În două puncte în acest curs am menționat că grecii
nu stau în izolare, sunt conectați de multe alte culturi
în jurul acestei mase de apă minunat conectoare, Marea Mediterană. În cazul lui Homer, uneori, aceste
conexiuni sunt greu de găsit. Este dificil de găsit legăturile directe
între genul de teme și subiecte pe care le tratează Homer și alte
povești paralele în jurul Mediteranei. Nu e nevoie să mai spunem
că trebuie să fi existat, doar că nu avem o bază de dovezi
suficient de bogată să ne spună ce erau. Când ajungem la Hesiod,
imaginea este puțin diferită, avem, de fapt, legături cu Teogonia
lui Hesiod pe care le putem izola și eticheta în multe tradiții diferite în jurul
Orientului Apropiat antic mai ales. Felul în care stă situația generală,
ilustrat pe harta din spatele meu, este că avem culturi foarte,
foarte vechi în cornul abundenței. Sumerienii și babilonienii au fost acolo
timp de multe, multe milenii înaintea erei noastre și
mult înainte de greci. Există și literare care au supraviețuit
din aceste grupuri, la câteva milenii după evenimente, dar dovezile
literare supraviețuiesc în cuneiformă și avem câteva relatări
ale poveștilor poetice cu niște legături la lucruri
cum ar fi Odiseea sau Iliada, dar cu asemănări uimitoare cu unele
dintre temele care animează Teogonia lui Hesiod. Deci a vorbi despre această conexiune
cu aceste alte culturi este un mod foarte folositor de a începe discuția
despre Teogonia lui Hesiod. Conceptele de bază din Teogonia
nu sunt deloc exclusive mitului grec, câteva, câteva culturi din Orientul apropiat
au propriile lor religii și de asemenea propriile mituri ale creației și uneori au niște asemănări
izbitoare cu Teogonia lui Hesiod. Babilonienii au epopeea lor,
00:02:01,000 --> 00:02:03,080
Enuma Eliș, epopeea creației. Este o poveste despre crearea
universului și servește drept justificare pentru supremația
celui mai mare zeu al lor, Marduk este această persoană, iar Marduk o înfrânge pe o zeiță anterioară numită Tiamat, una dintre cele
două divinități originare din lume. Experții au recunoscut demult numeroasele
similarități dintre Marduk și Zeus. Ca Zeus, Marduk este un zeu al cerului,
este dintr-o generație mai tânără, răstoarnă o generație mai veche și
se impune ca actor principal, creând ordine și detronându-și
părinții pentru a triumfa. Babilonienii intenționau ca Enuma Eliș
să servească drept cântec de slavă pentru regele zeilor lor. Similar în povestea lui Hesiod, în care vedem un fel de narațiune
triumfătoare despre măreția lui Zeus, iar aceasta va servi drept un fel
de imn de mărire pentru poziția lui Zeus în univers. De asemenea sumerienii, ocupând același,
ei bine, pentru scopurile noastre, corn al abundenței, deci în acea zonă generală, sumerienii aveau propriul sistem
de zei și zeițe. Printre zeii sumerieni principali erau An,
un zeu al cerului și autoritatea supremă, și Inanna, regina zeilor și
zeița iubirii sexuale și războiului, Enlil, un zeu al furtunii care este
de asemenea activ în evenimente terestre. Miturile lor acopereau o varietate
de teme, inclusiv crearea lumii și a oamenilor. Zeii sumerieni apar de asemenea proeminent
în Ghilgameș, Epopeea lui Ghilgameș, cea mai veche epopee existentă,
mulțumită cuneiformelor care au păstrat-o intactă. Povestea lui Ghilgameș are similarități
surprinzătoare cu unele dintre aspectele militare din Iliada și unele
dintre părțile de călătorie ale Odiseei. Cultura hitiților și a hurienilor,
localizată aici, pe măsură ce culturile din cornul abundenței se extind și
pătrund în câmpia anatoliană, hitiții și hurienii aveau propriul
set de zei și zeițe cu niște relații cu ceea ce vedem
în tradițiile sumeriană și babiloniană. Există un mit al regalității
din cer pentru hitiți, povestea completă nu este
cunoscută pe deplin, dar regalitatea din cer are niște similarități
evidente, ceea ce știm din ea, are similarități evidente cu ceea ce
se petrece în Teogonia. Primul zeu al cerului, Alalu,
este detronat de Anu, care îi ia locul. Paharnicul său se numește Kumarbi, iar Kumarbi îl provoacă pe Anu și,
în cele din urmă, îi taie organele genitale și le înghite. Anu îi spune apoi lui Kumarbi că a devenit
însărcinat cu câteva divinități. Kumarbi scuipă apoi ceva care probabil
includea organele genitale ale lui Anu. În acest punct, textul se întrerupe și nu suntem tocmai siguri
în ce direcție se îndreaptă restul, dar citind Teogonia vom vedea
cum câteva dintre aceste lucruri, pe cât de ciudate și dificile par, vor avea legătură cu temele pe care
le vom vedea în Teogonia, de la generații în care cei tineri
îi detronează pe cei bătrâni, până la lucruri cum ar fi castrarea, la un gen de putere
eficace a organelor genitale după ce sunt tăiate, și apoi ducând mai departe la unele
dintre detaliile poveștii lui Hesiod. În cazul lui Hesiod, putem să găsim
aceste legături un pic mai ușor. Întâmplător, tradiția literară care
a existat înainte de Hesiod supraviețuiește un pic mai intactă decât presupusa tradiție
literară care îl precede pe Homer. Nu avem atât de multe conexiuni
pe care le putem trasa cu Homer, dar, după cum am spus la început, cred
că putem fi destul de siguri că sunt acolo. Pur și simplu dovezile istorice, într-un
fel, îi dau un fel de mână liberă lui Homer. Nu putem trasa conexiuni cu alții și Homer pur și simplu pare să stea
acolo în gloria-i izolată, magnifică. Dacă nu am avea toate aceste epopei cu care
să îl comparăm pe Hesiod, probabil am crede același lucru despre el. Odată ce aceste culturi vin în contact
unele cu alte, puteți vedea posibilitățile de transfer pe harta noastră
anterioară, pe măsură ce formele culturale din cornul abundenței se deplasează
de-a lungul câmpiei anatoliene și în Grecia. Odată ce s-a realizat contactul,
lasă o urmă și îi ajută pe greci să își modeleze propriile
idei despre cum ar putea funcționa creația, după cum vom vedea când ajungem
la paginile care deschid Teogonia lui Hesiod.