Cine este Hesiod? Știm puțin mai mult despre el decât știm despre Homer, pentru Homer, nu știm mai nimic. Încercam să extragem din lucrarea sa moduri prin care să înțelegem poate care este identitatea lui. Hesiod, de fapt, ne spune în poezia sa cine este. Sunt mai multe detalii care ies la lumină, putem extrage niște informații din Teogonia, dar cele mai utile sunt din poemul pe care nu îl vom citi în acest curs, intitulat „Munci și zile”, în care Hesiod vorbește despre sine și fratele său. Știm că Hesiod a trăit în Grecia centrală în secolul al optulea î.e.n. Tatăl său provenea din orașul Cyme, pe coasta Asiei mici, dincolo de Egee, în Turcia modernă. Tatăl său fusese un comerciant maritim, dar era dificil să se descurce, așa că a plecat în Ascra, un mic sat de partea estică a muntelui Helicon, în Boeția, în centrul Greciei, peste Mediterană sau peste Egee de Turcia. Trăia din agricultură, credem. Acolo s-au născut Hesiod și fratele său, Perses. Hesiod devine poet de la muze însele, spune că ele coboară de fapt de pe Muntele Helicon și îl instruiesc. Așadar, asocierea muzelor cu acest munte provine din afirmația lui Hesiod că ar fi fost inspirat în acel punct. Pe Muntele Helicon era ocupat îngrijindu-se de turme de miei. Când au venit, a fost luat pe sus și schimbat. Este la fel de slăvit ca poet în antichitate cum era Homer. Pentru unii oameni, după ce îi citesc pe cei doi, se gândesc că este greu de imaginat. Ei bine, cred că parte din asta provine din faptul că Homer este un maestru al formei poetice folosind narațiunea ca mijloc de a pune în mișcare povestea. Este un maestru a ceva ce majoritatea dintre noi, cred, încă înțelege, și anume marea poveste narativă. Hesiod este maestru într-un mod diferit a ceea ce este posibil într-o epopee și, cred, că depinde de noi să intrăm în acea poveste și să înțelegem, știți, de ce este aceasta una pe care o credeau așa de proeminentă și importantă. Aflăm în „Munci și zile”, pe care, după cum am spus, nu o vom citi pentru acest curs, multe tipuri de informații utile, are un fel de latură practică ce apare în „Munci și zile”. Este aproape ca un almanah, îți spune cele mai bune momente ale anului să faci anumite lucruri, navigat, munci agricole, pescuit, comerț. Și îți vorbește și despre înțelepciune care te-ar putea ajuta să îți croiești drum prin viața de zi cu zi și dintr-o poziție în societate care nu era de mare importanță. Hesiod nu vorbește de sus, într-un mod în care Homer pare s-o facă uneori. Hesiod, în schimb, poate înțelege ființele umane în sensul în care cu toții trebuie să avem grijă de ce este necesar în viața noastră pentru a ține evidența hranei și a relațiilor comerciale și pescuitului și navigatului. Dar apoi, de asemenea, se dovedește a avea un ochi ager când vine vorba de a încerca să își dea seama cum funcționează întregul univers, nu doar întrebările practice ale vieții umane. Iar în Teogonia obținem acea poveste. Teogonia, unele cursuri despre mit ar începe de fapt cu asta pentru că este un mit al creației și pare să fie intuitiv. Ei bine, miturile creației ar trebui să fie la începutul tradițiilor mitice. Nu cred că asta este probabil necesar intuitiv cu privire la materialul grec și roman. Și din nou, are puțin mai mult sens să vorbim mai întâi despre altceva, de aceea am început cu Odiseea. Iar povestea lui Hesiod, cred, este parte dintr-o colecție mai mare cu asemenea povești epice, dar nu are o întâietate evidentă, deoarece subiectul său este crearea lumii. Homer și Hesiod, ambii, își asumă acel rol de prioritate între restul. Pentru a-și începe povestea, Hesiod se implică în ceva care este puțin ciudat față de Homer, nu trece direct în mijlocul poveștii, nu urmează convenția lui Homer de a construi întreaga epopee în primul cuvânt și în prima linie și primele zece linii. În schimb, începe cu un lung imn, peste 100 de linii, pentru muze. Le laudă și vorbește despre ce creaturi minunate sunt. Când trecem la imnuri, de fapt, săptămâna viitoare, acela va fi subiectul nostru săptămâna viitoare, ne uităm la imnurile homerice, vom vedea că introducerea lui Hesiod a acestei epopei se potrivește formei a ceea ce ar trebui să fie un imn, destul de direct. Avem o relație personală exprimată cu muzele. Le slăvește, le cântă cuvinte de laudă. La sfârșit, la sfârșitul părții introductive de puțin peste 100 de linii în care le slăvește, le spune la revedere. Vom vedea că asta se întâmplă ca o parte normală a imnurilor epice grecești. Așadar, s-a poziționat ca mod de a intra în poveste, dar va intra într-o poveste prin muze și oferindu-le laude bogate și abundente. Cântă despre rolul lor în cosmos, vorbește despre care sunt abilitățile și prerogativele lor speciale și apoi acel rămas bun se încheie cu el, cu relația sau tratamentul lor la pagina șase. Așadar, petrece puțin timp ajungând să afle ce sunt aceste muze și ce are Hesiod de gând cu ele este un mod foarte benefic de a începe. Homer are o singură muză, una fără nume și îl inspiră. Devine un mediu pentru muză. Hesiod are mai mult, o imagine mai rafinată a ceea ce sunt muzele și ceea ce fac. Ne oferă, îi oferă șansa să aibă o fascinantă meditație cu privire la ceea ce este poezia. Este un grup colectiv de trei care intră în capul său și îl inspiră, îi permit să vadă trecutul, prezentul și viitorul. Poate vedea înainte, poate vedea acum și poate vedea în urmă. Are o viziune sinoptică a lucrurilor, ceea ce este comparabil în mod rezonabil cu viziunea profetică. Este ca un profet inspirat în sensul că are cunoștințe care se extind mult dincolo de ale tale și ale mele. Poeții sunt acolo pentru a vedea lucruri pe care oamenii normali nu pot și apoi să le înregistreze și să le transmită mai departe. Poeții recuperează evenimente trecute și le imortalizează pentru viitor. De asemenea menționează o relație între muze și regalitate sau conducere. Muzele îți dau puterea de a fi un bun rege. Și cum se face ca aceleași lucruri care inspiră marea viziune poetică inspiră de asemenea regalitatea? S-ar putea ca ceea ce Hesiod vrea să facă este să vorbească despre poeți ca fiind în aceeași ligă ca oamenii care iau deciziile într-un context politic. Deci s-ar putea ca pentru el să fie un fel de elevare a statutului poetului, dar eu cred că ideea unui poet conducător, a unui poet rege, are suficient impact cultural de-a lungul istoriei pentru a sugera că există mai mult decât un fel de relație strategică între acestea două. Cu alte cuvinte, mai mult decât un poet încercând cumva să obțină autoritatea unui politician comparându-se cu acel lider. În schimb, cred că există un aspect sub care în Hesiod această viziune sinoptică a lumii este foarte importantă pentru multe lucruri. Da, cu siguranță este important dacă vrei să cânți cântece despre toate cunoștințele din jurul nostru. Dar există o perspectivă, cred, pe care o obții cu viziunea sinoptică a ceva care este de neînlocuit. Este mult mai important decât a ști pur și simplu acest fapt, acel fapt, toate micile părți discrete de cunoștințe pe care ți le poți imagina în lume având o acoperire mare, este ceva care este profund valoros și de fapt contribuie la ceea ce face un conducător eficace, ce face un lider eficace. De la Hesiod și alții știm că asta este important, să ai un conducător eficient, iar acele cunoștințe sinoptice sunt parte din ceea ce o face pe acea persoană eficace. Felul în care afectează persoana este că face persoana mai bună în ceea ce privește facerea judecăților de corectitudine. Lumea este complexă, lucrurile scapă de sub control, o iau razna, iar pentru a rezolva aceste lucruri trebuie să apelezi la noțiunile de bază de corectitudine ale oamenilor. Asta este un lucru dificil. Există un simț intuitiv al corectitudinii, da, dar avem încredere în judecata de corectitudine a unor oameni mai mult decât a altora. Hesiod ne spune că are legătură cu acel lucru care îi face pe poeți să cânte despre orice, o profunzime a cunoașterii. Așadar, poeții învață de asemenea de la muze că noi, aici, putem cânta adevărul, iar ei pot cânta și minciuni, oricare din ele. Așadar, de la muze însele, revenim la definiție de la început a mitului din acest curs. Amintiți-vă, am spus că este imposibil să excludem oricare din aceste lucruri. Unii susțin că este o minciună. Prin definiție, mitul înseamnă ceva care nu este adevărat. Alți oameni susțin că prin definiție mitul este un adevăr suprem și profund. Ei bine, chiar aici, aproape de pagina unu a poeziei vestice, Hesiod pune aceeași teorie a mitologiei chiar în gura muzelor. Pot minți și pot spune adevărul, cum știi care este diferența? Linia generală a poemului ce urmează apare, auzim de familia zeilor despre care vom învăța, auzim de Zeus și auzim de familia oamenilor și giganților puternici. Hesiod a creat cadrul pentru noi în imnul de deschidere pentru muze și ne-a oferit o fereastră spre ce urmează. Și de asemenea, spun asta pentru aceia care privesc acest curs care sunt mai tineri sau pentru aceia care au copii mai mici care privesc cursul, această parte este unde apar multe dintre elementele care sunt probabil ceva mai departe de a fi recomandate minorilor și mai mult spre adulți. Așadar, nerecomandat pentru privitori mai tineri neacompaniați ce urmează. Când ne uităm la ce se întâmplă în creația cosmosului, vom vedea tot felul de lucruri neplăcute și mă voi strădui să folosesc limbaj care nu este ofensator, dar mi-e teamă că mult din ceea ce vom discuta, ei bine, poate fi ofensator. Este foarte detaliat și grafic, așa că pregătiți-vă pentru violență și lucruri care sunt puțin neplăcute care sunt pe cale să se petreacă în Teogonia lui Hesiod.