În această săptămână vom merge
mai departe cu cititul lui Homer. Am introdus data trecută niște lucruri de bază
despre cum este povestea homerică și am aruncat o privire îndeaproape
la versurile introductive ale cărții întâi. Săptămâna aceasta ne vom uita la bucăți
mari din cărțile de poezie ale lui Homer de la unu la opt.
Ca să începem, m-am gândit să fac un lucru similar cu ceea ce
am făcut la începutul cărții unu și să arunc o privire la niște versuri
de la sfârșitul cărții unu. Amintiți-vă ce am făcut la începutul
cărții unu, era foarte multă grandoare în acele versuri.
Am vorbit despre cum eroul nostru se plimbă dintr-o parte a lumii în alta, am vorbit
despre zei, am vorbit despre mari teme istorice.
Pe măsură ce continuați cu citirea cărții unu, aceste așteptări
de grandoare sunt împlinite. Mergem pe Olimp, aflăm despre
cum este viața lui Zeus, aflăm un pic cum merge lumea, aruncăm o privire asupra poveștii de
ansamblu, și primim bucăți majore care sunt puse la locul lor.
Dar uitați-vă cu mine un moment la cum se termină cartea unu.
Reproduc aici părțile din traducerea lui Fagles pe care am recomandat-o
să o citiți, am recomandat-o puternic să o citiți
pentru acest curs. Minunată traducere.
Haideți să vedem cum abordează Fagles aceste rânduri de final
ale cărții unu a Odiseei. „Telemah, plecă în dormitorul lui din frumoasa
curte -- o cameră impunătoare, grandioasă separată de celelalte -- spiritu-i
măcinat de îndoieli. Doica sa devotată îl însoțea,
purtând o torță aprinsă, Euryclea, fiica lui Ops,
fiul lui Pisenor. Laertes plătise un preț pentru femeie
cu ani în urmă, încă în floarea vârstei. A dat douăzeci de boi, o onora la fel
ca pe propria lui soție acasă, dar temându-se de mânia reginei,
nu i-a împărțit vreodată patul. Era escorta nepotului lui acum
și ținea o torță, pentru că dintre toate servitoarele
ea îl iubea pe prinț cel mai mult -- îl alăptase ca bebeluș.
A deschis ușile plăcutei, aranjatei sale camere, s-a așezat pe pat și
și-a dat jos cămașa, a aruncat-o în mâinile conștiincioase ale femeii
și după ce a împăturit-o frumos, netezind-o, a agățat-o de un cui
de lângă patul lui. Apoi, a ieșit din cameră, trăgând ușa
după ea de o verigă de argint, trăgând zăvorul cu cureaua lui de piele. Acolo, toată noaptea, învelit în lâna
caldă a unei oi, a cântărit în mintea sa cursul indicat de Atena.”
Deci, felul în care este organizată cartea, începem cu grandoare, ajungem sus în vârful
Olimpului, aflăm lucruri mărețe care s-ar putea întâmpla, dar Homer, 
în această abordare cinematică a lumii, ne arată până să încheie cartea
unu că va fi nu doar un maestru al lucrurilor de ansamblu și
al peisajului mare, ci și un maestru al detaliilor mici, intime.
Aceasta este o epopee care aduce laolaltă evenimente istorice mari și
interacțiuni intime, personale, mici între oameni și gânduri
în mințile oamenilor. Aici avem o scenă în prim plan,
în care îl privim pe Telemah, acest tânăr și  relația afectuoasă care
există între Telemah și doica sa, persoana care l-a crescut în copilărie,
în primii ani ai vieții sale și a fost cu el întreaga lui viață,
mai intim de atât e dificil să ajungi. Îi ia cămașa, o agață într-un cârlig, patul este descris cu lâna sa
netedă și confortul său cald. Telemac este băgat în pat și această
serie de evenimente epice care încep cartea unu încheie cartea unu
cu un mic sunet. Este clicul unui zăvor de ușă
când se trage. Deci acest eveniment uriaș care ne plimbă
dintr-o parte a lumii în cealaltă, Homer o încheie cu o notă grațioasă. Merită indicat ca bun punct
de intrare într-unele din modurile specifice prin care Homer va face această
lume eroică imediată pentru noi. Acum, acest bărbat care ne-a fost introdus,
acest tânăr, prin discuțiile sale publice din cartea unu și prin prim-planul
înainte și înapoi cu Euryclea la final, vom afla mai multe despre el
în prelegerile următoare.