Acum este momentul potrivit să ne întoarcem
la ideea cutiei cu instrumente. Vă reamintiți, cu câteva prelegeri în urmă,
am introdus ideea de funcționalism și v-am spus că vom folosi asta ca pe
un instrument, îl vom scoate din cutie, vom lucra cu miturile, când dăm de ceva cu care
avem nevoie de ajutor și să vedem cum a mers și îl punem înapoi în cutia noastră,
iar în cele din urmă vom începe să umplem acea cutie. Ei bine, vreau să adaug un alt instrument la
cutia noastră în această prelegere, iar acela este instrumentul structuralismului.
Structuralism. Ne parvine de la un bărbat numit Claude
Levi-Strauss, datele lui sunt 1908 până în 2009, o figură impunătoare în secolul trecut,
de importanță decisivă în domeniul antropologiei, de asemenea important
în multe alte domenii, psihologie, sociologie, studii literare
și cu siguranță și studiul mitului. Structuraliștii sunt interesați, după cum
probabil v-ați putea da seama din nume, de structura lucrurilor.
Iar uneori, oamenii vor începe imediat să se gândească la structura
formelor culturale sau structura narațiunilor sau genul acela de lucru.
Dar trebuie să începem cu o primă structură pentru a înțelege
ce ne spun, iar aceea este structura acestui lucru,
mintea umană. Structuraliștii observă că toată cultura
umană este produsul acestui lucru și prin urmare ar trebui să reflecte
structura lucrului care a produs-o. Cum funcționează atunci mintea umană?
Levi-Strauss, într-o observație incredibilă prin natura anticipativă, a spus că
cea mai proeminentă caracteristică a felului în care procesăm informația ca ființe umane
cu acest uimitor organ pe care îl avem, modul în care funcționează acest organ,
felul în care funcționează la nivelul elementar este modul binar. Funcționează conform pornit / oprit, da / nu,
perechi de elemente opuse pe care le folosim să ne structurăm înțelegerea
fundamentală a lumii. Toate celelalte forme mai complexe
de înțelegere pe care le avem sunt rezultatul elementelor binare suplimentare
adăugate peste elemente binare. De exemplu, unii oameni vor spune,
ei bine, nu totul este alb și negru. Da, într-adevăr, sunt
multe tonuri de gri. Dar fiecare ton de gri este alcătuit
din anumite cantități de negru și anumite cantități de alb și
în caz că mai era nevoie de dovezi că limbajul binar poate codifica multe
informații culturale, ei bine, uitați-vă la formatul
în care lucrăm acum. Ar fi imposibil să facem ceea ce facem
chiar acum dacă un limbaj binar nu ar fi capabil să transporte
mesaje foarte subtile. În acest caz, avem multă informație
care vine prin sunete, este codificată în limbaj binar,
trimisă prin fire prin internet, la difuzoarele voastre.
Lumina care este emisă din studioul nostru de aici intră în lentila camerei,
este transformată în cod binar și vă este trimisă.
Așadar, noi, trăind în era calculatorului, am văzut această observație profetică
a lui Claude Levi-Strauss de la mijlocul secolului trecut fiind dovedită
absolut adevărată că limbajele binare sunt, într-adevăr, capabile de tipuri
foarte subtile de exprimare. Deci Levi-Strauss era
foarte interesat de acest, ceea ce spunea că era momentul de origine
binară a informației în mintea umană. Acum, haideți să facem
un experiment intelectual, unul pe care Levi-Strauss nu l-a făcut,
dar ar putea fi ilustrativ. Gândiți-vă la un copil.
Lumea lui este, probabill, una foarte rudimentară.
Îi vom lăsa pe colegii noștri din psihologia infantilă să facă
această imagine mult mai complexă. Dar imaginați-vă lumea copilului,
la un moment dat în viața sa, observă că există această creatură care pare
să aibă ochi și are răspunsuri emoționale și interacționează cu copilul și aduce
mâncare și produce sunete și tot felul de lucruri fascinante, iar când figura
este prin preajmă, viața copilului pare să fie îmbogățită și minunată și incitantă și
interesantă, iar apoi, uneori, acea figură dispare.
Dumnezeule! Ce s-a întâmplat?
Lumea este acum, dintr-o dată, un loc complet diferit.
Figura care era acolo, deodată, a dispărut.
Ce am simțit? Levi-Strauss și un structuralist
ne-ar spune că am întâlnit, scuze, un reper binar central
al experienței copilului, adică, uneori este mami,
alteori nu este mami. Acel binar central este un moment
de experiență, care se află în centrul unei expresii, al unui set de idei
extrem de bogat și complex, Dar începe, la origini și
ca expresie în acel tip de formă rudimentară.
Acum, toate acele lucruri culturale, conform structuraliștilor, vor fi exprimate
și la centru vor avea o opoziție binară, care se manifestă
indiferent de cât de complexă și elegantă și bogată și ciudată și subtilă și
nuanțată ar fi povestea, miturile noastre, în esența lor, toate vor avea
o opoziție binară care le pun în mișcare. Și dacă veți arunca o privire
la prietenul nostru de aici, veți realiza că, da, într-adevăr,
deja am introdus o interpretare structuralistă în cursul nostru,
când am analizat cărțile de la nouă la douăsprezece și am susținut că ceea ce am văzut
era un set de mituri ancorate în jurul unei perechi de idei opuse între ceea ce este considerat
hrană și ceea ce este considerat nu hrană, într-adevăr, făceam o interpretare structuralistă.
Acum, să revenim și să deconstruim asta puțintel și să încercăm să înțelegem
cum funcționează structuralismul. În primul rând, un structuralist nu va fi interesat de dimensiunile
temporale, diacronice ale unui mit. Felul în care evoluează narațiunea,
acel du-te vino, progresia timpului, dimensiunile diacronice ale lucrurilor
nu sunt de interes pentru ei. În schimb, sunt interesați de piesele structurale, atomii
care alcătuiesc molecula narațiunii. Îi sparg și spun, ok, care dintre acestea este o reprezentare a unei părți
a binarului și care dintre acestea este o reprezentare a altei părți
a binarului. Ordinea în care apar, secvența
de evenimente într-o zonă, asta nu este ceva de care să îi pese neapărat unui structuralist.
În schimb, este vorba despre care aspecte, care părți ale narațiunii reflectă
o temă și care părți ale narațiunii reflectă tema opusă.
Ok? În al doilea rând, un structuralist este
interesat de mit și susține că un mit va avea un înțeles nu
în măsura în care detaliile sale ne oferă o expresie complexă
a unei forme culturale, ci, în schimb, prin relația dintre aceste detalii. Deci nu vom urmări felul în care
călătoria lui Odiseu trece de la un tip de cultură la un alt tip de cultură,
la un alt tip de cultură sau cum se implică în relația,
în relațiile cu diferite tipuri de oameni și creaturi
cu care se întâlnește în timp ce călătorește.
În schimb, ne vom uita la relația dintre aceste trăsături,
cum se leagă o trăsătură de aici de o altă trăsătură de acolo?
Și puteți vedea, după cum am făcut pentru interpretarea cu hrană și nu hrană,
nu este atât ceea ce se mănâncă sau nu într-un loc
și ceea ce se mănâncă sau nu în alt loc, ci este acea distincție
dintre ceva care este în regulă spre a fi mâncat și ceva care nu este,
asta este unul dintre cele mai importante lucruri. Deci relația dintre elementele din poveste
este cel mai important lucru, nu detaliile unui anume element din poveste. Acum, va exista pentru structuralist
un anume tip de universalitate care este reflectată în mit.
Dar universalitatea nu va avea de-a face cu detaliile specifice ale temelor
despre care am vorbit. Așadar, unii oameni, când caută
universalități, vor spune, o, da toate ființele umane percep apa în felul X.
Sau toate ființele umane codifică soarele ca fiind un anume tip de simbol.
Structuralistul, când structuralistul traversează un proces de a ajunge spre
universalități, va face asta mereu nu printr-o privire limitată,
să se uite la un singur element și să vorbească despre el ca având un înțeles specific,
ca și cum ar exista un fel de dicționar de simboluri sau ceva de genul acela,
în schimb, ceea ce susțin este că ființele umane tind să pună aceleași
perechi în opoziție de la o cultură la alta, iar acolo ne vom uita
pentru a găsi universalitatea lor. Ce fel de perechi în opoziție
vom găsi în aceasta? Ei bine, conform structuraliștilor,
vom găsi unele care sunt comune multor culturi diferite.
Aceasta ne aduce la următorul punct, ce este considerat drept pereche binară structuralistă?
Ei bine, ce ajunge un structuralist să facă, aproape întotdeauna, este să vâneze
o pereche de opoziții, care este ancorată într-o parte biologică a experienței
noastre de a fi umani. Nu va fi o pereche structuralistă
bazată pe o formă culturală complexă, ceva care rezidă în nuanțele
foarte specifice ale felului în care o cultură abordează
chestiunea naturii umane. Va fi un binar care va fi ancorat
într-o experiență umană fundamentală de la nivelul celulelor noastre biologice. Așadar, de exemplu, lucruri ca
hrană și nu hrană. Acesta este un gen de exemplu de pereche
binară spre care se îndreaptă un structuralist. Are o dimensiune biologică asociată,
întrebări legate de habitat, în ce fel de mediu locuiesc și prosperă oamenii, întrebări despre reproducere,
un proces biologic de bază. Acestea vor fi teren fertil,
scuzați jocul de cuvinte cu reproducerea, teren fertil pentru a găsi perechi binare
de opoziții de care sunt interesați structuraliștii,
lucruri ca relațiile de rudenie. Așadar, ca ființe umane, venim
de undeva și avem mame și avem tați și încercăm să găsim relații
printre toate aceste grupuri. Mai sunt și lucruri ca frați și veri
și mătuși și unchi. Aceste relații de rudenie sunt exprimate
universal între culturile umane și acesta este un punct de care
structuraliștii vor începe să devină interesați. Perechile biologice de opoziție
sunt perechi de opoziție de care vom fi cel mai interesați ca structuraliști, vor fi ancorate într-un aspect biologic
legat de ceea ce înseamnă să fii om.
Un ultim punct despre opozițiile noastre. Pentru un structuralist, opoziția dintre
cele două lucruri la care ne uităm nu se reconciliază.
Nu este ca și cum mitul este făcut pentru a aduce laolaltă cu fericire
aceste opoziții binare, perechi de opusuri.
O, nu, amintiți-vă ce s-a întâmplat în lectura anterioară a miturilor,
poveștilor din cărțile nouă până la douăsprezece ale Odiseei.
Nu vorbim despre a face permis ca ca hrana și ne-hrana
să se amestece cumva. Nu, întreaga idee pentru structuraliști
este anxietatea care este creată de posibilitatea ca aceste două lucruri să vină laolaltă.
Aceste perechi binare în opoziție sunt lucruri pe care tu și eu, ca oameni,
le declarăm și insistăm că sunt adevărate. Uneori avem experiențe în care
acea insistență a adevărului se lovește de un semn de întrebare
și ne spunem, stai un pic, poate aceste două lucruri
opuse nu sunt de fapt complet opuse,
poate vin laolaltă, poate este o zonă gri între ele, poate nu este alb și negru.
Când perechea binară este amenințată și există o reconciliere între cele două,
atunci apare anxietatea. Iar anxietatea pentru structuraliști
este ceea ce se află în spatele mitului. Este ca o scoică ce este afectată
de un grăunte de nisip, iar când scoica este deranjată de
un grăunte de nisip, atunci obții perla. Un structuralist spune, când o ființă umană
trece prin viață cu o pereche foarte stabilă de opoziții ancorate de eul său
biologic despre care crede că sunt o piesă centrală a ceea ce înseamnă să fii
uman, iar apoi, dintr-o dată, apare o frântură de realitate care spune, știi, acea opoziție
binară despre care crezi că este o distincție foarte fermă, puternică, tare și durabilă,
ei bine, iată câteva exemple în care pare puțin dubioasă sau puțin ciudată. Aceea cauzează anxietate, iar
acea anxietate este apoi completată. Nu este acoperită și nu dispare,
ci este completată cu o poveste. Când oamenii devin neliniștiți, vorbesc. Același lucru se întâmplă potrivit unui
structuralist când sunt create miturile. Când devenim neliniștiți
cu privire la faptul că distincția dintre hrană și ne-hrană
ar putea de fapt fi una în care este multă zonă gri,
începem să spunem povești despre locuri în care acea zonă gri este manifestată,
iar apoi, da, într-adevăr, este depășită și ni se reamintește importanța
menținerii acelor două lucruri separate. Deci structuralistul nu va încerca
să reconcilieze opusele. Deci, cum să fii structuralist,
ce vei face? Ei bine, există un lucru fundamental
pe care vrei să îl faci, și anume, să pleci la vânătoare de binare.
Pornești și încerci să citești un mit care este în fața ta, înainte de toate,
scapă de arcul narativ, aruncă logica poveștii,
uită-te la trăsăturile care sunt în poveste. Care sunt elementele care
o alcătuiesc? Separă-le, încearcă să găsești coloane
în care se aliniază și găsește coloane care au dimensiuni
opuse în care putem face perechi din toate părțile mitului.
Cea mai bună lectură structuralistă este una care oferă două categorii opuse
în care se pot încadra cel mai mare număr de trăsături ale mitului și face asta
în așa fel încât nu rămâne nimic pe dinafară. Așadar, explicăm importanța părților mitului, toate cele mai importante părți
ale mitului prin cele două categorii. Găsim locuri pentru
toate trăsăturile poveștii. Acestea sunt ancorate în părți opuse
din ceea ce înseamnă să fii om dintr-o inflexiune biologică,
iar apoi putem susține că am găsit un mit, are loc un fel de moment
ta-da, când ești un structuralist, da, mi-am dat seama,
asta stă la baza mitului și spre deosebire de un funcționalist, pentru
structuraliști, există o cheie la baza fiecărui mit, iar acea cheie este perechea
binară de opoziții, iar a citi mitul, a-l interpreta corespunzător
înseamnă a găsi cheia. Cheia va fi sub forma
perechii potrivite de binare. Acum, unii oameni vor spune, stai puțin,
asta înseamnă că există o singură pereche de opoziții binare
la baza oricărui mit? Ei bine, pentru structuraliștii
noștri, răspunsul cam este da, va fi o singură pereche,
s-ar putea să fie câteva tipuri diferite de perechi care
funcționează foarte bine, dar structuraliștii vor susține că
este una centrală care ancorează la baza tuturor,
iar când o persoană propune o pereche de opoziții,
o altă persoană propune una diferită, încep și au o conversație
și spun, ok, tu crezi că este asta,
ei bine, acest alt lucru pare să meargă destul de bine.
Apoi are loc o conversație în care spun, de fapt, ceea ce realizăm
este că mai există o altă pereche de binare care ancorează la baza
ambelor declarații ale noastre, o conversație despre care binar este
fundamental este felul în care evaluăm cum funcționează
o interpretare structuralistă, ok? Deci întregul mit, conform acestei
interpretări structuraliste, va reflecta acest tip de opoziție.
Această opoziție este urmărită până la cea mai importantă structură de care
este interesat structuralistul, asta e ceea ce este aici sus,
și miturile ca produse a ceea ce e aici sus vor reflecta cum funcționează
ceea ce este aici sus. Așa că haideți, fiți structuraliști, plecați
la căutare de binare când acel instrument vă este folositor și când nu este, puneți-l
înapoi în cutie și scoateți un altul. Poate va fi funcționalismul sau poate
unul din celelalte pe care le introducem pe măsură ce cursul avansează.