Evenimentele care preced întâlnirea
dintre Odiseu și Penelopa în cartea nouăsprezece, mai sunt câteva
întrebări pe care le putem pune despre cum apare acest întreg set de povești.
Ce știe mai exact Penelopa despre ceea ce se întâmplă direct în fața sa?
Sunt două sugestii subtile pe care Homer le face că poate Penelopa
știe de fapt ceva mai mult decât am putea crede că știe.
Nu este tocmai clar ce cunoștințe are în orice moment de timp,
dar se vede de asemenea că știe puțin mai multe.
Este ocupată cu țesutul și destrămatul și această istețime a Penelopei
și abilitatea circumspectă de a se mișca în jurul evenimentelor fără a ajunge neapărat direct
la ele, ne face să aruncăm o a doua privire la ea și să ne întrebăm dacă ar putea
ști mai mult decât pare la început. Așadar, a avut un schimb prin Eumeu
pentru a stabili legătura cu Odiseu. Odiseu va veni să o vadă seara. În anticiparea acelui eveniment,
în cartea optsprezece, este în camerele sale și
are o vizită, Atena, în această persoană a Eurinomei, îi apare și
îi cam spune, știi, este momentul să pui lucrurile în mișcare,
așa că aranjează-te și du-te acolo jos și vorbește cu pretendenții
aceștia și oferă un mesaj, spune-le că ești cumva pregătită
să pui capăt lucrurilor. Ei bine, Penelopa face asta, se îmbracă elegant și coboară
din camerele ei, făcând asta, intră în spațiul public și începe să țină
un discurs și spune, știți, cu toții mi-ați mâncat tot din casă,
dar este momentul să încetați. Vreți să vă însurați cu mine, ei bine,
vechiul obicei este ca cineva care voia să ia o mireasă ar trebui să aducă daruri
miresei în loc să îi ia lucrurile pentru ei, așa că
ar trebui să vă duceți și să îmi aduceți daruri.
Și prezintă asta în această minciună elegantă. Spune, Odiseu mi-a zis, chiar înainte de
a pleca, că de îndată ce fiului meu îi crește niște păr în barbă, dacă nu s-a întors
până în acel moment, ar fi în regulă pentru mine să îmi găsesc pe altcineva.
Acum, tu și eu știm, citind atent, cartea optsprezece, știm că asta este o minciună.
Cum de știm asta? Știm asta prin ochii lui Odiseu.
Un mod de a citi scena aceasta este că trebuie să ne întrebăm
de ce minte Penelopa? Ce este cu acest anume moment de timp
de o determină să coboare și să spună acestă minciună
întregului grup de oameni? Un posibil răspuns la această întrebare,
de ce minte Penelopa, este cuprins în răspunsul pe care Odiseu
îl oferă când aude minciuna. Odiseu, după ce se aude minciuna,
pagina 384, radiază de bucurie la înșelăciunea ei, momind daruri de la pretendenții ei acum
încântându-le inimile prin cuvinte suave, seducătoare, dar între timp,
având altceva în minte. Deci ceea ce s-a întâmplat este că Odiseu,
care se întâmplă să fie acolo în acest grup de oameni cărora Penelopa
li se adresează, aude de la ea, de la soția sa, o minciună elaborată care spune despre
ceva ce Odiseu a rugat-o să facă dacă era plecat atât de mult, îi impune acum
să le vorbească despre a pune capăt acestui lucru, despre
a nu mai continua cu activitățile normale, ci vom schimba lucrurile
pe aici și vom trece la următoarea etapă de evenimente. El se întreabă acum, de ce
spune Penelopa această minciună? EI bine, Odiseu ne oferă răspunsul.
Conform lui Odiseu, minte având altceva în minte.
Acum, ce este acel altceva în minte despre care minte pentru a-l face?
Sigur, s-ar putea ca pur și simplu să vrea să obțină niște daruri de la
pretendenți, asta spune. S-ar putea de asemenea, și uitați-vă care este
efectul, ca acesta să fie un mod pentru Penelopa de a spune străinului despre care știe că este
acolo în acel grup de oameni că dacă ești într-adevăr Odiseu, ești singura persoană
din lume care va ști că aceasta este o minciună, iar dacă
ești într-adevăr Odiseu, vei ști că este un mesaj subteran aici. Sunt metadate atașate
acestui mesaj. Și dacă ești într-adevăr Odiseu,
cerșetorule, vei ști că acest lucru este o minciună, nimeni altcineva
din lume nu va putea să se prindă de asta.
Deci ce a făcut Penelopa este să facă o declarație publică în fața acestui întreg
grup de oameni în așa fel încât dacă acela care este străin se întâmplă să fie
Odiseu va ști că este un mesaj pentru el, deoarece este
o minciună cu un scop pe care o spune acum pentru a trece
lucrurile la următorul nivel. Când face asta, îi oferă indicii lui
Odiseu, dacă este acolo, că scena este pregătită pentru evenimente.
Va pune în mișcare aceste lucruri. Iar ceea ce face este să spună,
ok, acum va trebui să concurați pentru mine
și acum intervine trucul cu securile. Și amintiți-vă, modul în care Odiseu se descurcă
este prin istețime, arcul în mâinile sale și toate celelalte arme departe de
pretendenți, devine putenic maximal și ei devin maxim vulnerabili.
Modul în care face asta este folosind acest truc cu arcul și săgețile.
Așadar, când Penelopa spune, da, voi lua pe unul din voi acum pentru că Odiseu
mi-a cerut, a zis că este în regulă pentru mine să fac asta, voi lua pe unul dintre voi acum și
vom duce lucrurile la următorul nivel, îl anunță pe Odiseu acolo că toate
lucrurile care se petrec se bazează pe o minciună, iar, dacă ești Odiseu,
te vei prinde de asta și vei ști. Astfel, vei fi pregătit să știi
că se petrece ceva și eu sunt cauza. O minciună pentru publicul larg
este recunoscută doar de adevăratul Odiseu, iar acesta
este modul ei de a vedea dacă acea persoană este adevăratul Odiseu.
În cartea nouăsprezece, începem o conversație care are un du-te vino,
de acum și până la sfârșitul prelegerilor noastre despre șaptesprezece până la douăzeci.
Vom vorbi despre cartea nouăsprezece în următoarele două prelegeri și jumătate,
încă două după aceasta. Nouăsprezece este o carte uimitoare,
tot felul de lucruri se petrec acolo. Odiseu și Penelopa se întâlnesc,
Odiseu a avut o călătorie circulară prin întreaga lume și chiar
și în lumea subterană, iar după toate aceste aventuri
și-a croit drum spre casă, iar acum a ajuns în camerele interioare
ale casei sale, având o audiență privată
cu soția sa, Penelopa. Ea a trecut prin propria lungă
călătorie de suferință, în toți acești ani neavând această persoană aproape,
a ajuns în acest punct în cameră cu Odiseu.
Poartă această discuție privată, înainte și înapoi,
după cum se reflectă în această frumoasă pictură, este privată,
dar doar într-o anumită măsură. Priviți-o pe tânăra din lateral,
în umbră, fiind cu ochii pe ei. Trebuie să ne amintim că atunci când
Penelopa și Odiseu vorbesc împreună este o întreagă suită de fete servitoare
care sunt împrejurul lor și pot auzi, cum poate auzi această persoană,
pot auzi ce spun Penelopa și Odiseu.
Așadar, calea ocolită și grija ambilor în a se dezvălui unul altuia
este cel mai probabil datorată faptului că sunt îngrijorați de ce
va crede celălalt, dar cu siguranță, mai ales în cazul
Penelopei, e cel mai probabil că nu vrea să le dea vreun indiciu
acestor servitoare că ar putea fi ceva cu această persoană care a ajuns
pe țărm, că ar putea fi Odiseu. Dacă ar fugi și s-ar îmbrățișa
chiar aici în camerele lor la prima întâlnire, acele
servitoare ar vedea ce se întâmplă și poți fi sigur că s-ar duce
și le-ar spune pretendenților. Surpriza pe care Odiseu are de gând
să le-o facă ar fi complet pierdută. Așa că, în schimb, ambii sunt circumspecți,
atât Odiseu cât și Penelopa. Apoi, la începutul acestui schimb,
acolo în această cameră privată la lumina focului, este un fel de
apropiere în această situație cu ceea ce Odiseu a avut cu Arete,
o apropiere de o regină într-o casă mare lângă lumina focului.
Apoi îi solicită identitatea, numele, de unde este și părinții.
De asemenea îi spune de țesutul și destrămatul său,
cumva îi spune unele din planurile pe care a încercat să le folosească
pentru a-i ține departe pe pretendenți. La pagina 395, Odiseu
se lansează într-un răspuns la întrebarea ei despre cine este,
folosind minciuna despre trecutul cretan. Își dă numele de Eton și susține
că l-ar fi văzut pe Odiseu care este departe la Dodona.
Este interesant, Odiseu, în deghizarea sa de cerșetor,
îi transmite Penelopei aici, spune, soțul tău, Odiseu,
l-am văzut, îl cunosc și știu că este
în drum spre casă. Chiar acum, încearcă să se decidă dacă
să se întoarcă acasă imediat sau sub o deghizare, este la Dodona,
ne spune la pagina 400, evaluând dacă ar trebui să se întoarcă
și să ni se afișeze direct sau să se întoarcă sub o deghizare.
Din nou, un mesaj subteran prin care acest Odiseu deghizat spune, dacă adevăratul
Odseu se va întoarce vreodată, poate sunt el, dacă adevăratul Odiseu
se va întoarce vreodată, va avea grijă dacă să apară
aici direct sau să vină sub o deghizare, deoarece
lucrurile sunt puțin nelalocul lor în această casă. Crezi că este înțelept, Penelopa?
Iar Penelopa, practic, știți, primește mesajul că dacă Odiseu
se va întoarce, va fi precaut. Răspunde apoi, în timpul acestui
schimb, puțin înainte de asta, răspunde rapid spunând, ok,
te voi testa. Spui că îl cunoști pe soțul meu, Odiseu?
Ok, te voi testa. La 397.
Înainte de toate, începe să întrebe despre hainele sale.
Deci crezi că îl cunoști pe Odiseu, ce poartă?
Iar Odiseu poate să răspundă și să spună exact ce poartă Odiseu, fiind el.
Știe răspunsul la această întrebare. Apoi îl evaluează cu privire la detalii
din ce în ce mai intime, pe care doar Odiseu le-ar ști, iar acest
străin care pretinde că îl cunoaște pe Odiseu va trebui să treacă acest test. În cele din urmă, chiar și după ce
se prezintă Penelopei și susține că, ei bine, sunt adevăratul Odiseu, mai sunt teste
pe care va trebui să le treacă. Penelopa va fi precaută,
va fi circumspectă. Da, Odiseu este cu siguranță precaut aici,
dar Penelopa va fi la fel de precaută în schimb. Niciunul dintre ei nu este capabil să renunțe la totul și să se grăbească
unul în brațele celuilalt, pericolul este prea mare.
În încheierea cărții douăzeci, avem mai multe schimburi după ce
se dezvăluie toate aceste semne. Am discutat despre câteva dintre
acestea într-o prelegere anterioară. În încheierea cărții douăzeci o avem
pe Penelopa, înțeleapta Penelopa, în acest scaun sculptat,
stă în apropierea ușii, ascultând ce se petrece,
aude râsete, bărbați gălăgioși, ni se spune, toate astea la pagina 423,
„cât despre cină,” spune, „ce ar putea fi mai puțin apetisant”, vorbind despre,
scuze, am spus că ea spune, nu suntem siguri că asta
este în mintea Penelopei. Din felul în care spune povestea Homer,
este greu de spus, pare că ar putea fi și mintea Penelopei. Stă, ascultă și următorul lucru pe care
îl auzim pe Homer zicând este „cât despre cină, ce ar putea fi mai puțin apetisant
decât ceea ce o zeiță și un bărbat puternic ar întinde înaintea lor în curând un festin
cu gemete, căci vor fi primii care să plănuiască crime oribile”.
Au fost primii să-și plănuiască crime oribile. Așadar, Homer ocolește diferența dintre Penelopa stând și ascultând și
această reverie și aceste lucruri îngrozitoare care sunt pe cale să se întâmple pretendenților.
Pare la pagina 423 că Homer ne dă un alt indiciu, că știi ce?
Penelopa cam știe că acești pretendenți sunt pe cale să o mierlească.
Mai avem multe de spus despre cartea nouăsprezece.
Următoarele două prelegeri ni le vom petrece încercând să punem cap la cap toate
lucrurile minunate din această carte intensă.