Creația în etapa alfa a avut loc.
Am avut primul strat de ființe care provin din Pământ și Cer și acum este
rândul unei noi generații de zei să preia puterea, Cronos și Reea.
Cum am zis mai devreme, după ce Cerul este castrat, nu mai auzim prea multe despre el.
Interesant însă, Pământul rămâne. Priviți Pământul cum se implică în
poveste și își impune voința în puncte critice în generațiile ulterioare.
Cerul, nu prea mult. Cronos și Reea încep acum, hai
să îi zicem generația etapa beta. Prima, dacă am privit-o pe prima printr-o
analogie software ca alfa, acum am trecut la generația etapa beta.
În generația a doua, îi avem pe Cronos și Reea reproducându-se și
reproduc tot felul de lucruri. Vom vedea niște zei pe care îi știm,
divinitățile olimpiene vor rezulta de pe urma lor.
Sunt și alte tipuri de lucruri care ies din acest strat al creației,
vrem să urmărim asta. Vom observa, de asemenea, că nu toate
divinitățile olimpiene provin din Cronos și Reea. Uneori se crede că așa stă situația,
dar nu este tocmai adevărat. Am văzut deja că Afrodita pre-există
acestui strat, apare din spuma, conform lui Hesiod, apare din spuma
organelor genitale tăiate, iar apoi, mai târziu, vom vedea că Zeus
dă naștere el însuși unora dintre ceilalți olimpieni.
Cronos are un loc special în istoria mitologică.
Este deosebit de îngrozitor. Are o viață dificilă,
la urma urmelor, mama sa apelează la el la o vârstă, se presupune, impresionabilă și
îl convinge să comită o crimă teribilă împotriva propriului său tată,
el urmează planul și o face. Iar apoi, mai târziu, când este vremea
ca el să devină tată, violența care este parte din această familie
este manifestată încă o dată. Acum, spre deosebire de generația
anterioară sau există o paralelă și o diferență față de generația anterioară.
Amintiți-vă, Cerul era neliniștit de puterea reproductivă a Pământului, venea
deasupra ei în fiecare noapte și îi forța toate progeniturile înapoi în ea, în așa fel
încât reproducerea nu putea avea loc. Ei bine, asta nu a mers
așa de bine pentru Cer. Cronos, similar, va încerca
să controleze reproducerea Reei, dar în loc să împingă totul înapoi în ea,
ce face este să ia toate creaturile care ies din ea
și să le pună în propria gură. Cronos, da, într-adevăr, își mănâncă
propriii copii. Deja aveam o imagine destul de proastă a lui pentru că
și-a castrat tatăl, acum îl vom vedea într-o poziție și mai rea, poate,
mâncându-și propriii copii. Acum, acești copii, ca nemuritori,
nu sunt digerați. Nu este ca și cum îi poate digera
și metaboliza încât să dispară. Sunt nemuritori, așa că nu pot muri.
Deci stau pur și simplu în stomacul lui, închiși înăuntru.
Vă puteți imagina, trebuie să fi fost un fel de indigestie îngrozitoare.
Dar asta a dus la cea mai rea parte a reputației teribile a lui Cronos
de a-și fi mâncat propriii copii. Copiii sunt acum închiși în
stomacul său și stau acolo așteptând să cadă următorul pantof.
Haideți să aruncăm o privire la cum traduce ML West această parte importantă din Teogonia
lui Hesiod, paginile șaisprezece și șaptesprezece în traducerea noastră.
„Pe ceilalți, marele Cronos i-a înghițit, de îndată ce ajungeau la genunchii
mamei lor din pântecu-i slăvit. Scopul său era ca niciunul, cu excepția lui
dintre înalții celești să aibă statut regal între nemuritori.
Căci aflase de la Pământ și Cerul înstelat că era predestinat ca el
să fie înfrânt de propriul copil, oricât de puternic era, prin isprava marelui Zeus.
Așa că a fost mereu atent și a observat și și-a înghițit copiii.”
Deci Cronos apare, preia această temă pe care am văzut-o deja manifestată în
familia sa și manifestă violență asupra propriilor copii, pentru el, înseamnă să îi înghită,
până ajungem la ultimul caz. Cel mai mic copil este unul de care
Reea are un atașament special. L-a văzut pe acest bărbat îngrozitor
halindu-i toți copiii. Este supărată de asta.
Vine cu un plan, acest plan îl dezvoltă
consultându-se cu Pământul. De fapt, îi va înmâna acum lui Cronos
o piatră învelită în țesătură în locul copilului.
Cronos nu este prea deștept, celebru în mit, destul de prost.
Ia acea piatră și o înghite și nu are nicio grijă și
se gândește, da, acum toate lucrurile sunt rezolvate, toți acești copii sunt închiși
și controlați în interiorul meu. Acum, crede că controlează toate
aceste creaturi puternice să nu poată ieși. Între timp, Zeus, bebelușul,
Zeus este luat și ascuns într-o peșteră în Creta.
Acolo are un loc în care să se poată maturiza și să se dezvolte departe de planurile tatălui său.
Dobândește abilități și își capătă puterea până ce, în cele din urmă, devine
suficient de puternic să se poată întoarce și să își înfrunte tatăl într-o luptă.
Acum, acea luptă va veni în curând și ocupă mare parte din acțiunea
restului textului. Sunt câteva digresiuni pe care
le vom urmări, dar mare parte din ceea ce vom vedea are de-a face cu Zeus
înfruntându-și tatăl și lucrurile neplăcute care se petrec.
Înainte de a ajunge la asta, însă, este o concluzie pe care o putem
trage din povestea despre piatră. Piatra are un nume, se numește
omfalos, și curând după ce ajunge Zeus la maturitate, se duce
și îl face pe Cronos să își vomite copiii. Pământul este din nou implicată
în a-l convinge să facă asta. Piatra, când iese, cade pe Pământ
într-un anume loc, în locul oracolului de la Delfi.
I se spune omfalos deoarece termenul grecesc omfalos înseamnă ombilic,
centrul pământului. Se credea că această piatră a fost
în burta lui Cronos și a fost regurgitată. Când a căzut pe pământ, a căzut la Delfi
și acela a fost centrul universului. Unii din studenții noștri de la Penn, bună, Eliot,
mă bucur să te văd acolo, unii dintre studenții de la Penn au fost
la Delfi să viziteze piatra. Este încă acolo, așa că pentru aceia
dintre voi care vor să viziteze templul, veți putea găsi piatra către care vor indica
localnicii și vă vor spune că, da, într-adevăr, acela este centrul,
buricul universului. Eliot și prietenul lui au fost acolo și
s-au asigurat că era acolo, au atins-o să se asigure că este reală.
Da, într-adevăr, omfalos este încă acolo. Așa că vă recomand să mergeți să vizitați.
Unii din studenții mei sau studenți pe care îi știu de peste tot în Europa continentală,
unii sunt chiar în Grecia. Așadar, daca vrea careva să verifice,
să se asigure că piatra e încă acolo și să se întoarcă și să ne spună pe forumuri,
ne-ar face plăcere să vă vedem.