Când vine dimineața, Odiseu
este norocos să mai fie în viață. Acea iască, acel fier ascuns sub
cenușă în comparația noastră supraviețuiește până dimineața
următoare și focul se prinde. Odiseu a scăpat.
Iese din frunzele sale și când face asta, vede o scenă
în fața lui de o frumusețe uimitoare, aceste femei frumoase spălând rufele
la marginea râului, iar dacă ați căutat vreodată sau
în experiența voastră mai largă ați întâlnit o situație în care femei
tinere sunt caracterizate ca fiind excitante, într-un mod erotic, în jurul unui lac sau râu
sau izvor, acesta este exemplul arhetipal al unui asemenea lucru în literatura vestică.
Iată-le, aceste fete tinere frumoase preocupate cu rufele lor în timpul zilei
și iată acest bărbat grizonat care vede ce se întâmplă și este
într-o situație disonantă cu ele, floarea tinereții lor și propria sa moarte
apropiată, genul acela de situație. Iar la tranziția dintre cartea cinci și șase,
facem o schimbare importantă, dacă l-am văzut pe Odiseu suferind
de-a lungul cărții cinci, îl vom vedea în cartea a șasea
și după îndurând. Sunt încercări și tribulații la care
a fost supus și fundul iadului este de fapt unde am încheiat
în cartea cinci. Aceasta este o lungă serie a nu doar
ceea ce s-a întâmplat pe Ogygia, scuze, da, pe Ogygia cu Calipso și nu doar ceea ce
s-a întâmplat cu Poseidon și furtuna și el eșuând pe țărmul insulei Scheria, ci toate lucrurile care
s-au întâmplat înainte de asta. A fost o lungă, lungă perioadă de suferință. Acum îl vom vedea pe Odiseu îndurând,
revenindu-și din acea suferință, punând lucrurile laolaltă
și pregătindu-se să își ia înapoi regatul și să își ia locul de drept.
Ei bine, avem multe de făcut până atunci. De-a lungul cărții a șasea, la care
ne vom uita acum, va face primii pași înapoi în societatea umană.
În cărțile șapte și opt, va păși și mai ferm în
societatea umană mai complexă, iar apoi, din cartea nouă și după,
îl vom vedea preluând frâiele și etalându-și eroismul
în multe moduri diferite. Aici, Odiseu și-a recăpătat viața, slavă
Domnului, a rezistat peste noapte, acum trebuie să se decidă ce să facă
în continuare, amintiți-vă că nu are haine, trebuie să găsească o cale să obțină haine
și asta va însemna de asemenea că va trebui să își recapete vorbirea.
Descoperă în apropierea sa că aceste femei tinere spală rufe, este într-o stare
rușinoasă, stau de fapt între Nausicaa, scuze între Odiseu
și Nausicaa și între, iat-o pe Atena. o, Atena, mulțumesc că
stai cu ochii pe eroul nostru, iar Odiseu este acum lipsit
complet de orice, inclusiv haine. Și stânjeneala situației și
poziția abjectă în care se află Odiseu, murdar, înfometat, nemâncat, lovit.
Nu are nimic. A pierdut totul, inclusiv propriile
haine, acum trebuie să determine o cale de a reveni.
Ei bine, primul său pas va fi să găsească niște haine să se îmbrace, încât să fie
pregătit să se alăture societății umane. Iar pentru a face asta, va trebui
să recurgă și să își regăsească cuvintele, cuvintele sunt prietenii lui Odiseu. Este un maestru al persuasiunii.
Reușește să îi facă pe oameni să facă lucruri pentru el și reușește să facă alianțe bune.
Odiseu este extrem de capabil în arta limbajului, iar când începe
acolo în cartea cinci, scuze, cartea șase,
are vreo două sarcini. Înainte de toate, să se asigure că realizează
o legătură cu grupul de fete tinere, deoarece va avea nevoie de un aliat,
cineva care să îl ajute. El, în această poziție abjectă, nu are
nicio cale de a se realătura societății umane. Trebuie să găsească o cale și are
nevoie de niște ajutor să poată face asta. Primul lucru de care va avea nevoie sunt
hainele, pentru a le obține pe acelea, trebuie să își folosească cuvintele,
iar în ambele situații, prin Nausicaa și acoliții ei
din jurul său va fi capabil să le rezolve.
Așadar, ea pregătește scena pentru ca el să își recapete vorbirea și este oarecum
o primă legătură crucială cu restul societății umane.
Trebuie să o convingă apoi, iar asta ne duce la legea universală doi.
Legea universală doi: dacă vrei să îți convingi oamenii,
ar trebui să îți cunoști audiența. Trebuie să îți cunoști audiența.
Nu poți pur și simplu să spui toate lucrurile pe care ai vrea să le spui, de exemplu,
o persoană care a trecut printr-o suferință teribilă, probabil vrea doar să spună, o, sunt
așa de fericit că v-am văzut, de-abia aștept, haideți să vă spun toate lucrurile mele,
haideți să mă descarc vouă cu toate lucrurile groaznice prin care am trecut.
Dar Odiseu știe să nu facă asta. Trebuie să intre în mintea audienței
sale, care este această femeie tânără, Nausicaa, și ceea ce face
este să caute moduri de a o face să se simtă bine.
Măgulirea este un mod grozav de a începe un discurs persuasiv, încântă,
exprimă-te într-un fel care este sincer propriei tale situații.
Deci Odiseu nu apare cu un fel de îngâmfare, știi, bună, eu sunt
tipul ăsta grozav și poate că nu mă crezi, dar chiar sunt.
Genul acesta de lucru nu va merge, corect? Așadar apare și știe această audiență, acesta este Odiseu învățând
mințile oamenilor și vine imediat cu un discurs care știe că va ajuta să o înmoaie
cu privire la capacitatea sa de a realiza o conexiune cu el.
Așa că intervine cu măgulire și o evaluare onestă a propriei situații
fără să forțeze ceea ce este deja o mână foarte slabă,
în traducerea noastră, paginile 173 și 174, „iată-mă la mila ta, prințesă,
ești zeiță sau muritoare? Dacă una dintre zeii care stăpânesc
cerurile de sus, ești Artemis pentru viață, fiica marelui Zeus, o văd acum. Uită-te la trupul tău, la statura ta,
grația mlădios curgătoare.” Își îndreaptă discursul de la măgulire
la a se poziționa pe sine, vorbind despre ce persoană umilă este,
iar apoi, strecoară un indiciu la sfârșitul discursului său:
„Sper să obții tot ce îți dorești în viață și fie ca zeii să îți aducă
un soț, o casă și armonie de durată.” Indiciu, indiciu.
Acum, desigur, Odiseu se gândește, să nu înceapă careva
să îi dea idei acestei tinere, dar, imediat îi vorbește în feluri
în care, în societatea greacă din acea vreme, Homer ar fi presupus că o tânără
femeie vrea să i se adreseze. Ești frumoasă, trebuie să fii o zeiță,
părinții tăi trebuie să fie foarte mândri, curând vei avea un soț, și, ei bine, știi, eu sunt tipul ăsta
eligibil, eșuat pe țărm și hai să îți vorbesc despre toate acele lucruri
pe care un bărbat străin ca mine le vede în această persoană tânără ca tine
și continuă cu lista aceea lungă. Și instantaneu câștigă ceva afecțiune
din partea ei, când lasă garda jos puțin. Vrea să îl ajute, este gata să îi dea niște haine și observați că
nu apare foarte puternic, o face într-un fel supus,
jucându-și mâna slabă într-un mod care este potrivit pentru o mână slabă.
Și interesant, ultimul mic indiciu pe care l-a aruncat despre căsătorie,
amintiți-vă că „Atena însăși plantase o sămânță a căsătoriei în mintea Nausicăi
când o îndeamnă să se ducă să își spele hainele”, pagina 196 în traducerea noastră,
e vremea să te duci acolo, să îți iei slujnicele și să te duci să speli
rufele alea, o să ai nevoie de ele, știi, nunți pe-aici, trebuie
să ne asigurăm că avem haine curate. Deci ideea este deja plantată în mintea Nausicăi, ideea că
un bărbat eligibil s-ar putea să eșueze într-o zi pe țărm, asta îi înmoaie inima
și o face pregătită să-l primească pe Odiseu.
Acum, când face asta, este primul pas crucial în planul lui Odiseu,
trebuie să facă o alianță pentru a ajunge în societatea umană,
dar prima alianță este ea însăși un microcosmos a tot
ceea ce este societatea umană. Întâlnim oameni care au nevoie de lucruri.
Ca un mare lider, ca un mare erou, eroul oferă acele lucruri
oamenilor pe care îi întâlnește. Și făcând asta, cărând apa altor oameni,
acel erou obține șansa de a face alte tipuri de lucruri, pentru a ajunge
în genul de poziție de exaltare în societate pe care ar trebui
să o primească un de fapt un erou, dar doar pentru că eroul o obține
acționând într-o situație socială în felul în care un erou ar trebui să o facă.
Așadar, folosindu-și cuvintele, este pe cale să obțină ceva înapoi, a reușit
acum să se îmbrace cu haine rudimentare, a încheiat
o alianță rapidă cu Nausicaa într-un mod care o va ajuta
și acum va porni în etapele următoare ale călătoriei sale.
Scena la care tocmai am fost martori, cu Odiseu eșuând pe țărm, este una
despre care vom afla că este ceva comun în experiența lui Odiseu,
când ajungem să auzim povestea din spate, toate aventurile prin care a trecut
până să ajungă la Nausicaa, o parte foarte standard din asta este
Odiseu eșuând pe un țărm necunoscut. Și ar putea foarte bine să eșueze
pe acel țărm într-o situație teribilă, aproape lipsit de viață, poate eșua
cu o barcă mică, poate eșua cu un grup întreg de oameni
încercând să cucerească un tărâm, dar Odiseu sosind pe un țărm necunoscut
este un mod în care multe dintre aventurile sale vor începe.
Iar apoi, următorul fragment pe care îl vom vedea, în cartea șapte,
Odiseu va face călătoria de la periferie, departe de centrul
orașului, va face călătoria spre centrul unui oraș,
un alt tip standard al genului de acțiuni pe care îl vedem pe Odiseu
că le face, mișcarea de la periferie în centru. Asta este ceva ce vom vedea în prelegerea următoare și de-abia
aștept să vă vorbesc despre ea atunci.