Odiseu s-a întâlnit cu fiul său, a stabilit o legătură cu porcarul
în coliba lui Eumeu, iar acum este pregătit
să înceapă să cerceteze, să treacă la etapa următoare care
îl va aduce în centrul acestui oraș,
iar în cele din urmă în casa lui Odiseu, iar de acolo, să intre
în legătură cu Penelopa. Telemah, se vede la începutul cărții
șaptesprezece, a învățat lucrurile pe care trebuia să le învețe în acea călătorie,
când a vizitat marii prieteni aristocrați ai tatălui său.
Învață ceea ce înseamnă să fii un bărbat cu un scop, ușor mânios, care este în fruntea
unei case de care alți oameni abuzează. Începe să umble mai cu scop. Le trasează indicații pretendenților,
spunându-le că lucrurile pe care le fac nu sunt tocmai în regulă.
Garantează afirmații pe care alți oameni le fac în propria casă, așa că începe
să își asume responsabilitatea pentru alte lucruri, și vom urmări această maturizare
a lui Telemah, prezentată în cartea șaptesprezece.
La începutul acestei cărți, el îl minte pe Eumeu cu privire la Odiseu, nu-i așa?
Așadar, este acum în cercul intern de minciuni al  lui Odiseu, iar el însuși devine un mincinos
la fel cum a ales tatăl său, maturizându-se să ia un alt rol în grupul său.
Îi spune lui Eumeu, ia-l pe acest străin, știe că este Odiseu,
Eumeu nu știe. Eumeu, du-l pe acest străin la casa
lui Odiseu ca să primească niște mâncare de acolo.
Nu pot hrăni pe toți cei care vin la mine, așa că va trebui să cerșească
niște resturi de la pretendenți. Acum, făcând asta la pagina 354,
ce face Telemah este să își plaseze tatăl, deghizat ca cerșetor, și își poziționează
tatăl într-un asemenea loc încât să poată ști cum stă situația
în ceea ce îi privește pe pretendenți. Iar apoi, Telemah dă dovadă de această responsabilitate,
devenind ceva mai bun. În prima sa conversație cu Penelopa
spune, trebuie să mă duc să îmi iau prietenul, Teoclimen, pe care l-am adus cu mine
și trebuie să am grijă de el. Spune la pagina 356.
Deci începe să fie mai bun. A fost educat.
Îl puteți vedea aici în această imagine a tânărului Telemah fiind școlit.
A fost educat, iar acum este pregătit să înceapă să își asume responsabilitatea
pentru unele din lucrurile din această casă. În încheierea cărții șaptesprezece, este
o afirmație diferită venind din partea lui Telemah decât
cele cu care suntem obișnuiți să le vedem. Amintiți-vă în acele prime cărți,
vorbește constant despre cum zeii nu sunt de partea mea, de-ar fi zeii de
partea mea, zeii îmi dau lucruri îngrozitoare. Acum spune ceea ce spun
eroii la sfârșitul cărții șaptesprezece, pagina 374.
„Mă voi ocupa de toate lucrurile de aici, eu și zeii nemuritori.”
Acum, asta este ceea ce face un erou. Da, sigur, depinde de zei,
dar depinde și de mine. Este înțeleasă o dublă determinare în
evenimentele care se petrec pentru un erou, evenimentele pentru care este responsabil un erou.
Da, sigur, zeii cârmuiesc toate lucrurile, dar asta nu înseamnă că eroul nu este,
prin urmare, de asemenea responsabil pentru ceea ce se întâmplă sub supravegherea
eroului, ce se întâmplă pe terenul său. Tema continuă în cartea optsprezece. Telemah este în continuare în jurul
centrului orașului, iar când îl vede pe Odiseu, ca acest cerșetor,
și pe Iris, celălalt cerșetor umil, cei doi sunt pe cale să se încaiere
și sunt schimbate cuvinte urâte și fac un jurământ la început,
dacă eu câștig, se întâmplă asta, dacă tu câștigi, se întâmplă aia.
Totul se petrece la pagina 377. Telemah, în acel punct, intervine și
spune, ok, vă puteți baza pe mine să garantez jurămintele pe care
tocmai le-ați făcut. Voi fi garantul jurămintelor pe care
le-ați făcut așa că, haideți, luptați-vă, dar sub înțelegerea
că mă voi asigura că ceea ce ați consimțit
se va înfăptui la sfârșit. Acel gen de autoritate de a executa
promisiunile altcuiva este genul de lucru pe care îl face cineva
care are situația sub control. Așadar, Telemah dovedește că este astfel. După ce Penelopa indică în cartea optsprezece
cum acest străin, Odiseu, a fost abuzat de pretendenți, intervine și începe să își asume
responsabilitatea și pentru acea situație. Așadar, în acest punct, pagina 383, Telemah înfrânge orice îndoială pe care am avut-o
legată de faptul dacă s-a maturizat sau nu. Amintiți-vă că la începutul epopeii
Atena vine la Telemah și îi spune practic, haide, maturizează-te,
e vremea să te pui în mișcare, asumă-ți responsabilitatea.
În cartea optsprezece spune „Obișnuiam să gândesc ca un copil, dar nu mai este cazul.
Inima mea este atentă la orice, și simte, atât binele cât și răul.
Băiatul pe care îl știați nu mai este.” Așadar, Telemah intră acum
într-o etapă diferită a vieții și este pregătit să își asume responsabilitatea
nu doar pentru greșelile sale, dar și pentru greșelile altor oameni.
Este probabil o parte destul de puternică a ceea ce înseamnă să te maturizezi,
este să te ocupi de problemele altora. Cine știe, poate ar trebui
să fie inclusă o lege universală în asta? A te maturiza înseamnă să te ocupi
de problemele altor oameni. Dar Telemah se dovedește capabil
și pregătit să o facă. Alții par să observe că
se întâmplă asta. La sfârșitul cărții optsprezece, amenință,
la pagina 389, ceea ce pretendenții iau în serios.
Oamenii recunosc că vorbește mai apăsat.
Pagina 419, vedem un alt exemplu. Pretendenții își mușcă buzele, uimiți
de faptul că Telemah intervine și latura sa matură își asumă responsabilitatea
pentru ceea ce se petrece în jurul său. Apoi aruncăm o privire îndeaproape la ceea ce reprezintă pretendenții.
Vedem asta prin ochii lui Odiseu. I-am auzit, i-am văzut
amenințându-l pe Telemah, am văzut-o pe Penelopa având
interacțiuni foarte scurte cu ei, dar avem ocazia să îi vedem în acțiune,
să îi vedem pe pretendenți fiind pretendenți prin ochii lui Odiseu.
Iar asta începe să ni se prezinte în această secțiune a textului până în
cărțile șaptesprezece și optsprezece. Odiseu se strecoară și intră în contact
și ajungem să vedem cum sunt. Așadar, acești pretendenți
care mănâncă tot din casa lui Odiseu și iau orice
poftesc care aparține altcuiva, când vine un cerșetor
și le cere resturile, îl alungă fără menajamente. Pretendenții nu doar că abuzează de xenia
la care se așteaptă că le va fi oferită ca oaspeți care și-au depășit cu mult
șederea în casa lui Odiseu, nu doar că au pervertit xenia,
dar și refuză să ofere xenia pe care ar trebui să o ofere străinului care
ajunge în regiunea lor, în această curte a lui Odiseu.
Îl tratează prin abuz. Nu îi oferă mâncare,
cu siguranță nu îi spală picioarele, niciunul din lucrurile pe care un mare
aristocrat ar trebui să le facă atunci când un străin ajunge pe țărmul lor.
Chiar și cei mai de jos ar trebui sa primească acest tratament, amintiți-vă ce a zis
Nausicaa atunci când l-a văzut pe Odiseu la începutul cărții șase.
Era practic mort, nu avea haine,
era complet murdar, era în situația unui cerșetor,
chiar mai rău decât este acum. Cel puțin are zdrențe pe el
când se apropie de casa lui. Când Nausicaa l-a văzut pe golul,
nenorocitul Odiseu, a zis, chiar și această persoană merită respectul nostru
deoarece toți oaspeții vin de la Zeus. Așa a zis în cartea șase, trebuie să fii bun
chiar și cu oamenii de jos, de la baza ierarhiei, dar pretendenților le lipsește acea grație, nu îi oferă ospitalitate. Sunt ocupați, știți, să strângă și să ia
bunurile lui Odiseu fără să mai împartă, reiese la pagina 366. Apoi, Odiseu, cât se strecoară
în acest grup, are șansa să își spună povestea.
L-am văzut făcând asta în contextul lui Eumeu, când oferă o poveste,
Eumeu ascultă toate detaliile și face o legătură cu el. Nu este și cazul pretendenților,
Odiseu continuă, spune că este un marinar cretan,
ei nu înțeleg sensul. Nu înțeleg că, da, poate e un străin
aici cu care ar trebui să fim buni. Nu au niciun sentiment
de întovărășire, nicio legătură cu Odiseu, 368, care să se simtă,
îl tratează foarte nepoliticos. Contrastați asta cu ceea ce face
Eumeu, Eumeu face lucrul corect. Pretendenții fac toate lucrurile greșite
când vine vorba de xenia. Când trec de acest prag și se comportă
atât de urât, într-un mod atât de urât cu Odiseu, tratează rău un cerșetor și
ar fi trebuit să îl trateze mai bine, dar și încalcă acest cod critic care face parte
din ceea ce înseamnă să fii grec. Ar trebui să îi tratezi pe străini bine,
nu doar faci ceva care este puțin nepoliticos
acestei persoane, încalci un obicei social central a ceea ce înseamnă să fii grec.
Așadar, acești pretendenți încalcă ceva ce este destul de puternic fiind
atât de nepoliticoși cu Odiseu. De asemenea, încalcă un cod
care este strâns legat de natura culturii grece,
dar vine și de la Zeus însuși. Deci, aduc un fel de atingere
la adresa lui Zeus prin faptul că nu tratează bine un străin.
Iar asta se află. „Zeii sosesc deghizați în toate felurile”,
auzim din nou la pagina 370. Zeii sosesc deghizați în toate felurile,
persoana care nu știi cine este ar putea fi un zeu, ar trebui să o tratezi bine, iar dacă nu o faci, încalci
chiar și marea autoritate a lui Zeus. Trecând la cartea douăzeci, unul dintre
pretendenți vine și spune, vrei un dar de oaspete, cerșetorule?
Bine, îți dau eu un dar de oaspete și ia o copită de bou și
o aruncă spre Odiseu. O altă pervertire a obiceiului xeniei. Ceea ce ar trebui să faci este nu să iei
copita, care poate fi folosită ca armă, ci să iei carnea, care este hrănitoare,
să o dai cuiva care vine în casa ta, să ai grijă de ei,
dar ei nu fac asta. Pe măsură ce avansăm în această carte,
cartea șaptesprezece, îl vedem pe Eumeu evoluând
în rolul său de mesager. Aduce un mesaj de la străin
Penelopei la 371, apoi se întoarce și vorbește cu Odiseu,
iar Odiseu îi cere atunci lui Eumeu să aducă un mesaj înapoi Penelopei.
Acel mesaj al Penelopei, hei, străinule, care tocmai ai ajuns în casa mea,
sunt așa de departe de soțul meu, poate ai vrea să ai
o audiență privată cu mine, și îl invită să vină
și să vorbească cu ea. Deja puțin îndrăzneață acea manevră. Odiseu trimite înapoi mesajul,
nu încă, să așteptăm până la noapte. Foarte interesant schimb
de mesaje acolo. Par simple la nivel superficial
și este foarte posibil ca tot ce s-a întâmplat este că
Penelopa a zis, da, sigur, aș vrea să vorbesc cu acest străin,
aș putea afla despre soțul meu. Iar acest străin spune,
ei bine, hai s-o facem mai târziu, îmi este mai convenabil.
Dar mai este și atitudinea directă a Penelopei, cerând
să aibă o audiență cu acest străin care nu este nimic altceva decât un cerșetor,
iar apoi străinul revenind și spunând, în loc să renunțe la tot și să spună,
o, doamna casei dorește să vorbească cu mine,
spunând, în schimb, stai așa, așteaptă, hai s-o facem noaptea, când putem
să o facem într-un alt fel de cadru. Ambele lucruri cred că sunt,
este posibil să fie un mesaj ascuns trimis în cadrul mesajului,
cam ca metadate introduse în mesaj care sunt trimise și care spun,
vreau să îți acord atenție, pe ambele părți. Vom vedea în ce va consta acea atenție în cărțile următoare.
Deci lucrurile încep să se deruleze rapid și iute în cărțile șaptesprezece până
în douăzeci. Multe lucruri bune încep să se petreacă aici.