În acest punct în curs
suntem pe cale să facem o schimbare. Lăsăm în urmă lumea lui Homer și
acest set minunat de bogat de povești care sunt spuse în poezia epică a
lui Homer și trecem la genuri diferite de scriere.
Ne vom uita la lucruri, în următoarele două săptămâni, care ne vor aduce
în imediata apropiere a zeilor. Vom petrece ceva timp în templele lor,
vom ajunge să îi cunoaștem sau vom ajunge să aflăm ce
le place, ce nu le place. Vom ajunge să îi cunoaștem într-un mod
apropiat și personal. Avem o idee despre ei de la Homer,
dar personajul nostru principal, a fost mereu acolo o ființă umană, o versiune de sex masculin
a ființei umane în centru și pe asta ne-am concentrat.
Zeii erau cumva acolo, păreau în mare parte atașați de acțiuni
concentrându-se pe ceea ce îi interesa pe oameni. Nu va mai fi adevărat pentru
ceea ce vom vedea în continuare. Ceea ce vom face acum este să trecem la
o epopee de acest poet, Hesiod, numită Teogonia, și de asemenea să ne uităm, în
săptămâna de după, la o colecție de imnuri cunoscute tradițional ca Imnurile homerice.
Fiecare din aceste poeme ne va duce în interiorul lumii unui zeu.
Vom avea șansa să privim cum este să fim ei.
Dacă intrăm cu așteptările că vom găsi creaturi atotputernice,
atotcunoscătoare și binevoitoare nu vom fi satisfăcuți.
De fapt, zeii greci nu sunt deloc așa. Sunt imperfecți și ciudați și au propriile lor moduri de a face lucruri.
De fapt, nu știu totul. Știu multe lucruri,
dar nu știu totul. Au puteri uriașe,
sunt mult mai puternici decât tine și mine, dar nu sunt atotputernici.
Și cu siguranță nu sunt totalmente buni. Fac niște lucruri rele.
Sunt de fapt cumva cam cum suntem tu și eu, dacă nu am muri
și am fi uimitor de puternici. Cam ăsta este felul în care
grecii își văd zeii. Pe lângă celelalte lucruri pe care le fac
despre care am vorbit, suferă, trec prin încercări și tribulații,
încearcă să își găsească locul printre semenii lor, încearcă să se realizeze în viață,
iar pentru aceia dintre voi care sunteți atenți la etimologii, veți ști deja uitându-vă
la titlul lucrării spre care ne vom îndrepta în această săptămână,
Teogonia lui Hesiod, că zeii se nasc de asemenea.
Da, într-adevăr, și zeii s-ar putea să nu moară, dar conform lui Hesiod și unei părți bogate
a tradiției, zeii se nasc într-adevăr, există o perioadă înainte de care
nu există. Titlul grec al epopeei lui Hesiod,
Theogonia, provine din două cuvinte, theos și gonia, theos fiind zeu și gonia
însemnând o naștere, o venire în ființă prin naștere.
Deci vom intra în acest alt tip de lume prin Hesiod și
prin imnurile homerice. Vom fi într-o lume care este foarte timpurie,
devreme, mult înainte de genul de povești homerice pe care le-am văzut
în ce se întâmplă în războiul troian și după aceea.
Suntem înapoi în primele zile ale creației, într-un fel de proto-zonă
înainte ca lumea să se formeze. În această perioadă timpurie oamenii
și zeii petrec timp față în față, vom vedea că asta se întâmplă,
iar pe măsură ce ne lovim de asta, este șocant dintr-o perspectivă homerică,
dar este lumea în care intrăm în continuare. Deci vom ajunge să le cunoaștem zeii
în aceste prelegeri care urmează, îi vom vedea față în față și
vom petrece ceva timp cu încercările și tribulațiile lor în încercarea
de a-și găsi locurile. Teogonia lui Hesiod vine în săptămâna aceasta,
iar imnurile homerice în săptămâna de după.