt familiari cu
acestea și, sigur, s-ar putea să avem niște dorințe inconștiente, dar nu par
atât de importante. Ocazional, o dorință va ieși la suprafață,
dar ne convingem împotrivă și ne continuăm viețile.
Acum, Freud spune că acea poziție ar trebui inversată, dorințele conștiente
pe care le avem sunt cumva vârful unui aisberg,
dedesubt este cea mai mare parte a aisbergului, aceste dorințe inconștiente sunt
motoarele foarte puternice care sunt energia ce împinge viața înainte.
Acum, ce formează aceste dorințe inconștiente?
Când le vom întâlni, vom fi puțin oripilați.
Conform lui Freud, vrem să avem plăcere sexuală cu orice și oricine,
asta căutăm în viziunea naostră a lumii, această cea mai intensă gratificare
prin plăcere sexuală prin orice și oricine. Acum, asta include chiar și părți din grupul mai mare de ființe umane pe care
tu și eu le întâlnim, care nu ne sunt permise, care ne sunt interzise.
Vrem să facem sex chiar și cu acelea cu care ne este interzis,
și de fapt, interdicția creează un fel de fruct interzis din acești potențiali
parteneri sexuali pentru noi și produce frustrare că ni se interzice,
așa că amplifică dorința și mai mult. Și de fapt, persoana cu care ție și mie
ni se interzice să facem sex este un părinte.
Da, într-adevăr. Freud spune că avem toți o dorință
inconștientă de a face sex cu unul dintre părinții noștri.
Avem de asemenea o dorință inconștientă de a elimina părintele de același sex,
încât acea persoană să nu fie în calea gratificării dorințelor noastre sexuale
pentru părintele de sex opus. Asta este ce spune Freud, toți, atunci,
pe lângă această dorință de a avea gratificare sexuală prin această
plăcere intensă, de asemenea, dorința noastră de gratificare
de a fi dominant dând la o parte părintele care are un rol atât de puternic în viețile noastre,
acela de același sex și a avea o relație intimă apropiată, una care
este interzisă, cu cel de sex diferit. Aceste puternice dorințe inconștiente,
spune Freud, sunt prezente în noi toți. Acum, din fericire,
există o barieră de represie, corect? Altfel, asemenea lucruri s-ar petrece,
ar fi gratificate, iar asta ar fi un lucru rău. Ce spune Freud că se petrece
în oamenii sănătoși este că aceste dorințe puternice, chiar interzise
sunt ținute în frâu de bariera de represie, dar ocazional, aceste dorințe
inconștiente cresc și devin uriașe și pun presiune
pe bariera de represie. Acum, într-un psihic nesănătos, bariera
de represie nu are spații, iar presiunea ar putea cauza întregul psihic
să explodeze și să nu mai funcționeze. Într-un psihic sănătos, ce se întâmplă este
că bariera de represie se deschide ocazional și permite uneia dintre aceste dorințe
inconștiente să se prezinte minții conștiente și să îi permită
să fie gratificată. Acum, ca să nu credeți că Freud credea
că ocazional fiecare din noi se duce și face acele lucruri pe care le-a zis,
să trăiască sub bariera de represie, nu se întâmplă asta.
În schimb, ce se întâmplă este că această barieră de represie permite dorinței
inconștiente să intre în mintea conștientă, dar nu înainte de a o schimba.
Prin aceste procese de condensare și înlocuire, dorințele pe care le simțim
pentru obiecte interzise, de exemplu, a deveni dominanți față de propriii tați
și poate a încerca să avem relații sexuale cu părintele de același sex
sau sex opus. Acestor dorințe li se permite să fie
exprimate, dar sunt schimbate. Sunt înlocuite și transferate
pe cineva care este autorizat. Așa că putem avea un blocaj al visului,
dominanță asupra altcuiva care reprezintă un simbol pentru tatăl nostru
sau intimitate cu cineva care reprezintă un simbol sau înlocuitor
pentru mama noastră. Este un sistem care, spune Freud,
permite acest gen de ceainic al minții inconștiente să elibereze presiune
fără a lăsa să se întâmple ceva care este absolut interzis de
mintea inconștientă. Acum, revenind la povestea noastră principală,
ce spune Freud că se întâmplă aici este că într-o minte sănătoasă inconștientul își permite
într-adevăr să exprime acele dorințe și în Interpretarea viselor, spune că
un mijloc principal prin care aceste dorințe inconștiente sunt
exprimate este prin vise. Acum, ca să revenim la povestea noastră
din curs, unde intervin miturile? Freud ne spune, pe măsură ce își extinde gândurile
despre mituri, pe măsură ce gândirea sa se dezvoltă, în Interpretarea viselor, într-o lucrare
ulterioară, că miturile sunt exact visele unei întregi culturi.
Miturile sunt visele unei întregi culturi. Deci ceea ce obținem când ne uităm
la mituri este această expresie înlocuită și condensată de dorințe primare
într-o cultură, care sunt acum orientate pe ținte care sunt mai acceptabile pentru acele ținte.
Așadar, dorința de a învinge tatăl, cu toții putem trăi asta indirect
uitându-ne la această îngrozitoare figură a lui Cronos pe care o putem certa și spre care
putem face cu degetul, dar de fapt, fiecare din noi simte o plăcere indirect privind
o figură paternă fiind castrată. Intimitatea specială și apropierea
pe care Cronos o are cu mama sa, nu există relație sexuală despre care
se vorbește, dar aveau o apropiere specială. Asta, în acest sens, cu toții
avem acea intimitate specială cu figurile materne
în viața noastră prin substituție, dar acum o trăim prin Cronos.
Conexiunea aici, conform lui Freud, este că toți avem aceste dorințe.
Aceste dorințe au avut ocazia să se exprime prin acest aparat. Aparatul însă, speri, funcționează
într-un mod special și modifică, dar nu permite dorinței să se exprime
direct și clar. Prin această modificare, atunci,
fiecare din noi este implicat într-un proces de creare a mitului prin visele noastre,
iar culturile noastre, într-un fel, visează când își scriu miturile.
Aceste mituri, atunci, conform lui Freud, sunt interpretabile,
conform acestei scheme mai mari și vedem un sistem, un sistem uriaș,
în care nu doar este adevărat că în calitatea de oameni care trăim împreună,
gândindu-ne că avem această minte conștientă foarte bine organizată,
cu o barieră de represie care ține sub control dorințele întunecate,
cu toții trăim de fapt într-o casă psihologică în care nu suntem stăpâni, niciunul dintre noi nu este exact
stăpânul dorințelor noastre psihologice. Similar, în mituri, în miturile
culturii noastre, cultura noastră nu este stăpânul propriului produs cultural.
În schimb, ce facem prin mit este să trăim toate acele lucruri
pe care cultura noastră și le interzice. Așa că fiți atenți la acele lucruri în mit
care par extrem de lascive, îngrozitoare, depășind liniile, depășind limitele. Freud ne oferă un instrument foarte
interesant care este foarte util în a încerca să înțelegem de ce ar vrea o cultură
să își spună un mit ca aceasta?