Realăturându-ne eroului nostru pe Scheria,
a eșuat pe țărm, a stabilit noi legături cu regele și regina, și-a asigurat statutul
ca prieten oaspete și acum ajunge să intre în etapa următoare
a refacerii sale. De fapt, în aceste cărți reclădim eroul. L-am văzut în cinci dobândind bazele
a ceea ce avea nevoie să scape din Ogygia și să aibă autonomie din nou.
În cartea șase, își reface foarte rudimentara sa abilitate de a vorbi
și face rost de niște haine, își croiește drum spre centrul palatului,
obține un loc sigur în acest oraș nou. Acum își va recăpăta încet puterea
și pivotal pentru asta va fi mâncarea. Trebuie să mănânce ceva și apoi îl vedem de asemenea începând
să execute aceste jocuri fizice. Jocurile contribuie în cartea opt
când Odiseu se reclădește și își reclădește statura de erou.
Puterea este un lucru important pentru ceea ce înseamnă să fii erou.
Avem de asemenea în această demonstrație a puterii lui Odiseu prin jocuri,
mai sunt alte câteva aspecte care ni se dezvăluie pe măsură ce aflăm
ce îl face pe Odiseu Odiseu, cineva așa de mare cum este el.
Avem o expunere și două puncte subtile de instincte sociale
foarte acute care foarte clar sunt ceva ce îi este util,
dar sunt și ceva dificil pentru el de făcut, un exercițiu
periculos, dar Odiseu se dovedește extrem de iscusit la ele, de exemplu
spre sfârșitul cărții șapte, Odiseu ne arată cum funcționează alianțele.
Vă veți reaminti că a făcut această alianță cu Nausicaa și a fost
foarte valoroasă pentru el. După ce intră în contact cu regina
Arete, veți observa un fel de du-te vino ciudat între Alcinoos,
regele, și Odiseu. Alcinoos este gata să își cam certe
fiica, deoarece Nausicaa i-a permis lui Odiseu să intre în palat
neacompaniat, adică, cine ar face asta, de ce nu te-ar
însoți pe tine ca străin în acest oraș, asta este ospitalitate reală.
Ar trebui să facă asta. Deci sugerează că este puțin
nemulțumit de fiica sa că nu manifestă genul de ospitalitate, xenia,
de care știm că este atât de importantă în această parte a poveștii.
Odiseu sare imediat de partea Nausicăi și scornește o minciună.
I-o întoarce lui Alcinoos imediat după ce face acel comentariu, că
nu, nu, nu, s-a oferit să mă aducă în oraș, dar am insistat și am spus
că vreau să merg singur. Nu eram sigur dacă, știi, nu vor fi
oameni care să spună lucruri despre noi doi, eu și o fată tânără intrând, iar tu ai fi putut să nu fii de acord.
Așa că am insistat să merg singur. Ei bine, asta e desigur o minciună, așa-i?
Nausicaa a zis ascultă, nu vreau să te iau acolo, deoarece oamenii
o să discute și se va bârfi mult despre mine mergând
cu un bărbat străin, așa că nu face asta. Odiseu acum o protejează
pe cea care l-a protejat pe el. Acea minciună nu va face decât să îi asigure
poziția cu Nausicaa și nu îl afectează în ceea ce privește altceva.
Deci este un fel de câștig automat incremental în apropierea de Nausicaa și
al lui du-te vino, cu ea asigurând acea relație.
Vedem de asemenea în contexte, așa cum se petrec în cartea opt, că Odiseu
știe foarte bine ce să facă în interacțiuni sociale uneori complexe în care apare
conflictul, amintiți-vă tânărul, prințul al cărui nume Fagles îl traduce
cu acuratețe ca Marelargă, în cartea opt, e la paginile 196 și 97,
Marelargă vine și începe să îl provoace pe Odiseu.
Acum, provocările sunt oarecum lucruri standard pentru eroi, provocările
și epitetele, îl faci praf pe inamicul tău și apoi îi arunci insulte,
dar când o faci, ești agresiv și o înfrunți față în față pe acea persoană,
dacă este un erou adevărat, îți va răspunde.
Odiseu nu este tocmai pregătit să facă asta.
Veți vedea că au loc niște tachinări la început și le lasă să treacă. Dar apoi la pagina 196-197, când
Marelargă vine și îl înfruntă direct, Odiseu trage o linie clară, iar când
o face, performează și aruncă discul mai departe decât
văzuse cineva vreodată. Așadar, Odiseu știe când să tragă linia,
știe de asemenea când să susțină acea linie. Acestea sunt lucruri dificile,
sunt lucruri complicat de făcut și printre bazele conducerii,
acesta ar fi unul dintre lucrurile pe care ar trebui să le faci,
când să cedezi și să fii flexibil și când este necesar să tragi o linie.
Și când tragi o linie, trebuie să o tragi cu seriozitate, trebuie
să fii ca un om de afaceri și să nu dai înapoi. Așa că Odiseu face asta. De asemenea arată mai târziu în
cartea opt, pagina 204 în traducerea lui Fagles, că știe când să se împace.
După ce s-a petrecut conflictul cu Marelargă și s-a arătat demn de respect,
și Marelargă îl respectă, când Marelargă se întoarce să își ceară
scuze și îi oferă o sabie pentru a deveni prieteni, Odiseu o ia imediat și este galant în a accepta cadoul
și este pregătit să fie prieten cu această persoană care practic
l-a insultat înainte. Deci știe nu doar când să tragă linia,
dar și când să se împace. Deci îl vedem reconstruindu-și
diverse aspecte ale statutului de erou și din ce am văzut până acum că
formează un erou, putem începe să conturăm o definiție brută sau cel puțin
un set brut de calități, caracteristici și atribute pe care le vedem în eroi.
În primul rând, suferă, Odiseu suferă enorm. Suntem de-abia la începutul descrierilor suferinței,
sunt deja înfiorătoare, dar așteptați să ajungem la cărțile
nouă până la douăsprezece. Eroul de asemenea îndură.
Aceste situații dificile nu doar îi cauzează durere eroului, dar eroul
rezistă la durere și îndură. Un erou va fi inteligent,
va putea să își folosească mintea pentru a determina cel mai bun
curs de acțiune în orice situație. Eroul va fi de asemenea un mare meșteșugar.
Amintiți-vi-l pe Odiseu construindu-și barca. Se pricepe la navigație, se pricepe
la aruncarea discului, se pricepe la lucruri. Se pricepe la meșteșuguri,
o persoană îndemânatică. Un erou va fi de asemenea, poate,
abil, cineva care este puțin șiret. Odiseu este un mare mincinos,
a mințit enorm deja. Întotdeauna a fost cu un scop,
nu minte doar așa. Această abilitate este ceva
ce îl vom vedea manifestând. Un erou clar capătă
cunoștințe prin experiență, sunt un gen de cunoștințe prin experiență
pe care le vedem pe erou dobândindu-le, mai ales prin călătorie.
Dar aceste cunoștințe sunt mai mult decât simple date.
Da, datele sunt importante. Odiseu are nevoie să afle detaliile
despre unde merge, dar trecând prin experiență este mereu ceva
care oferă un tip suplimentar de cunoștințe pentru el, ceva extrem de valoros.
Un erou este ceva ce nu poți căuta pe Google. Nu poți să, știi, să ajungi să întâlnești statutul de erou, 
iar odată ce faci asta, e al tău. Nu merge așa, nu este ușor.
Este ceva câștigat cu greu și trebuie câștigat prin cunoștințe
care vin doar prin experiență. Un erou face alianțe. Odiseu se pricepe
la a crea acele legături. Un erou clar are putere,
care este reformată, reasamblată în cartea opt. Eroul de asemenea, din nefericire pentru voi
oamenii de afaceri în devenire, pagina 198 din traducerea lui Fagles,
în cartea opt, eroul nu este negustor. Când îl insultă pe Odiseu acei
tineri și dau cu el de pământ, îl tachinează și îi strigă trebuie să fii un fel de negustor sau ceva,
iar Odiseu este foarte jignit de asta. Aparent, nu acesta este modul de a avansa.
Trebuie să fii mai bine echipat pentru a face lucruri pe câmpul de luptă,
de obicei acolo își arată eroul puterea. Deci am ajuns să îl cunoaștem pe Odiseu prin interacțiunile pe care le-a avut
până acum, experiența sa pe Ogygia cu Nausicaa și feacii.
Dar cine este de fapt? Amintiți-vă că până la sfârșitul
cărții opt, încă nu are nume. Nici nu știm cine este,
nu i-am auzit numele. Ne este spus prin narațiunea lui Homer,
dar privind din perspectiva feacilor, este în continuare anonim. Care este identitatea sa?
A încerca să aflăm asta e treabă complicată. L-am urmărit aducând piesele începând cu cinci și după aceea,
dar în cartea opt, este o afirmație din gura lui Alcinoos, care vorbește despre
cum a venit acum vremea să te cunoaștem, Odiseu, și cine ești.
Trebuie să îți știm identitatea. Și când face această afirmație,
primim o definiție clară a ceea ce acești greci antici din vremurile
mitice credeau că reprezintă o identitate. Haideți să ne uităm la acest pasaj,
la sfârșitul cărții opt, unde Alcinoos, regele, vorbește direct cu Odiseu. „Nu fi șiret acum, prietenul meu,
nu ascunde adevărul pe care îl caut. Ce-i drept e drept, vorbește! Haide, spune-ne numele
cu care te strigă acasă -- mama ta, tatăl, cei din oraș, vecinii dimprejur.
Cu siguranță niciun bărbat din lume nu este lipsit de nume, din câte știu.
De viță nobilă sau nu, de îndată ce vede lumina, părinții mereu îl numesc,
odată ce se naște. Și spune-mi tărâmul tău,
oamenii tăi și orașul tău, ca navele noastre să te ducă acasă --
mințile lor le vor duce acolo...” Iar apoi continuă, sărind puțin în text,
„... dar vino, prietenul meu, spune-ne povestea ta și spune-o drept.
Unde te-au dus peregrinările tale? Tărâmurile căror oameni le-ai văzut,
ce orașe falnice, ce oameni? Care erau sălbatici, nestăpâniți, fără de legi?
Care erau prietenoși cu străinii, cu frică de zei? Spune-mi...” Deci pentru a înțelege cine este Odiseu,
trebuie să știm câteva lucruri. Categoric trebuie să îi știm numele.
Trebuie să știm și numele părinților săi, asta este genealogia sa.
Trebuie să îi știm ținutul, de unde este, numele orașului
și cum este. Deci nume, genealogie,
ținutul din care ești și apoi, la final, ultima parte,
trebuie să îți știm trecutul, trebuie să îți știm istoria.
Acestea sunt elementele care vor alcătui o identitate eroică, iar Odiseu,
pentru a ne introduce restul sinelui, va trebui să ia prim planul
și să ne dea mai multe detalii despre originile sale.
Odiseu este pe cale să se lanseze, în cărțile nouă până la douăsprezece, va prelua
narațiunea ca întreg și ne va oferi propria poveste despre unde a fost.