Cât timp Odiseu este acolo pe insula
Scheria, având parte de ospitalitate magnifică, minunată, copleșitoare
din partea feacilor, m-am gândit că putem face jumătate de pas
înapoi și să introduc primul din ceea ce voi numi uneltele noastre conceptuale.
În acest curs, vom petrece mult timp uitându-ne la aceste povești
grozave, încercând să fim interesați de ele, să găsim detalii în ele, să arătăm
minunea care sunt, să ne bucurăm de ele pentru ceea ce sunt.
Dar de asemenea, vreau să petrec timp uitându-ne în spatele cortinei
și văzând ce-i acolo, încercând să înțelegem cum funcționează aceste lucruri,
ce face un mit un mit? În prima parte a cursului, am expus
niște idei întinse pe lungi perioade de timp, și am făcut o evaluare largă și rapidă a ideilor despre mit în timp, am vorbit
despre unele care au existat în perioada clasică, am vorbit despre funcționalism și alegorism,
în mod particular, și cum au supraviețuit până în Evul mediu și Renaștere, iar apoi ideile diferite care apar
în Renaștere din partea unor oameni ca Fontenelle, care vorbesc despre mit ca
un fel de mentalitate proto-științifică, într-o încercare de a explica lumea din
jurul nostru, am vorbit despre Iluminism și David Hume, care privea mitul
ca pe un fel de mentalitate primitivă timpurie, pe care, slavă Domnului,
noi, oamenii orientați spre știință am depășit-o, iar apoi am vorbit despre romantici și
viziunea lor mult mai cuprinzătoare a mitului ca repertoriu pentru cele mai puternice
adevăruri pe care oamenii le-ar putea găsi. Pe repede înainte din perioada romantică
până în secolul al XX-lea, vom alege și ne vom concentra pe patru
școli de gândire specifice care ne vor oferi niște moduri utile de a ne juca cu miturile
din fața noastră. Ceea ce sper să fac aici este să încep să construiesc o cutie de unelte.
Și când dăm în mituri de lucruri care sunt ciudate sau interesante, putem alege unul
dintre acele instrumente, să lucrăm la mit și să vedem dacă obținem ceva interesant.
Prima despre care vreau să vorbesc este funcționalismul.
Figura lui Bronislaw Malinowski este figura importantă aici.
Datele sale sunt 1884 până în 1942. Malinowski, o figură importantă în
științele umaniste, a făcut progrese imense, o figură critică în antropologie
și de asemenea foarte interesantă pentru oamenii care studiază mituri.
Malinowski a studiat culturile din apropierea sa și a observat că spuneau povești,
iar acele povești erau repetate iar și iar,
și se petreceau în anume tipuri de perioade critice.
Acestea erau momente în care poveștile mitice erau folosite în societate și aveau
un rol central în construirea culturii. Mai important, Malinowski a observat că exista un mod specific în care
aceste povești erau folosite în culturi. Mai precis, Malinowski a zis că
miturile, când culturile își spun mituri, ceea ce fac este să legitimizeze
anumite tipuri de norme sociale și culturale care le sunt dragi.
Deci miturile sunt mituri pentru că servesc un anume tip de funcție, iar funcția
pe care o servesc este să legitimizeze. Deci miturile sunt acolo și ne face
plăcere să le auzim pentru că au acest tip de funcție subterană
mereu atașată de ele. Servesc un scop, nu sunt acolo
doar pentru a încânta și a ne distra sau a ne distrage
sau să ne învețe despre structura universală a cosmosului.
În schimb, sunt acolo pentru a ne asigura că normele noastre culturale și valorile
noastre sociale sunt cele corecte. Acum, poveștile sunt spuse în așa fel
încât au un mesaj în spate care promovează viziunile noastre culturale
despre lume, așadar, miturile servesc funcția de legitimizare.
Acum, câteva lucruri pe care le putem extrage, câteva observații pe care le putem face,
deja în acest stadiu timpuriu, puteți să vă dați seama din prelegerea
pe care tocmai am susținut-o, că ideile funcționalismului au fost deja parte
a cursului, nu-i așa? Am introdus o citire funcționalistă
în prelegerea anterioară, când am vorbit despre xenia,
această valoare culturală de ospitalitate copleșitoare și utilitatea în cultura
greacă de a asigura un mijloc de comerț, a asigura un fel de teritoriu sigur
pentru oameni să facă negoț, ca diferite culturi să facă comerț între ele.
Iar apoi am susținut că povestea care ne este spusă, cu Odiseu și timpul
petrecut pe Scheria cu feacii, ni se spune că acea poveste ajută
să sublinieze și să legitimizeze valoarea socială și culturală a xenia.
Ni se oferă o citire funcționalistă. Mie și ție, ca greci,
ne place să auzim această poveste. Și dacă ne întreabă cineva de ce,
ei bine, vom spune că este o poveste grozavă. Ne place să o auzim.
Acum, Malinowski va veni și va spune că motivul pentru care grecilor
le place să audă această poveste este pentru că legitimează sprijinul lor pentru această
valoare culturală a xenia și a făcut-o să pară ca un lucru normal, natural.
Ceea ce facem atunci este să trecem la o citire funcționalistă.
Acum, cutia de instrumente se va umple cu alte două instrumente.
Vom vorbi despre structuralism destul de curând, de fapt, vom vorbi despre psihanaliză
și vom vorbi de asemenea despre o altă teorie numită
mit și ritual. Funcționalism, structuralism,
psihanaliză și mit și ritual, acestea vor fi cele patru instrumente principale
din cutia de instrumente, iar când avem nevoie de ele și când ni se par utile, vom scoate
instrumentul, vom meșteri la mit și vom vedea ce rezultate obținem.
Instrumentele noastre nu o să se înțeleagă toate unele cu altele.
Au idei diferite despre mit. Unii dintre oamenii care sunt aderenții
unei abordări teoretice ar putea respinge
utilitatea unei alte abordări teoretice, dar voi și eu vom fi prieteni
cu toate aceste instrumente teoretice și le vom folosi când va fi cazul
pentru a încerca să ne înțelegem miturile. Cred de asemenea că le veți
găsi utile în propriile lecturi ale miturilor. Eu le voi folosi în cursul nostru și
le voi eticheta oricând recunosc că folosesc unul dintre aceste instrumente
teoretice, dar țineți ochii deschiși, poate va fi o dată sau de două ori
când voi strecura o citire funcționalistă sau din când în când voi strecura
o citire psihanalitică sau una din celelalte tipuri de abordări
pe care le avem la curs. Și vă veți spune aha, Struck
este de fapt funcționalist aici și nici nu realizează, este grozav, este exact
genul de lucru pe care ar trebui să îl faceți. Și apoi să începeți să realizați singuri
când începeți să faceți anumite tipuri de lecturi intuitive ale miturilor
când vă loviți de ele, ei bine, asta pare să opereze
de fapt în acest fel sau operează în alt fel, veți putea să dați niște nume
tipurilor de deprinderi ale mele care probabil vă sunt deja familiare.
Unul sau două elemente ale funcționalismului pentru a încheia înainte de a-l lăsa pe Malinowski.
Observați că atunci când cineva face o citire funcționalistă, de ce sunt
interesați nu este originea mitului, nu vorbim despre când, când a apărut
mitul sau de unde a venit. În schimb, suntem interesați
ce cultură își spune mitul și vom propune că motivul pentru care o cultură își spune orice mit este
deoarece mitul ajută să sublinieze, să legitimizeze și să le verifice
normele și valorile sociale și culturale. Ok? Deci originea nu este importantă
când vine vorba de funcționalism, în schimb,
folosirea mitului în perioada în care mitul este spus, de asta
sunt cel mai interesați funcționaliștii, interesați de funcție,
și de aici numele. Miturile, conform funcționaliștilor,
ca o observație finală, sunt interesate nu de mari dezvăluiri universale
ale adevărurilor umane profunde, corect? Puteți să aruncați o privire la ce
se uită de fapt un funcționalist, iar aceea va fi specificul culturilor individuale.
Revenind la un comentariu de mai devreme pe care l-am făcut la începutul acestui
curs, am vorbit despre diferite idei contemporane ale miturilor și cum unii
oameni susțin că miturile conțin adevăruri universale și alți
oameni susțin că miturile conțin adevăruri culturale specifice, iar funcționaliștii
sunt clar de partea culturală specifică a acelei linii de demarcație.
Privesc asta ca fiind o fereastră spre particularitățile unui anume tip de cultură. Culturile prețuiesc lucruri diferite, am putea
crede că ar fi absolut o a doua natură pentru noi să prețuim
lucruri despre care vorbim, de exemplu ospitalitatea
sau orice ar fi. Dar de fapt, culturi diferite
abordează aceste lucruri în moduri diferite. Unele dintre valorile pe care
cultura greacă vrea să le sublinieze, legitimeze și sprijine ni se vor părea
absolut evidente. Altele vor părea foarte stranii,
așa că le vom urmări pe ambele. Așadar, fiți atenți la instrumente,
le vom adăuga la cutia noastră la fiecare câteva săptămâni în partea următoare
a cursului și curând, vom avea o cutie plină cu patru instrumente diferite
și le vom folosi pentru a meșteri la miturile noastre și să vedem ce putem
scoate din ele, pe măsură ce avansăm în curs.