Pentru a începe cu citirea lui Homer,
m-am gândit să ne concentrăm pe zece din aceste 12000 de magnifice
versuri ale Odiseei și să ne uităm la cele zece versuri de la începutul Odiseei.
Vedeți? Aici sus am reprodus textul grec.
Nu se așteaptă în acest curs să fi făcut deja greacă, deși
ar fi un lucru bun de făcut în lunile și anii următori, cine știe,
poate veți învăța greaca antică, dacă nu o știți deja.
Iar aceia dintre voi care deja știți greaca antică, vă rog, intrați pe forum,
pe curs și ajutați-ne să răspundem la întrebările care apar care
fac referire la limba originară. Voi parcurge textul și
voi corela termenii greci, așa cum apar aici în aceste prime zece
versuri, cu câteva bucăți ale traducerii noastre pe care o folosim la curs,
traducerea din Robert Fagles, o minunată traducere, de la un coleg
de la Princeton din urmă cu niște ani, o lucrare uimitoare în sine.
Deci folosindu-l pe Fagles drept ghid vom intra în acest text grec.
Primul cuvânt, din epopeea lui Homer, este cuvântul grec „andra”, care, într-adevăr, înseamnă
bărbat. Este cuvântul care înseamnă un exemplar masculin al speciei umane. Grecii aveau
un alt cuvânt care însemna exemplul general, un exemplu fără gen
al oricărei ființe umane. Dar andra este versiunea de gen masculin a ceea ce reprezintă specia umană.
Ca prim cuvânt în această epopee, în greacă ne spune despre ce este vorba. Este o convenție a genului ca primul
cuvânt să indice întreaga și cea mai importantă temă a poveștii.
Am făcut referință la Iliada și cum începe cu grecescul pentru „furie”,
„mânie”, care vorbește despre o furie oribilă, amenințătoare, care
are de-a face cu furia divină. Asta începe acea epopee, spunându-ne
că reprezentarea lui Homer a războiului Troian va avea asta
ca punct central. Ei bine, începându-și epopeea Odiseea
cu termenul grec andra, Homer ne spune că asta va fi o poveste despre ce
înseamnă să fii o ființă umană de sex masculin. Al doilea termen din această epopee, „moy”,
Homer se introduce pe sine, face referire la sine prin acest pronume.
Și ce vrea să se întâmple este ca cineva să cânte. „Ennepe” este
un mod de a da o comandă cuiva să zicem: tu, altă persoană
de acolo, cântă! Și persoana căreia Homer vrea
să i se cânte este el însuși. „Cântă-mi!”
Acum, cui se adresează? Cine vrea el să înceapă și să cânte
ne spune acest termen grec „Mousa”, muza. Povestea lui Homer,
așa cum o înțelege, se află la această zeiță, muza și
ea îi va cânta acum și îl va folosi ca intermediar pentru a-și răspândi
basmul, povestea folosindu-l ca portavoce pentru acea poveste,
să o traducă pentru ființele umane. Deci asta are un aspect
de inspirație divină asociat, este un model vechi,
este un mod de construcție testat și adevărat la care poeții apelează
să spună că sunt doar portavoci pentru zei.
În unele culturi sau unele contexte istorice despre care știm, asta va genera
ideea că a existat un text sacru și perfect care nu putea fi schimbat
niciodată, deoarece venea de la zeu. Dar în cazul homeric, asta
nu e tocmai adevărat. Nu așa priveau situația.
Înțeleg că muza este acolo ca ajutor inspirațional, care folosește corzile
vocale ale lui Homer ca mod de a transmite vocea divină, da,
dar nu se crede că ceea ce se transmite este cumva perfect și neschimbabil,
deși este destul de uimitor și majoritatea grecilor ar fi crezut că era
destul de uimitor. Deci Homer își roagă muza să îi cânte
despre un bărbat, un andra. Primul descriptor pe care Homer se decide
să îl folosească să ne spună despre acest bărbat va fi un om cu meandre,
cuvântul grec polytropos acolo. Vedeți începutul polu-,
acela înseamnă multe. Unii dintre voi vă veți aminti de la ora de
matematică sau oriunde altundeva ați învățat acel prefix și apoi tropos este un termen
care înseamnă turnură, schimbare sau turnură. Bărbatul despre care vom învăța,
această versiune masculină a speciei umane, este cunoscut ca fiind cineva
cu multe turnuri și schimbări. Acum, termenul grecesc polytropos,
minunată traducere aleasă de Fagles pentru el, dar înseamnă multe alte lucruri de asemenea.
Înseamnă descurcăreț. S-ar putea să intri în belele, dar
știi mereu cum să ieși din ele. Pur și simplu nu accepți un refuz,
că ai da de o problemă și apoi ai ocoli-o.
Ai multe mijloace la dispoziție, poți mereu să treci printr-o situație
dificilă și să ieși din ea. De asemenea, cu meandrele traducerii
alese de Fagles, indică un aspect al termenului grecesc care este de asemenea
prezent, care înseamnă că ești puțin alunecos și poate ai puțin trăsături de păcălici în tine.
Odiseu este definit ca erou de istețimea și viclenia sa,
dar de asemenea este și șmecher. Se strecoară printre lucruri.
E puțin șiret și îndemânatic. Deci Odiseu va fi un personaj care
prezintă toată măreția înțelepciunii umane, inclusiv acele laturi ale
înțelepciunii umane care duc la viclenie, șiretenie și șmecherie.
Această versiune masculină a speciei umane este dusă, iar și iar în direcția greșită,
iar și iar în direcția greșită. Povestea pe care o vom auzi despre ce
înseamnă să fii un om de gen masculin vorbește despre ingeniozitate și strămutare. Odiseu este fundamental strămutat,
nu este la locul lui, nu în locul în care ar trebui să fie.
Acesta este un aspect a ceea ce înseamnă să fii un om de gen masculin
pe care Homer le va explora cu noi. Odată ce a prăduit înălțimile
sfinte ale Troiei. Deci Odiseu este ingenios,
a călătorit foarte mult și are de asemenea o poveste în
spate, are un trecut. Ce înseamnă să fii un exemplu
al acestei specii umane vei fi ingenios, vei fi strămutat
și vei avea un trecut. În cazul lui Odiseu, acest trecut
este concentrat pe Troia ce s-a întâmplat acolo este uriaș,
și creează, agită o energie, negativă și pozitivă, care va determina evenimentele
în această epopee și în uriașe părți din mitologia greacă „odată ce
a prăduit înălțimile sfinte ale Troiei.” Acum,  în timpul acestei peregrinări,
în perioada aceasta de strămutare, Odiseu nu se retrage în sine, nu își plânge de milă
și nu stă departe temător de ceea ce este în jurul său.
Vede o anumită șansă care este posibilă în această
situație de a fi strămutat. Sunt multe alte lucruri
de văzut acolo în lume. Curiozitatea sa centrală
se amplifică atunci când se găsește în această poziție strămutată.
Când este acolo, sunt multe orașe de oameni pe care să le vadă.
Nu se teme de oameni care sunt diferiți sau locuri care sunt diferite.
De asemenea va învăța mințile oamenilor pe care îi întâlnește
în aceste multe orașe. Când Odiseu întâlnește pe cineva care
nu gândește ca el, nu îi așază și le ține o prelegere și încearcă
să îi facă să se răzgândească și insistă că modul său de a gândi despre ceva
este corect iar modul lor trebuie să fie greșit. Nu este un om dogmatic care vine
și este interesat de diferite puncte de vedere, doar pentru a le putea
schimba ca să se potrivească cu ale lui. Odiseu este curios constant despre
alte moduri de a privi lumea. Le asimilează, le ascultă și
le integrează în propriul caracter. Asta este ceea ce îi oferă putere
și abilitatea de a fi ingenios. Știe tot felul de moduri de a intra și ieși,
deoarece este un student minunat al felului în care diferiți oameni privesc lumea.
Există un spectru caleidoscopic de puncte de vedere în lume.
Odiseu nu se teme de niciunul și învaţă din toate.
„Multe a suferit adânc mâhnit pe mare.”
Odiseu este un om al suferinţei. Are o relaţie foarte intimă cu
durerea, dificultatea, suferinţa și în același timp anduranţa.
Când trece prin lucruri dificile, iar, nu dă bir cu fugiţii și
își plânge de milă. Rezistă sub presiune și
merge mai departe. Era ceva despre a a fi unul dintre
acești andra care este legat de asemenea de ideea de suferinţă și a suporta durerea.
Când Odiseu suportă durerea, ripostează, luptând să își salveze viața și să își aducă acasă camarazii.
Acum, în povestea noastră de mai devreme, în prelegerea de mai devreme, am vorbit despre
„nostos”. Veţi vedea aici termenul grec în forma de acuzativ, care care are o terminaţie
diferită, „noston”, dar vine din nominativul grec „nostos”,
care înseamnă „acasă”, o călătorie spre casă în care
încearcă să își aducă oamenii. Deci încearcă să îi mute,
să le găsească drumul spre casă. Şi va fi o zbatere
să reziste prin toate aceste dificultăţi. Dar, şi iată grecescul
„alla” care schimbă direcţia.
„Dar nu a putut să îi salveze de la dezastru oricât de mult a încercat.”
Oamenii săi nu pot face faţă provocărilor cărora Odiseu le face
faţă și cedează. Odiseu nu a putut să îi salveze
de dificultăţile care îi așteptau. Având parte de dificultăţi la fiecare colţ,
Odiseu trece de ele, dar nu și oamenii săi. „Nesăbuinţa căii lor i-a distrus pe toţi.”
Nesăbuinţa căii lor... Când eşti grec, bărbat, andra,
a fi nesăbuit nu este un lucru bun.
Da, ar trebui să fii neînfricat, da, nu ar trebui să dai înapoi de la
situaţii dificile, dar a intra în haos, în situaţii oribile fără a analiza
lucrurile înainte este considerat nesăbuit, iar asta nu este
niciodată un lucru inteligent de făcut. Oamenii lui Odiseu sunt nesăbuiţi,
nu analizează lucrurile înainte și plătesc un preţ teribil, sunt într-adevăr
distruși, deci alertă de spoiler, Homer ne spune că toţi oamenii
vor fi distruși, doar Odiseu va supravieţui. Acum, care este dificultatea?
La ce au cedat? Care a fost problema de care s-au lovit?
„Netoții, au devorat vitele soarelui, iar soarele
le-a șters din vedere ziua întoarcerii lor.”
Acum, vă veți aminti că în Odiseea există multe episoade diferite, iar
unii dintre voi își vor aminti unele foarte faimoase, de exemplu,
ciclopul sau poate vă veți aminti sirenele sau oricare din multele
celelalte episoade prin care trec Odiseu și oamenii săi. Vitele Soarelui
sunt cu siguranță unul important, dar nu este întotdeauna cel mai
proeminent în mintea oamenilor. Homer, însă, priviți ce face,
plasează acest episod exact la început, arătându-ne că este foarte important. Adică întreagă epopee este cuprinsă
în aceste zece rânduri. De ce decide Homer să plaseze Vitele
Soarelui drept cel mai proeminent dintre aceste episoade?
Este ceva la care va trebui să fim atenți, mai ales când ajungem
la discuția noastră despre cartea a XII-a. Voi vorbi de ce a plasat Homer
acest episod drept unul central în povestea sa. Oamenii devorează
vitele Soarelui și când fac asta, zeul Soare le șterge
întoarcerea din vedere. Homer se întoarce apoi la muza sa
și îi cere muzei să continue. „Pornește-i povestea, muză,
fiică a lui Zeus, începe de unde vrei.”
Începe de unde vrei, muză, și pornește-i povestea.
Povestea de care ne vom apuca vom intra direct în mijloc,
intrăm în acțiune. Și vom completa povestea cu
rememorări și priviri retrospective și vom merge spre viitor
pe măsură ce povestea continuă. Dar ne vom lansa direct în ea,
de unde vrea muza să începem, ceea ce este
exact din mijloc. Și chiar este o „fugatere dias”,
este o fiică a lui Zeus. Această muză nu este o zeiță mica,
este o fiică a lui Zeus însuși. Apoi, pentru a-și încheia deschiderea,
Homer aduce muza înapoi în poveste și cere din nou, acest cuvânt pentru
„cântă”, „eipe”, și aici se reintroduce și pe sine „cântă și pentru timpurile noastre”.
Cântă și pentru noi, este modul literal în care ar suna greaca.
„eipe kai hemin”, cântă și pentru noi. Homer introduce pronumele
de persoana întâi din nou. În primul rând, a fost
persoana întâi singular, Homer se invocă pe sine să se implice
în propria poveste, rugând-o pe muză să continue.
La sfârșitul rândului al zecelea, Homer spune, da, persoana întâi,
să mă introduc pe mine, dar ne include și pe noi,
prima persoană singular devine o primă persoană plural, așa că acum
toți suntem invitați să îl însoțim pe Homer în această călătorie care
va fi Odiseea sa. În săptămânile ce urmează,
primele săptămâni ale cursului, vom petrece mult timp cu Homer.
Este o poveste uimitoare. Pornim în călătoria noastră să învățăm
din ea și să ne bucurăm de ea și să obținem o privire în ceea ce face mitul să pulseze,
această concentrare pe Odiseea și felul în care multele turnuri și schimbări
vor fi un fel de laborator pentru ca noi să înțelegem ce face mitul grec mit grec.
Așa că fiți cât puteți de atenți când citiți, este o parte grozavă
a acestui curs, să petreci timp cu Homer și alți poeți
magnifici cu care ne vom petrece timpul. Cred că este una din marile bucurii, așa că, vă rog, asigurați-vă,
după cum am spus la începutul cursului, asigurați-vă că aveți timp să vă bucurați de ea.
De acum înainte, pornim în călătoria noastră.