În următoarea parte a poveștii noastre
îl vom vedea pe Odiseu ridicând nivelul interacțiunii sociale.
Va începe să își facă legături și aceste legături vor fi următoarele elemente
constructive cruciale în a-și croi drum spre propria casă.
Prima legătură pe care îl vedem făcând-o este una tristă cu câinele său. Amintiți-vă,
acel câine l-a așteptat să se întoarcă acasă, probabil cățeluș când a plecat Odiseu,
iar văzându-l pe bărbat când se întoarce este atât
de entuziasmat în mintea lui încât se duce și cade victimă propriului său entuziasm
la vederea stăpânului său. Petrecem timp cu Eumeu,
Eumeu va fi această figură crucială cu care intrăm în contact, porcarul. Iar poziția lui nici că putea fi
mai joasă. Ar putea fi puțin mai joasă,
dar Eumeu are o poziție în casă, asta este un lucru bun.
Poziția pe care o are, însă, este una care nu are prestigiu deloc.
Așadar, intrăm într-o societate, Odiseu intră într-o societate la
cele mai joase niveluri ale acestei societăți. Trebuie să își câștige locul acolo
mai întâi, apoi să își croiască drum spre nivelurile superioare la care aspiră.
Vom vedea ospitalitate între Odiseu și Eumeu, xenia este bine practicată aici. Eumeu o manifestă
în propriul său fel umil. Este potrivit pentru ceea ce
e capabil să ofere. Oferă carne de porc,
după cum vedem aici, nu vită, deci oferă tipul de carne
mai puțin costisitor, piele de oaie ca pat, este o singură mantie,
nu suntem într-o lume de tapiserii deosebite, fabuloase și mobilă încrustată
cu bijuterii sau ceva de genul acela. Odiseu este un oaspete bun.
Acceptă darul, creează o legătură prin schimbul acelui dar
și totul este bine. Eumeu este destul de constant,
veți vedea în aceste cărți, referit la persoana a doua.
Homer spune, tu, Eumeu, te-ai legat atunci de Odiseu.
Asta va apărea de câteva ori. Mulți oameni spun, o, e ciudat,
nu se întâmplă altundeva în poezia epică a lui Homer.
Ei bine, sunt de fapt două personaje, Eumeu este proeminent între ele,
cărora Homer li se adresează la persoana a doua.
Aceștia sunt oameni de încredere din cercul interior al casei lui Odiseu
și este un fel de intimitate care este sugerată prin acel pronume de persoana
a doua, ca și cum Homer vrea să avem un tip special de legătură cu acea
persoană din casa lui Odiseu. Acum, legătura cu Eumeu, da, este bună,
avem o relație oaspete gazdă, suntem legați, dar Odiseu
vrea ceva din acea legătură, iar ceea ce vrea cel mai mult
sunt informații. Trebuie să afle lucruri.
Pentru a afla de la Eumeu, o face pe rute cumva ocolite. Realizează o legătură și face asta mai ales prin conversație.
Trebuie să îi ofere lui Eumeu unele lucruri, trebuie
să îi spună despre sine, Odiseu. Făcând asta, pune bazele pentru următorul
lucru pe care vrea să îl facă, care este să îi ceară lui Eumeu informații
care îi vor fi valoroase. Dar Odiseu știe că mai întâi trebuie cumva
să prezinte lucrurile și să pregătească scena. Trebuie să realizeze acea legătură socială.
Ei doi vor avea un schimb, Eumeu și Odiseu,
și este ca și cum, revenind la verbul „a țese”, este ca și cum
mânuiesc suveica înainte și înapoi și țes materialul
interacțiunii lor sociale. Acea legătură pe care o vor realiza,
Odiseu, după cum știți, este un mincinos eminent și va minți
de vor îngheța apele, o minciună lungă care
continuă multe pagini. Aproape zece din paginile traducerii
lui Fagles sunt Odiseu creând bucăți din ce în ce mai elaborate
ale poveștii sale, lungi, lungi, lungi. La un moment dat, o să ne spunem,
asta este o digresiune lungă, dar amintiți-vă, ceea ce face Odiseu
este să încerce să realizeze legătura umană și pentru a face asta
trebuie să îi ofere ceva lui Eumeu. Se dovedește că totul este o minciună,
dar este un fel de moment de oferire. În acel schimb,
cumva înainte de el, înainte de discursul mai lung,
Eumeu îi dezvăluie lui Odiseu o informație importantă.
Mulți străini vin să viziteze insula și o abordează pe Penelopa.
Ea îi primește și ascultă vești despre Odiseu, ne spune la pagina
305 din traducerea lui Fagles. Deci avem o caracterizare a Penelopei
care pare să fie destul de bună. Primește străini, dar doar ca să audă vești despre unde este Odiseu.
Apoi, Eumeu îl întreabă pe Odiseu deghizat, cine ești, care este momentul
în care Odiseu se lansează în partea sa de poveste, iar acel
„cine ești” ne aduce aminte de ceea ce l-am văzut deja pe Odiseu
făcând cu feacii. Cine ești? De unde ești? Orașul tău? Părinții tăi? Ce fel de vas te-a adus aici
și de ce? Care este trecutul tău?
Toate acele lucruri vin împreună. Așadar, Odiseu, pentru a fi persuasiv --
amintiți-vă legea universală numărul doi, își cunoaște audiența -- îi spune
lui Eumeu genul de poveste pe care crede că Eumeu va vrea să o audă.
Este ceva care se potrivește cu unele din aspectele trecutului lui Eumeu,
face niște legături acolo. Are, însă, și multe aspecte
care sunt cumva similare cu adevărul. Asta ne aduce la legea
universală numărul cinci. Amintiți-vă legile universale, adevărate pentru toate ființele umane
sau aproape pentru toate. Când spui o minciună, ar trebui să spui
o minciună care este aproape de adevăr. Aceasta este legea universală numărul cinci,
când spui o minciună, ar trebui să spui o minciună care este aproape de adevăr.
Asta îți permite să însuflețești minciuna ca și cum ai trăit-o pentru că este aproape
de ceva ce ai știut și dacă ești vreodată pe cale să fii prins în ceva,
ce spui în minciuna ta, cât timp este aproape de ceea ce s-a întâmplat
cu adevărat, vei găsi o cale să umpli golurile care apar mai târziu.
Așadar, Odiseu spune o poveste care este plină de tot felul de detalii aventuroase
despre cineva care este trimis de colo-colo, implică niște evenimente din Troia,
vorbește despre eroii de acolo, avem multe detalii care se mapează
pe ceea ce Odiseu însuși a trăit, îi permite lui Odiseu
să însuflețească acea poveste convingător, să o facă să pară
că este adevărată și îi oferă o cale de a evita să fie prins.
Un aspect al acestei povești cu care încheie este că Odiseu este pe drum,
îi spune lui Eumeu. Acum, acesta va fi un mod foarte bun
pentru Odiseu să înceapă să testeze loialitatea lui Eumeu.
Când Odiseu spune, hei, vine Odiseu, se poate uita
în ochii lui Eumeu să spună, ce crezi despre asta, ce crezi despre asta,
și va examina îndeaproape răspunsul lui Eumeu la asta.
Eumeu are o reacție exuberantă. E grozav, haide să ne pregătim pentru că va veni.
Este exact genul de lucru pe care Odiseu voia să îl audă.
Îl ajută să realizeze această legătură și să știe că poate avea încredere, să înceapă
să creadă că poate avea încredere în Eumeu. La sfârșitul acestei lungi povești, însă,
pe care o spune Odiseu, Eumeu are această minunată reacție,
„O, da, ei bine, știi, sunt multe minciuni,
oamenii spun minciuni mereu trecând pe aici.”
pagina 313. „De fapt, recent am auzit de la cineva
care pretinde că a venit de la grecul acesta despre care ai vorbit,
Idomeneu și Creta.” bla, bla, bla, bla, dar între timp
voi fi o gazdă bună. Motivul pentru care voi fi bun
cu tine nu este deoarece cred toate minciunile tale.
Se pare că spui doar născociri, dar în schimb, voi fi o gazdă bună,
iar acea legătură dintre cei doi este pecetluită prin această
relație gazdă-oaspete a xenia. Niciunul dintre ei nu este naiv,
chiar și Eumeu, la baza ierarhiei sociale, nu este naiv. Așadar, legătura dintre ei
de-abia începe. Va ajunge la noi profunzimi
în cărțile care urmează.