1
00:00:04,086 --> 00:00:09,041
Eroul nostru a ajuns în Scheria,
este pe o insulă îndepărtată,

2
00:00:09,062 --> 00:00:15,031
începem să aflăm acum, când
se deplasează de la marginea insulei

3
00:00:15,031 --> 00:00:21,028
unde o întâlnește pe Nausicaa și
prietenii săi, când se deplasează de acolo

4
00:00:21,028 --> 00:00:25,091
în centrul acestui oraș,
vede ceva cu adevărat uimitor.

5
00:00:26,012 --> 00:00:31,067
Acest loc este puțin ciudat,
nu este tocmai ca o citadelă normală,

6
00:00:31,088 --> 00:00:36,065
despre care vom auzi mai multe
pe măsură ce Odiseu își continuă aventurile

7
00:00:36,065 --> 00:00:41,051
și pe care le-am văzut acum prezentate
în călătoriile lui Telemah, când

8
00:00:41,051 --> 00:00:45,046
merge și vede palatul lui Nestor
sau palatul lui Menelaos.

9
00:00:45,065 --> 00:00:50,071
Feacii au un tip de realitate ușor
diferită în care trăiesc.

10
00:00:50,090 --> 00:00:55,069
„Sunt departe și nu se înțeleg
prea bine cu alții”, ni se spune.

11
00:00:55,069 --> 00:00:59,038
„Sunt la marginea lumii,
departe de orice contact uman”,

12
00:00:59,058 --> 00:01:03,007
ni se spune la pagina 174,
la baza cărții șapte.

13
00:01:03,027 --> 00:01:07,042
Este mâncare din belșug acolo,
recoltele sunt irigate de izvoare,

14
00:01:07,042 --> 00:01:11,037
există un fel de sistem natural de irigare.

15
00:01:11,056 --> 00:01:15,050
Sunt vânturi blânde care fac plantele
să se coacă în toate anotimpurile.

16
00:01:15,050 --> 00:01:20,040
Deci ceea ce avem sunt aceste livezi
aproape magice care doar produc fructe,

17
00:01:20,040 --> 00:01:25,095
iese cumva din străfunduri, fără muncă
suplimentară care să fie făcută

18
00:01:25,095 --> 00:01:28,066
pentru a obține mâncarea.

19
00:01:28,066 --> 00:01:32,085
Vom auzi mai târziu, la sfârșitul
cărții opt, despre bărcile lor magice,

20
00:01:32,085 --> 00:01:35,088
au bărci care se cârmesc singure,

21
00:01:35,088 --> 00:01:40,097
nu au cârmaci pe bărcile lor,
bărcile lor știu cumva singure

22
00:01:40,097 --> 00:01:45,062
unde trebuie să meargă.
Iar apoi, poate ceva care să atragă atenția,

23
00:01:45,062 --> 00:01:48,008
în ceea ce privește ciudățenia,

24
00:01:48,008 --> 00:01:50,094
este ideea că zeii vorbeau
cu ei față în față.

25
00:01:50,094 --> 00:01:56,068
Auzim despre asta la pagina 186,
în cartea șapte, că feacii au abilitatea

26
00:01:56,068 --> 00:02:01,098
de a vorbi față în față cu zeii.
De obicei, nu se deghizează

27
00:02:01,098 --> 00:02:05,007
când vin și vorbesc cu feacii.

28
00:02:05,007 --> 00:02:09,030
Asta este cu adevărat ciudat, când
oamenii îi privesc direct pe zei,

29
00:02:09,030 --> 00:02:14,068
de obicei se lasă cu probleme.
Există o poveste cu Zeus și Semele,

30
00:02:14,068 --> 00:02:20,063
cu toții veți ști, o tânără muritoare
care are o întâlnire cu Zeus, îl convinge

31
00:02:20,063 --> 00:02:24,024
să i se arate în toată gloria sa, iar el spune

32
00:02:24,024 --> 00:02:29,035
nu, te rog nu mă face să fac asta,
când o face, este incinerată deoarece

33
00:02:29,035 --> 00:02:34,003
atât de uimitor de glorios este Zeus.
În mod similar, vom auzi alte tipuri

34
00:02:34,003 --> 00:02:38,095
de povești cu oameni intrând în belele
ajungând prea aproape de zei, pe măsură ce

35
00:02:38,095 --> 00:02:43,000
cursul avansează.
Apoi, amintiți-vă de asemenea că am menționat

36
00:02:43,000 --> 00:02:47,099
când am vorbit despre căsătoria lui
Peleus și Thetis, că în perioadele mitice timpurii,

37
00:02:47,099 --> 00:02:50,063
înainte de mit, mit în stadiul beta,

38
00:02:50,081 --> 00:02:55,012
există niște povești cu interacțiune
cumva normală între oameni și zei,

39
00:02:55,012 --> 00:02:58,044
mergeau la petreceri împreună,
împărțeau mese împreună,

40
00:02:58,062 --> 00:03:01,082
auzim despre asta în căsătoria
lui Peleus și Thetis.

41
00:03:01,099 --> 00:03:06,036
Mai târziu, vom vedea un episod
foarte interesant despre asta ilustrat

42
00:03:06,036 --> 00:03:09,092
în Teogonia lui Hesiod, aceea va fi
povestea lui Prometeu.

43
00:03:09,092 --> 00:03:14,098
Deci știi că lucrurile devin puțin complicate
când vine vorba și de acea interacțiune.

44
00:03:14,098 --> 00:03:17,043
Dar pentru feaci,

45
00:03:17,043 --> 00:03:21,010
par să aibă această interacțiune
simplă cu zeii, față în față,

46
00:03:21,028 --> 00:03:27,071
îi pun în acest spațiu mitic,
care este cumva deja mitic pentru mit,

47
00:03:28,004 --> 00:03:31,841
este proto-mitic, este mit beta,
sunt partea timpurie a lucrurilor.

48
00:03:31,841 --> 00:03:37,623
Deci au acest du-te vino ușor.
Sunt totuși, deși sunt îndepărtați de alții,

49
00:03:37,623 --> 00:03:40,468
sunt totuși marinari extraordinari,

50
00:03:40,468 --> 00:03:45,378
iar această capacitate de navigare, acest
curaj în navigare, le aduce ceea ce curajul

51
00:03:45,378 --> 00:03:48,871
aduce mereu, un comerț
extraordinar de bogat și cantități

52
00:03:48,871 --> 00:03:52,602
enorme de bogăție.
Sunt bogății fabuloase descrise

53
00:03:52,602 --> 00:03:56,260
când Odiseu se apropie
de palatul regelui Alcinoos.

54
00:03:56,260 --> 00:04:02,059
Sunt lucruri uimitoare pe care le descoperă,
o descriere detaliată și o descriere

55
00:04:02,059 --> 00:04:08,059
somptuoasă așa cum nu am văzut încă.
Această scenă, în care este descrisă

56
00:04:08,059 --> 00:04:14,024
bogăția palatului, ne oferă o șansă
să vorbim despre una din tehnicile homerice

57
00:04:14,024 --> 00:04:20,017
comune de a spune povestea, care sunt
foarte utile pentru a ne concentra pe ele

58
00:04:20,017 --> 00:04:23,043
pentru a obține cât mai mult
din acest tehnică de mit.

59
00:04:23,087 --> 00:04:26,086
Homer folosește o tehnică
numită compoziție circulară,

60
00:04:26,086 --> 00:04:29,066
iar în compoziția circulară,
un lucru specific,

61
00:04:29,066 --> 00:04:32,065
etichetat aici A, este articulat în poveste,

62
00:04:32,065 --> 00:04:36,041
iar apoi este o digresiune lungă,
reprezentată aici cu B,

63
00:04:36,060 --> 00:04:41,366
în care vorbim despre ceva care este
legat de acest lucru fizic de obicei specific

64
00:04:41,366 --> 00:04:45,693
de care am dat, iar apoi vom ști
că am terminat cu digresiunea

65
00:04:45,693 --> 00:04:49,330
când menționăm A din nou.
Uneori, am putea spune „iar apoi

66
00:04:49,330 --> 00:04:52,934
generalul a ridicat acea sabie,
acea sabie care a fost dată

67
00:04:52,934 --> 00:04:57,758
cu multe generații înainte bunicului său,
și bunicului acestuia, și apoi dată lui.

68
00:04:57,758 --> 00:04:59,964
Acea sabie este cea pe care o ridică acum.”

69
00:04:59,964 --> 00:05:04,403
Deci, de obicei, vom avea o articulare
a obiectului fizic, vom avea o digresiune

70
00:05:04,403 --> 00:05:08,903
lungă, iar apoi o altă articulare
a obiectului fizic pentru a închide inelul.

71
00:05:08,903 --> 00:05:11,975
Percepută ca fiind un
ajutor foarte util pentru aceia

72
00:05:11,975 --> 00:05:14,579
care fac prezentări de poezie
orale, cu formule,

73
00:05:14,579 --> 00:05:18,063
așa că dacă memorezi ceva
și încerci să îl pui în mișcare, iar apoi

74
00:05:18,063 --> 00:05:21,646
vrei să vorbești despre digresiune,
iar apoi vrei să îți amintești ție și

75
00:05:21,646 --> 00:05:24,914
audienței tale că ai terminat cu
digresiunea, menționează acel lucru

76
00:05:24,914 --> 00:05:27,866
de la început, îți spune că
este momentul să ieși.

77
00:05:27,866 --> 00:05:31,064
Acum, această tehnică
este folosită cu mare efect

78
00:05:31,064 --> 00:05:35,657
când Homer descrie bogățiile
din palatul regelui Alcinoos.

79
00:05:35,657 --> 00:05:41,186
Haideți să aruncăm o privire la un fragment
din cartea șapte folosind traducerea

80
00:05:41,186 --> 00:05:44,511
lui Fagles: „Când Odiseu
se apropia de faimoasa casă

81
00:05:44,511 --> 00:05:49,469
a lui Alcinoos, un val de sentimente
zvâcniră în inima sa, pironindu-l în loc,

82
00:05:49,469 --> 00:05:53,069
chiar înainte să treacă
pragul de bronz.

83
00:05:53,069 --> 00:05:57,023
O strălucire puternică,
ca luna sau soarele-răsare,

84
00:05:57,023 --> 00:06:01,082
năvăli în holurile cu acoperișuri
înalte ale generosului rege Alcinoos.

85
00:06:01,082 --> 00:06:06,066
Ziduri placate cu bronz, încoronate
cu o friză circulară, smălțuite albastru ca lapisul,

86
00:06:06,066 --> 00:06:10,063
se întindeau în stânga și în dreapta, de la
porțile exterioare până la cele mai adânci

87
00:06:10,063 --> 00:06:13,074
unghere ale curții și porți solide
de aur închideau palatul.”

88
00:06:13,092 --> 00:06:17,077
O descriere foarte izbitoare
a locului în care intră

89
00:06:17,077 --> 00:06:22,024
și de fapt, descrierea continuă
și multe detalii sunt scoase la lumină.

90
00:06:22,024 --> 00:06:27,007
Auzim despre pragul pe care stă,
este el însuși făcut din bronz,

91
00:06:27,007 --> 00:06:29,096
stâlpii ușii și pragul de sus sunt făcuți

92
00:06:29,096 --> 00:06:32,080
din argint, mânerele ușii
sunt făcute din aur,

93
00:06:32,096 --> 00:06:37,057
sunt statui de câini din aur și argint
de ambele părți ale ușii care erau făcute de

94
00:06:37,057 --> 00:06:40,057
Hefaistos însuși,
sunt perene și nu mor niciodată,

95
00:06:40,057 --> 00:06:42,096
sunt câini de pază făcuți din
aur și argint.

96
00:06:43,013 --> 00:06:47,002
Sunt multe tronuri în palat,
unul nu este suficient de bun,

97
00:06:47,002 --> 00:06:51,069
și fiecare din ele este decorat și
îmbrăcat în materiale frumoase, fine

98
00:06:51,069 --> 00:06:55,069
de calitate deosebită.
Apoi sunt statui de aur ale unor băieți, care

99
00:06:55,069 --> 00:06:59,024
sunt acolo ca suport de torțe,
sunt 50 de servitoare care

100
00:06:59,024 --> 00:07:02,020
mișună de colo-colo și sunt
livezi și podgorii magnifice

101
00:07:02,020 --> 00:07:06,061
care se întind pe hectare,
care se fertilizează singure.

102
00:07:06,061 --> 00:07:12,001
Așadar, auzim această lungă digresiune
despre povești ale extraordinarei bogății

103
00:07:12,001 --> 00:07:15,066
a palatului lui Alcinoos, care
este vizibilă ochilor lui Odiseu.

104
00:07:15,066 --> 00:07:21,012
În acel punct, la sfârșitul acestei digresiuni,
la baza paginilor 183 și 184 în Fagles,

105
00:07:21,012 --> 00:07:26,087
la jumătatea cărții șapte,
„Astfel erau darurile, bogățiile oferite

106
00:07:26,087 --> 00:07:31,099
de zei tărâmului regelui Alcinoos.
Iar acolo stătea Odiseu, holbându-se

107
00:07:31,099 --> 00:07:35,086
la atâta avuție, un bărbat
care trecuse prin atâtea...

108
00:07:35,086 --> 00:07:40,587
De îndată ce se sătură să se minuneze
la totul, trecu pragul rapid, intră în palat.”

109
00:07:40,587 --> 00:07:44,607
Deci, cu compoziția circulară,
avem un A

110
00:07:44,607 --> 00:07:49,137
și un B și un A.
A-ul este pragul nostru și digresiunea

111
00:07:49,137 --> 00:07:54,506
în B sunt lungile și detaliatele noastre
povești de bogăție, iar A din nou este pragul.

112
00:07:54,506 --> 00:07:58,055
Felul în care Homer folosește asta,
uitați-vă la ceea ce a făcut,

113
00:07:58,074 --> 00:08:03,588
utilitatea acestei compoziții și
este caracteristic pentru tehnica homerică,

114
00:08:03,588 --> 00:08:07,039
îl avem pe Odiseu intrând în palat și

115
00:08:07,039 --> 00:08:12,051
practic vedem prin ochii lui,
intră, lovește pragul, iar apoi

116
00:08:12,051 --> 00:08:17,015
este pur și simplu copleșit, iar în acele
una sau două secunde de minunare,

117
00:08:17,015 --> 00:08:20,069
în care Odiseu capătă impresia vizuală

118
00:08:20,088 --> 00:08:25,088
copleșitoare a bogăției palatului lui Alcinoos,
în acel scurt interval, Homer continuă și continuă

119
00:08:25,088 --> 00:08:30,039
cu descrierea narativă, iar apoi
ne amintește la sfârșit că,

120
00:08:30,039 --> 00:08:34,091
de fapt, ceea ce am făcut este să
facem o pauză cu Odiseu un moment

121
00:08:34,091 --> 00:08:38,002
în prag, dar ceea am reușit
să auzim este această

122
00:08:38,002 --> 00:08:42,883
explozie gigantică în mintea lui Odiseu,
înregistrând aceste elemente adânci,

123
00:08:42,883 --> 00:08:48,214
puternice, emoționale, elemente
de percepție pe care le primește Odiseu.

124
00:08:48,214 --> 00:08:53,219
Deci timpul poate așadar
să se extindă și să explodeze în aceste inele.

125
00:08:53,219 --> 00:08:59,638
Vom avea o mențiune a ceva,
ar putea urma o amintire lungă care revine

126
00:08:59,638 --> 00:09:03,226
cuiva, și o mențiune a sa la sfârșit.

127
00:09:03,226 --> 00:09:08,142
Acea amintire, desigur, revine
într-o clipită, dar reprezentarea sa

128
00:09:08,142 --> 00:09:12,728
în poezia lui Homer continuă
o perioadă generoasă de timp.

129
00:09:12,728 --> 00:09:19,109
Așadar, inelele îi oferă lui Homer o cale
de a dilata anumite scene foarte pregnante,

130
00:09:19,109 --> 00:09:24,676
pentru a face pauză un moment, de obicei
în mintea cuiva, când ceva grandios se petrece

131
00:09:24,676 --> 00:09:29,122
exact înaintea ochilor noștri,
iar în acest caz, nu este nimic care

132
00:09:29,122 --> 00:09:32,559
va fi la fel de grandios
ca palatul lui Alcinoos.

133
00:09:32,559 --> 00:09:36,825
Este extraordinar.
Odiseu intră într-o lume

134
00:09:36,825 --> 00:09:39,065
de nemaipomenită bogăție.