Am trecut pragul cu Odiseu, își croiește drum prin acest palat extraordinar de bogat. Se apropie de Arete și Alcinoos, regina și regele. Ceața o ridică în jurul său, iar el se repede și prinde genunchii reginei. Asta pare oarecum ciudat, este un comportament bizar. De ce cineva se duce la altcineva și se prinde de genunchii săi? Ei bine, execută un obicei grec care îi oferă statut instant ca prieten oaspete. A te prinde de genunchii cuiva te face solicitantul lor și îți datorează prietenie ca oaspete și îți datorează genul de ospitalitate care este așteptată din partea unei mari persoane grecești să fie oferită cuiva care este unul din acei prieteni oaspeți. Acum, a deveni un prieten oaspete este un lucru bun care te îndreptățește la tot felul de lucruri ale gazdelor tale, dacă gazdele tale sunt gazde bune. Dacă gazdele tale sunt gazde proaste, nu știi niciodată ce vei obține. Dar gazdele bune demonstrează cât de bune sunt prin ospitalitatea lor. Această ospitalitate nu este oarecare, este un tip de ospitalitate specială, copleșitoare, în greacă, avea un cuvânt special, este numită „xenia”, scrisă acolo cu caractere grecești. Dacă vreți să încercați să o pronunțați, este, „zenia” este numai bine, ca și cum începe cu „z”, sau dacă vreți un pic mai pretențios, puteți pronunța cu un sunet „cs” la început, „xenia”. Gândiți-vă la „taxi”, fără „ta” la început. „Xenia”. Aceasta etichetează un obicei de extraordinară, copleșitoare ospitalitate. Dacă o persoană eșuează pe țărmul altei persoane, cealaltă persoană pe țărmul căreia s-a eșuat, îi datorează oaspetelui, care este străin în casa lor, ospitalitate copleșitoare. Acum, ospitalitatea nu este doar, știi, a da persoanei o gură de apă, a-i bate pe spate și a-i trimite mai departe. Este ceva care este un drept sacru, este o componentă importantă, centrală a comportamentului aristocratic grec. Vizitatorii sunt văzuți ca venind de la Zeus, auzim în cartea șapte. Drepturile petiționarului sunt sacre, auzim. Feacul proeminent, în cartea șapte, paginile 184 și 185, stabilește întreaga lege, spunând trebuie să avem grijă de acest oaspete, trebuie să fim foarte drăguți cu acești, cu acești oaspeți, deoarece aceasta este o datorie sacră a noastră. Nevoia de a fi ospitalieri este de asemenea menționată de Nausicaa servitoarelor ei, la pagina 175 în traducerea lui Fagles, spune haideți, trebuie să fim drăguți cu această persoană, trebuie să ne asigurăm că oferim ospitalitate aici, mâncare și ce mai putem, deoarece este necesar. Acești străini vin de la Zeus, Zeus supraveghează această întreagă regiune. Este un indicator suplimentar pentru cât de important este. Acum, ospitalitatea este privită ca a fi în conformitate cu o scară, unde întotdeauna mai mult e mai bine, cu cât mai bogate, cu cât mai extravagante sunt darurile pe care le poți oferi străinului tău, cu atât mai mult practici xenia și în același timp, implicit, cu atât mai mult demonstrezi că ești unul dintre marii oameni care sunt capabili de a oferi tot felul de lucruri grozave altcuiva. Deci este și o reprezentație, îți demonstrezi statutul prin abilitatea de a oferi daruri bogate. Ai putea începe cu mâncare și șansa pentru persoană de a se spăla, apoi vor fi haine noi și un pat și de ce nu stai cu noi și vom ține un ospăț mare pentru tine, vom sacrifica multe zeci de animale scumpe, vom ține jocuri în cinstea ta, vom invita oameni din întreaga comunitate, cu zecile și sutele să ni se alăture în a te sărbători pe tine, un străin, oricine ai fi, și ia 100 de trepiezi de aur dacă vrei și de ce nu te însori cu fiica mea și să vii să îmi moștenești regatul? Acestea sunt toate lucruri pe care ar trebui să le faci pe scara xeniei, pur și simplu oferi lucruri copleșitoare persoanei până în momentul în care este aproape stânjenitor, prea mult este mai bine decât suficient și cu cât faci mai mult cu atât ești o persoană mai bună. Toate astea se petrec în timp ce nu primim nimic înapoi de la străin. Observați care sunt obligațiile lui Odiseu: zero. Doar este acolo pentru a fi distrat, hrănit, îngrijit, măgulit, încântat, doar pentru a fi centrul atenției. Tot ce trebuie să facă Odiseu este să accepte, nu are nicio obligație. De fapt, este atât de extremă, lipsa lui de obligații, încât nu se deranjează să îl întrebe cum se numește. Nici măcar nu știu cine este în cartea opt. Abia la sfârșitul cărții opt regele Alcinoos crede că este acum potrivit, după extraordinara ospitalitate care a fost oferită oaspetelui, crede în acest punct că este cazul să afle numele străinului nostru. Acum, ce este cu xenia? De ce genul ăsta de ospitalitate? Probabil se poate răspunde cel mai bine printr-un singur cuvânt. Comerț. Amintiți-vă acea Mare Mediterană la care ne-am uitat la începutul acestui curs și am vorbit despre ea ca o mare care corupe, aducând tot felul de culturi laolaltă? Ei bine, este adevărat că în culturi care vor beneficia de pe urma comerțului reciproc a avea o scândură culturală în platforma culturală care spune că ar trebui să tratezi străinii foarte bine ajută să ungă roțile comerțului pentru toate culturile implicate, iar grecii cu siguranță au beneficiat de pe urma acesteia și demonstrația de ospitalitate copleșitoare este în același timp o modalitate de a te asigura că oamenii credeau că țărmurile tale erau prietenoase, și te vom privi cu îngăduință ca parteneri de comerț. Un lucru extrem, extrem de valoros pentru oameni de făcut. L-am văzut pe Odiseu acum deja folosindu-și inteligența pentru a-și recăpăta puterile limbajului și persuasiunii. Și-a făcut rost de un rând de haine, și-a croit drum în centrul a ceea ce va fi o foarte puternică societate care este de ajutor pentru el. Se agață de genunchi, ceea ce îi aduce instantaneu statutul de petiționar din partea acestor oameni care sunt clar capabili să îi dea totul, tot ce are nevoie. Iar acum îl vom privi punând laolaltă, în restul cărților șapte și opt, genul de lucruri de care are nevoie în continuare, adică mâncare, un loc sigur în care să se refacă, o șansă să se odihnească, o șansă să se reîncarce și apoi, în cele din urmă, și o casă proprie. Feacii vor fi legătura lui Odiseu, nu doar înapoi în societatea umană și a-i da șansa să se reclădească, dar vor fi și legătura înapoi în Itaca.