În această parte a poveștii noastre vedem
războiul, Zeus și Cronos se atacă reciproc. Este o bătălie de zece ani în care
miza conflictului este universul. Chiar înainte de a trece
la povestea oamenilor și acel episod de la
Mecone, avem o mențiune, amintiți-vă, Hesiod ne spune în doar câteva
propoziții acolo, că la un moment dat Pământul îl păcălește pe Cronos
să își vomite copiii și Zeus este implicat. Zeus se aliază cu ciclopii și obține
fulgerul să poată conduce cosmosul. Asta se întâmplă la pagina optsprezece. Hesiod sare aici la sfârșitul
poveștii, când Zeus va avea controlul tuturor lucrurilor.
Acolo putem sări direct la Zeus având controlul în perioada ulterioară
și avem oameni în acest episod cu Mecone, iar la sfârșitul aceluia,
venim înapoi să fim martori la această luptă de zece ani între Zeus și Cronos.
Bătălia este neplăcută și profund violentă. Un fulger nu este o armă blândă.
Acum, Zeus obține acele arme prin persuasiune, eliberează ciclopii
din locul lor neplăcut de sub pământ,
acesta este locul în care îi ținuseră titanii, nearătându-le respectul cuvenit.
Zeus a folosit asta ca un mijloc de a încerca să convingă ciclopii, iar dacă îi va elibera și după ce a făcut-o,
le-a devenit prieten și i-au dat fulgerul său.
Acum, cu acel fulger, Zeus poate conduce cosmosul și este
arma nucleară a zilelor sale. Este suficientă să anihileze
orice i se opune. Acum, cu acest fulger,
zdrobește titanii, iar titanii au o soartă teribilă. Ajung jos în neplăcutul Tartar,
Zeus îi încătușează acolo în fundul Tartarului, trăiesc
la marginile extreme ale părții de jos a cosmosului.
Acest război este neplăcut. Este îngrozitor.
Zeus câștigă așadar prin intermediul fulgerului. Câștigă de asemenea făcându-și alianțe.
Obține centimanii de partea sa. Aceștia sunt ca tancurile
uriașe ale vremurilor. Pe trei dintre ei îi convinge să vină de partea sa;
ei erau de asemenea odrasle ale titanilor care nu erau bine tratați de titani. Deși apare un tipar atât cu
ciclopii cât și cu centimanii, titanii nu își tratează subordonații bine. Zeus vede apoi o oportunitate,
intervine și începe să fie bun cu ei și îi atrage de partea sa.
Folosind persuasiunea, obține acum această violență excesivă, fulgerul său și
de asemenea centimanii. Scenele sunt extrem de impresionante,
cu centimanii smulgând bucăți de munte și aruncând, toți trei,
sute de bolovani odată spre titani.
Nu pot rezista asaltului. Acum, la sfârșitul unui război uriaș
ca acesta nu vor fi omoruri. Acestea sunt principii nemuritoare.
Zeus este însă într-o poziție dominantă, așadar este capabil să îi rețină și
să îi lege pe titani în străfundurile mistice ale Tartarului.
Această conflagrație este așa de oribilă în desfășurare, încât auzim de la Hău.
Hăul este un principiu care a fost prin preajmă, desigur, dar știm asta de la
bunele începuturi și nu auzim atât de mult despre asta.
Dar în contextul războiului, pământul se cutremură într-o asemenea măsură încât
auzim că până și Hăul se cutremură. Acesta este un război care cutremură
universul până la părțile sale fundamentale. Zeus câștigă și este final.
Va exista o provocare la adresa lui Zeus mai târziu în această perioadă, în acest
episod, implicându-l pe monstrul Typhon, dar Zeus o va câștiga și pe aceea.
Aceasta întărește ideea că deși într-o generație anterioară, unii mai tineri
au venit și i-au înlocuit pe cei mai vechi, victoria lui Zeus va fi finală.
Există o mențiune, după aceea, legată de Typhon, dar cum Zeus
îl învinge pe Typhon, Zeus nu va mai fi vulnerabil în fața generațiilor mai tinere
să vină și să îl înlocuiască. Nu i se va întâmpla. O înfrânge pe creatura mai tânără
și îl aruncă în Tartar. Așadar, acum, Zeus va fi pentru
totdeauna suprem în univers. Prin victoria lui Zeus, zeii, la îndemnul
Pământului, îl fac rege. Deci acum și-a căpătat locul,
l-a dobândit prin luptă. Este acum creatura supremă din
univers și s-a solidificat. În timpul acestui război obținem niște detalii
despre această structură cosmologică. După cum am spus, zguduie
această cosmologie până la temelii și făcând asta, avem ocazia să ne uităm
la felul în care este organizat totul. Aceasta este de asemenea sincronizată
cu victoria lui Zeus împotriva titanilor. Deci este ca și cum cosmosul
dobândește ordine, Hesiod articulând-o în același tip
de tempo în care Zeus îi înfrânge pe titani. Așadar, Zeus înfrângându-i pe titani
este absolut paralel cu cosmosul dobândindu-și ordinea.
Aflăm despre Tartar. Este acest loc departe dedesubt,
Pământul este locul din mijloc, iar cerurile sunt un loc departe deasupra.
De fapt, Hesiod ne oferă un mod de a gândi cu privire la cum se realizează acestă legătură.
Cerurile sunt așa de departe deasupra pământului încât dacă ai da drumul unei nicovale
de bronz, ar cădea nouă zile, în a zecea ar lovi pământul, iar Tartarul
este așa de jos sub pământ, dacă ai da drumul unei nicovale de bronz
de la nivelul pământului, ar cădea nouă zile, în a zecea, ar lovi
baza Tartarului. Avem de-a face cu întinderi uriașe în
imaginația lui Hesiod, încât nu pot fi descrise decât în aceste moduri
mărețe și grandioase. Auzim de asemenea despre principul
Styx, râul Styx, care curge prin Tartar și este apa pe care
chiar și zeii pot face un legământ, un legământ este ceva
ce poți jura, dar trebuie să juri pentru o pedeapsă.
Adesea, acea pedeapsă poate fi moartea, dar pentru zei nu va fi moarte. Fac un legământ pe Styx, Styxul este
așa de puternic și grandios și sfânt în mințile lor, îl respectă, încât,
Hesiod prezintă o pedeapsă foarte detaliată pentru un zeu, ajunge  în comă, timp de mulți
ani, dacă încalcă un legământ pe Styx. Nu va muri, dar are parte
de o pedeapsă oribilă. Auzim de asemenea despre Ocean,
acesta este un râu care înconjoară pământul, din care ies toate apele și prin
care un fel de principiu al fluxului de energie este prezent în cosmos.
Acum, când Zeus îi înfrânge pe titani, da, și-a dobândit poziția de cel mai înalt
în ordinea ierarhică a universului, deci o ordine a fost stabilită.
Există o puternică recunoaștere a acelei ordini din partea tuturor semenilor săi.
Există de asemenea, interesant, în această parte a epopeei, un transfer
al puterilor de reproducere. Iar aceasta este ceva spre care
ne vom îndrepta în acest următor fragment. Folosind o unealtă pe care am dezvoltat-o
la Universitatea Pennsylvania, putem vedea de fapt, vizualiza, cum își însușește
Zeus această putere de reproducere și cât de complet
trece în atribuțiile sale. La începutul poveștii, ne vom aminti
că Gaia era cea care, în principal, era reproducătoarea.
Vedem aici toate odraslele ei legate de ea prin linii albastre, iar consorții săi
sunt legați de ea prin linii verzi sau roșii. Acestea sunt creaturile care sunt
legate de Gaia. Puteți vedea că este puternică
și reproductivă. Are multe creaturi legate de ea. Acum, am putea crede că multe dintre
aceste creaturi cu siguranță trebuie să fi dat naștere la alte lucruri, de asemenea.
Haideți să ne uităm, de exemplu, la Themis. Ei bine, sigur, sunt implicate niște
odrasle și sunt niște consorți pe care îi are, dar nu la fel de mulți ca Gaia.
Revenind din nou, putem să ajungem înapoi la Gaia și să vedem alte odrasle
ale sale și să zicem, ei bine, cu siguranță, poate Theia a avut multe odrasle.
Ei bine, nu chiar. Înapoi la Gaia, să ne uităm acum la Reea,
un principiu important care provine din ea. Ei bine, din nou, nu tocmai.
Acum, generațiile care îi urmează Pământului în mare parte au arbori reproductivi
care arată așa, sub zece, sub doisprezece
odrasle pentru fiecare din ei. Dar când ajungem la Zeus,
se petrece ceva diferit. Urmând linia care ne aduce de la Gaia
la Reea și apoi aruncând o privire la ce se întâmplă cu Zeus, intrăm într-un nivel
de reproductivitate complet diferit. Zeus este un reproducător extrem de puternic.
Unele dintre aceste creaturi le produce de unul singur.
Multe dintre ele le produce prin relații sexuale cu alte divinități.
Devine cel mai important nod de reproducere în această schemă antică
și făcând asta, singurul principiu care i-ar putea
contesta poziția la început este Gaia. Deci făcând asta, preia puterea
de reproducător principal de la Gaia, așa că Zeus este cel mai important
în univers în multe feluri și nu în ultimul rând pentru că este acum în centrul
graficului genealogic. Cum se face că Zeus își însușește
puterea reproducerii? Cum o obține?
Ei bine, este un lung șir de evenimente care se petrec când se încheie povestea.
Vă amintiți că aproape de sfârșit Zeus are o relație sexuală cu
o zeiță numită Metis. Când face asta, ea devine gravidă.
Acum, înainte de a da naștere, o înghite, părând a face ceva
la fel de îngrozitor ca Cronos. Nu primește niciodată vreo interpretare neplăcută, nu există niciodată
o interpretare neplăcută a acesteia în tradiție. În schimb, ce credeau oamenii când
se uitau la Zeus înghițind-o pe Metis este că se uitau la numele ei.
Numele ei înseamnă înțelepciune practică. Așadar, când Zeus o înghite pe Metis, ce face
este să internalizeze înțelepciunea practică conform acestei interpretări antice.
Așadar, aici Zeus își însușește cu succes puterea de reproducere urmând schema
de internalizare a înțelepciunii practice. Când o face, uite ce se întâmplă,
devine reproductiv el însuși. Primul lucru care iese dintre
odrasle de la Metis, amintiți-vă, rămăsese
însărcinată înainte, a înghițit-o, apoi dă naștere, probabil, în interiorul lui din propriul ei pântec,
apoi dă naștere din nou, din el, din capul său și iese Atena.
Așadar, Zeus își însușește puterea de reproducere asimilând
înțelepciunea practică în interiorul lui. Și așa, începe să fie capabil
să se reproducă singur. O mare putere, deodată,
îi este transferată lui Zeus. Revenind la politica sexelor, așa cum
este prezentată în povestea lui Hesiod, este foarte clar, cred, în povestea
lui Hesiod că bărbații ar trebui să aibă puterea de a se reproduce pentru ca
universul să meargă bine. Hesiod trebuie să fi fost puțin trist
că nu a mers niciodată, dar în mintea lui, clar pare a fi modul
în care lucrurile ar trebui să meargă. Când Zeus devine liderul universului
și impune ordinea, acea mutare este oglindită de însușirea sa pentru
bărbați a puterii feminine de reproducere.
Toate acestea ne oferă o ocazie să aruncăm o privire la rolul pivotal pe care acest
personaj, Pământul, l-a jucat în poveste. Ea, ca principiu feminin, și ca fostă
cea mai produtivă entitate din univers, da, are un rol important în toate aspectele
acestei ascensiuni la putere a lui Zeus. Uneori este de partea lui,
uneori nu este de partea lui. Pune lucruri în mișcare într-un mod
interesant, din spatele ușilor. Amintiți-vă, la începuturi,
ea este o divinitate primară, este acolo înainte de creația însăși,
pur și simplu e în zonă. Este de asemenea implicată
în castrarea Cerului. Vrea să se întâmple asta, așa că lipsește
de puteri pe propriul soț, iar acea generație, propria sa generație, la pagina opt,
transferă puterea fiului său mai mic. Apoi îl avertizează pe Cronos,
pagina șaptesprezece, că cineva, una din propriile odrasle,
îi va lua locul, dar asta nu o oprește
să îl ajute și pe Zeus. Se duce și complotează cu Reea, la pagina
șaptesprezece, să se asigure că Cronos înghite o piatră și nu pe Zeus.
Apoi, îl ia pe Zeus în sine, într-o peșteră în Creta, ca Zeus să poată
fi crescut în pântecul Pământului pe lângă a fi crescut din pântecul propriei
mame la pagina șaptesprezece. Apoi îl sfătuiește pe Zeus să îi elibereze
pe centimani să poată fi de partea sa în război, pagina 21,
o manevră tactică pivotală pe care o face Zeus.
La final, dă naștere lui Typhon, pagina 27, pentru a lupta contra lui Zeus, pentru a-l testa,
să vadă dacă merită puterea și poate să încerce să îl înlocuiască.
După ce Zeus îl înfrânge pe Typhon, intervine și îl sfătuiește pe olimpieni să îl accepte
pe Zeus drept principala lor putere. Așa că toți acceptă si fac asta.
Apoi îl sfătuiește pe Zeus, da, într-adevăr să fie cel care o înghite pe Metis.
Deci această putere de reproducere pare a fi fost oferită de bună voie de Pământ,
principiul feminin, lui Zeus, principiul masculin, ca indicator al poziției
de autoritate a lui Zeus drept figură centrală în cosmos.
Deci acest arbore genealogic foarte întortocheat este ceva ce Hesiod folosește pentru
a ordona acest întreg set de evenimente. A obținut ceea ce căuta
la început. Este ordine, este predictibilitate,
este structură în cosmos și este bazată pe Zeus,
cel mai puternic principiu masculin.