Ca pas următor în introducerea în subiectul
mai mare al mitologiei greci și romane, m-am gândit ca ar fi bine pentru noi
să ne uităm la un erou antic real și să ne uităm
mai îndeaproape la acel personaj, iar apoi să vorbim despre
asta pentru un moment. Deci, în curând, dar momentan
prelegerea va face pauză și apoi va apărea un ecran
popup cu un link în el. Faceți clic pe acel link
și uitați-vă la imaginile de acolo și apoi reveniți la curs și vom
discuta despre ce ați văzut. Deci, așteptați un minut,
spuneți că acela nu este un erou antic pe care l-ați văzut,
că e doar tipul ăsta, Kevin Sorbo, care l-a jucat pe Hercule într-o versiune de
duzină americană a unui serial TV pentru copii în anii 1990, produs de Sam Raimi.
Bine, bine Sam, o treabă excelentă. Dar vă cam gândiți că asta nu are
nimic de-a face cu acest curs, corect? Aceasta este doar o versiune a unui erou
care nu are nimic de-a face cu versiunea antică; adică te uiți la el
și are părul ăsta filat care este clar
un artefact al timpurilor sale. Este masiv cum ar fi un erou, dar
mușchii săi nu sunt sculptați. Nu pare a fi prea violent,
este oarecum abordabil, pare să fie amabil și blând.
Eroii antici sunt duri și este mult sânge și sunt vicleni și sunt
extraordinar de eficienți în felul acesta profesional când vine vorba
de a trece la fapte. Tipul ăsta nu pare deloc așa. Deci asta nu poate avea
ceva de-a face cu cursul nostru, nu? Ei bine, să avansăm un pic și să ne uităm
la o altă versiune a acestui personaj despre care vorbim.
Ok. Veți recunoaște aici o altă versiune
a ceea ce reprezintă Hercule. În aceasta, ne gândim în sinea noastră,
ei bine, asta arată ceva mai antic. Iată-l, sculptat în piatră.
Este ceva care este clar antic. Pare destul de bine lucrat
și puțin înfricoșător. Deci, ok, corect.
Și vedem că are o piele de leu acolo. Și are o măciucă lângă el. Și știind ceea ce știm despre Hercule,
clar, acestea sunt aspecte ale adevăratului Hercule.
Deci, acest lucru trebuie să fie mai aproape de ceea ce reprezintă adevăratul Hercule,
decât chestia cu Kevin Sorbo pe care am văzut-o. Deci, toate acestea.
Totul pare să fie puțin mai bine. Dar să ne uităm mai îndeaproape
la această reprezentare. Ei bine, știți, înainte de toate,
ceea ce avem în fața noastră nu este de fapt o statuie, nu?
Este doar o imagine pe calculator, o reprezentare a unei statui originare. Puteți vedea aici, uitându-vă
la detalii, o gravură, iar această gravură este
făcută în secolul al XIX-lea. Și uitându-ne la detaliile acestei
reprezentări, concentrându-ne pe părțile mijlocii de exemplu, avem
o frunză de smochin exact acolo. Ei bine, grecii nu serveau frunze de smochin.
În perioada în care această gravură a fost făcută, părea că părțile din mijloc erau
percepute ca fiind puțin obraznice, așa că au fost acoperite.
Ei bine, grecii și romanii nu credeau asta. Deci, avem deja o diferență majoră
față de ceea ce credem că va fi eroul nostru adevărat.
Vom mai face o jumătate de pas înapoi și ne vom gândi la asta o secundă.
Gravura a cărei reprezentări este pe ecranele calculatoarelor voastre, a fost
la rându-i făcută după o statuie antică reală Nu este adevărat?
Ei bine, da și nu. A fost făcută după o versiune
romană a unei statui antice. Deci mai mergem înapoi încă o reprezentare
și gravura este făcută după o statuie romană. Și romanii aveau idei despre Hercule. De fapt, au inventat numele Hercule. A fost creat pe baza unui precedent grec 
al figurii care datează cu mult înainte de romani. Deci, dacă îl căutăm
pe adevăratul Hercule, va trebuie să mergem în urmă, mai
devreme decât această statuie romană. Ei bine, statuia romană este de fapt o copie
a unui original grec care există cu multe sute de ani înainte de statuia romană
care a reprezentat subiectul pentru gravura noastă.
Deci originalul grec, asta trebuie să fie unde a trăit adevăratul Hercule, corect?
Și, de fapt știind ceea ce știm vom întoarce foaia alte câteva secole și
vom vedea că romanii sunt primii care au inventat numele Hercule.
Îl bazează pe un original grec, dar originalul grec este pronunțat diferit.
Este Heracle, pe-acolo, dar asta nu era un nume roman eufonic, așa că l-au schimbat pur și simplu.
Deci dacă e să îl căutăm pe adevăratul Hercule, va trebui
să ne întoarcem la Heracle, care este originalul grec
pe care se bazează copia romană, ei bine, de la noi putere și presupunând
că, copia noastră romană este o copie romană pe deplin fidelă originalului grec,
și ne gândim în sinea noastră: ok. Deci avem o gravură a unei copii romane
a unei statui greci originale, iar acea statuie greacă originală trebuie
să fie reprezentativă pentru adevăratul Hercule. Ei bine, e încă o problemă cu asta.
Originalul grec pe care se bazează copia romană datează doar de la
sfârșitul perioadei clasice din Grecia antică. Și în realitate nu este legată
de timpurile mitice pentru greci. Acelea erau deja multe,
multe secole înainte de Grecia clasică.
Deci unde este adevăratul Heracle și unde îl vom găsi?
Cel mai probabil nu îl vom găsi vreodată. Un mit este o poveste
care este mereu respusă. Căutând după niște momente originale, vreo versiune originală, din care putem
vorbi despre toate celelalte ca fiind derivații inventate,
nu vom putea face asta. Nu vom găsi un adevăr absolut
când vine vorba de mituri. De fapt, cred că mitul ne sfidează
tentativele de a încerca să găsim o reprezentare pură, autentică a oricăreia din marile
povești de care suntem interesați. Mitul va fi mereu nu doar
o povestire ci o repovestire. Aceste povești au existat funcțional
dintotdeauna și au fost spuse și respuse de-a lungul generațiilor.
Subiectul pe care se concentrează are de-a face cu figura noastră de aici,
această persoană uimitoare, Heracle. Uitați-vă la puterea lui, capacitatea lui.
Are acolo pielea de leu lângă el ca trofeu pentru o fiară
sălbatică pe care a răpus-o. Are măciuca sa, deci este violență, este nervozitate în ceea ce vom vedea.
Eroii aceștia sunt foarte capabili, mâinile lor sunt incredibil de puternice. Pur și simplu rezolvă lucrurile și o fac
fără să se gândească mult la lucruri. Sunt îndemânatici, sunt
inteligenți când trebuie să fie, dar când lucrurile trebuie făcute,
le fac pur și simplu. Eroii noștri vor fi unii despre care
ne petrecem mult timp vorbind și când vorbim despre figuri ca
Odiseu sau vom vorbi despre Oedip, Oreste, oricare din celelalte figuri
despre care vom vorbi, vom vorbi despre versiuni ale lor de la
diferiți poeți, povestitori de mituri diferiți care adaugă propria lor versiune
a poveștii lungii tradiții. Nu vom găsi niciodată originalul,
după cum am discutat deja. Homer, marele poet, Homer lucra deja
într-o perioadă în care multe versiuni tradiționale îl înconjurau;
versiunile sale au căpătat autoritate, dar asta nu înseamnă că vom spune că Homer este genul
de răspuns final sau Ovidiu este răspunsul final, sau Virgiliu este răspunsul final.
Toate versiunile diferite ale miturilor pe care le vom vedea
sunt doar asta, sunt versiuni. Și ne vor ajuta să obținem
o perspectivă a ceea ce analizăm. Acum în ceea ce privește subiectul,
vom vedea multe lucruri în aceste mituri.
Lucrul care este probabil cel mai proeminent în toate suntem tu și eu,
această specie a ceea ce înseamnă să fii om. Acest tip de întrebare, ce înseamnă
să fii om îi va anima pe acești povestitori și îi va aduce pe cele
mai înalte culmi ale lor. Suntem niște creaturi uimitoare.
Adică, uitați-vă la tipul ăsta de aici. Pare că va arunca discul cinci mile. Are un fizic uimitor, formă frumoasă,
demn de reprezentare. Nu doar că poți aprecia forma fizică
din spatele reprezentării, dar poți adăuga și o anume uimire pentru
arta de reprezentare însăși. Oamenii sunt capabili de realizări mărețe
cum este acest tip reprezentat cât și impresia artistică pe care artistul care a făcut
această statuie o reprezintă pentru noi. Deci vom fi în prim plan, noi ca oameni,
familia umană va fi în prim plan în miturile noastre.
De asemenea vom petrece mult timp uitându-ne la acest mic tip
și semenii lui. Porci, vaci, tauri, animale de toate
felurile vor popula poveștile noastre mitice. Sunt interesante pentru acești antici,
vor să știe cum funcționează aceste animale și mai ales unde eu și tu,
ca ființe umane, ne încadrăm în relație cu ele.
De asemenea, vor fi momente în care tu și eu, ca oameni, ne vom baza
pe animale să ne ajute. Putem vedea aici o faimoasă caracterizare,
aceia dintre voi care știu deja povestea ciclopului îl vor recunoaște pe Odiseu
folosind un berbec să îl ajute să scape de atacul malefic al monstrului, ciclopul.
Iar tu și eu, ca ființe umane, ne vom baza pe aceste animale să ne ajute și având
o conexiune cu ele este un lucru benefic. Eroii demonstrează că au asta. Deci ne uităm la oameni, ne uităm
la animale și apoi ca să nu ne gândim că linia dintre noi, ca grupuri,
este clară și nu a fost încălcată niciodată, uitați-vă
la figura din spatele meu. Reprezentate faimos în
arta greacă, veți ști că există aceste creaturi care sunt
jumătate om, jumătate animal, sunt privite de obicei cu un
fel de teamă. Ar putea juca un rol în societate,
dar nu sunt tocmai ca tine și ca mine și nu petrecem mult timp cu ele,
dar auzim despre ele și vor popula niște colțuri interesante
din poveștile noastre mitice. Acum, cealaltă latură a noastră, pe de altă
parte, avem animalele sub noi. și apoi creaturile de mijloc
jumătate om jumătate animal. De cealaltă latură vom întâlni zeii. Zeii ne apar în mod tipic în viziuni,
deci când vedem timpuri mitice reprezentând un fel de interacțiune obișnuită între
oameni și zei, zeii vor apărea deghizați. Pot apărea în vise, pot apărea într-o viziune în timpul zilei cu un fel
de deghizare încât se prezintă ca și cum ar fi o fată muritoare
sau un bătrân sau orice ar fi. Aceste deghizări le permit
să meargă printre noi fără ca noi să o știm.
De obicei, ce vom vedea în mituri, este că oamenii deștepți, cei mai deștepți
oameni și cei mai mari eroi, cam știu oricum. Cam pot să spună când
zeii sunt în preajmă. Oamenii proști nu pot niciodată. Dar când acești zei sunt prin preajmă,
au lucruri importante de făcut și sunt interesați, în mod interesant,
de tine și mine. Figura de aici, tip destul de impunător.
Bună, Apolo! Faptul că mă uit la el,
direct în ochi, este deja o ofensă. Scuze, Apolo. Nu am vrut să fac asta.
Nu vrei să se supere Apolo pe tine. Zeii vor exista acolo sus,
da, vor coborî, vom vedea viziuni cu ei, dar în mare parte lumea
lor nu este lumea noastră. Tu și eu suntem diferiți de zei.
Oamenii reali, pentru a ști cu adevărat ce sunt, știu că
sunt diferiți de zei, iar când vorbesc de zei,
vorbesc cu teamă, reverență. Zeii sunt din altă lume
și de obicei nu suntem la același nivel cu ei în niciun fel.
Încercăm să păstrăm distanța într-un mod respectuos și când avem
interacțiuni cu ei, zeii dictează totul, controlează ce se întâmplă, iar tu și eu trebuie mereu să respectăm asta.
Acum, o altă clasă de ființe pentru care trebuie să ne pregătim înainte de a continua,
este tipul acesta de lângă mine, l-am văzut pe Odiseu scăpând
din peștera sa în slide-ul mai vechi, prietenul nostru de aici, ciclopul.
Îi puteți vedea ochiul din mijlocul frunții; tipul acesta va avea parte
de un tratament destul de neplăcut în povestirea noastră.
Vom citi Odiseea lui Homer într-un ritm plăcut, încet și chibzuit
în primele săptămâni ale cursului. Și ne va oferi o introducere minunată
în tot felul de teme mitice, ne va prezenta și unele din cele mai memorabile 
scene de urâțenie din miturile antice, inclusiv monștrii noștri.
În această figură, ciclopul este printre cei mai faimoși dintre aceștia.
Ciclopul, săracul, avea un ochi în mijlocul frunții.
Este gigant, este uriaș. Este foarte puternic, dar nu prea inteligent;
face marea greșeală de a-l supăra pe Odiseu. Și chiar nu vrei să faci asta. Este un lucru rău.
Odiseu îl învinge. Și vom avea ocazia să învățăm
toate detaliile poveștii sale când trecem prin Odiseea.
Acum, voiam să păstrez câteva momente să facem un pas înapoi
și să ne gândim ce înseamnă a studia mitul
într-o lume contemporană? În cursul nostru. Adică, în mod evident,
nu suntem tocmai în trecutul antic, nu-i așa?
Suntem destul de diferiți de ei. Tu și eu trăim într-o lume a microcipurilor,
interacțiunea noastră acum a fost făcută posibilă de tehnologie
științifică aproape de fantezie, care este atât de sofisticată încât 
cu toții suntem pe drept uimiți și minunați de propriile noastre
capacități de a ne conecta unii cu alții. Este cu adevărat uimitor.
Adică, spun asta cu sinceritate. Lumea în care trăim este absolut
diferită de lumea noastră mitică, are propria sa magie, și propria minunăție
și este construită pe, un simț al conectării și al interconectivității.
Trăim într-o lume profund conectată făcută posibilă de tehnologia siliconului
cum se vede în spatele meu. Acum, este de asemenea adevărat,
că în trecut au fost alte perioade când oamenii au vorbit despre profunda
conectare a lumii lor. Să facem un pas înapoi
și să ne uităm la scena noastră. Imaginați-vă, în anii 1930, se credea că,
da, într-adevăr, oamenii din lumea largă ar beneficia de pe urma cunoștințelor
profesorului la costum de aici. Pare să îmi lipsească părul facial,
dar sper să am aceeași autoritate cum pare această persoană din reprezentare,
privind la o tehnologie numită tablă de scris și folosind ceva numit
receptor de televiziune și un transmițător va transmite din universitatea sa, toate
cunoștințele minunate pe care le are de împărtășit prin tehnologia
receptorului de televiziune și boxe. Vor fi oameni în casele lor
care preiau acele informații de la profesor și lucruri
uimitoare se vor întâmpla. Acum, uitându-ne în urmă la această
imagine și fanteziile anilor 1930, acea viziune de conectivitate care animează aceste imagini,
ei bine, cu siguranță la acea dată era perceput ca fiind utopic, transformator,
uimitor și ca nimic dinainte. Pentru că dintr-o dată eram capabili
să folosim acest mediu al undelor radio să trimitem semnale prin aer.
Deci ceea ce așteptăm acum de la silicon să ne interconecteze, pe atunci
erau uimiți de această capacitate a aerului de a ne conecta.
Ei bine, asta ne determină de fapt să aruncăm o a doua privire la această lume
antică și să ne întrebăm, da, sigur, suntem diferiți, dar cât de diferiți suntem
mai exact? Suntem conectați, tu și eu
prin silicon, ne permite să fim interconectați, în anii 30,
erau undele radio, pe vremea lui Homer,
exista într-adevăr o tehnologie uimitoare disponibilă
oamenilor pentru a sta conectați, pentru a intra în contact cu oameni
din ținuturi îndepărtate de care doar auziseră, pe care
probabil nu îi mai întâlniseră înainte și că oricare doi oameni din aceste
culturi nu se văzuseră vreodată. Tehnologia pe care o foloseau era transportul
pe vase și mediul pe care îl foloseau era marea.
Marea Mediterană este un alt tip de caracter în povestea noastră
a mitului grec și roman. Este o mare forță ce conectează
în lumea antică. O analiză științifică recentă a
Mării Mediterane a numit-o Marea care corupe, care este
o descriere potrivită a rolului pe care Mediterana îl joacă
în antichitate. Cei care caută puritatea culturii,
de exemplu să deschidă fereastra spre
puritate greacă sau romană în acest curs, probabil caută lucrul greșit. Puritatea în Mediterana antică
este efemeră. Nu există în realitate.
Culturi din jurul marelui bazin mediteranean interacționează
mereu unele cu altele. Este parte din ceea ce credem că face
Mediterana un loc special, interconectivitatea sa.
O minte conectată este o minte inteligentă și grecii da, erau interconectați
cu culturi de pretutindeni din jurul Mediteranei prin legături de
transport prin care au făcut comerț multe, multe generații.
Înainte ca dovezile istorice să apară, erau în contact cu culturi din vestul
îndepărtat al Mediteranei și cu siguranță în estul îndepărtat al Mediteranei.
Și dacă vă gândiți la asta, duceți-vă în jurul Mediteranei în minte, să zicem
că vă duceți la Roma și închiriați o motocicletă, gândiți-vă la toate culturile uimitoare pe
care le-ați vedea de la italieni, la francezi, la spanioli, la nord africani, la Cartagina
antică de care ați trece în drumul vostru prin nordul Africii.
V-ați putea duce în Egipt, Orientul apropiat antic, israeliții,
ați vedea Turcia, înapoi în Grecia, societăți antice și
extraordinar de bogate. Acum, fiecare din ele are propriul
mod de a face lucrurile, dar toate împărtășesc acest fundament mediteranean
și pe măsură ce avansăm în cursul nostru vom vedea că poveștile pe care ne
concentrăm nu ne oferă doar o pespectivă a Greciei și Romei, ne vor
prezenta și teme mediteraneene cuprinzătoare care sunt relevante în această
lume. Acum, ce vom face pentru mare parte din curs este să ne concentrăm pe asta.
Mai devreme ați remarcat că, cursul meu de mitologie greacă și romană are mai ales
greacă, cu ultimele două săptămâni pentru romani, care întâmplător sunt domeniul meu
de expertiză, deci pe asta ne vom concentra, deci ne vom petrece mult timp privind
această lume greacă și înțelegând cum funcționează, obiceiurile diferite.
Unele din lucrurile pe care le vom vedea ne vor reaminti de lucruri care
ne sunt imediat accesibile, putem înțelege tipurile de reguli care apar,
tipurile de valori care sunt prețuite, alte lucruri care vor fi
extrem de ciudate. Ne vom întreba cum e posibil să
fi crezut asta sau cum este posibil să fi prețuit asta
mai mult ca aia. Deci a ține evidența atât a ceea ce
este similar cât și a ce este diferit va fi unul din cele mai interesante lucruri
care constituie acest curs. Ce vom face va fi să ne alăturăm
prietenului nostru de aici, Oedip. Salut, Oedip! Suntem, într-adevăr cred, 
în multe feluri, la fel ca Oedip, în măsura în care
încercăm să înțelegem ceva. Suntem curioși de felul nostru,
ființelor umane le place să știe lucruri, iar Oedip este un exemplu minunat pentru
un mit al cuiva, al unui om în căutarea cunoașterii,
încercând să înțeleagă asta. Și iată-l punându-i întrebări sfinxului.
Și într-adevăr, uneori, ca Oedip, vom învinge lumea și
vom afla  mai multe decât știa sfinxul vreodată.
Vom rezolva ghicitoarea sfinxului și îl vom face să dispară.
S-ar putea să câștigăm una sau două din aceste provocări ale cunoașterii.
Dar apoi, de asemenea, povestea lui Oedip ne prezintă alte lucruri.
Noi, ființele umane, din cauza ignoranței noastre vom face greșeli.
Greșelile vor fi o temă în cursul nostru, despre greșelile pe care le fac oamenii
și de asemenea, în încercarea noastră de a reconstitui această lume bogată,
complexă, vom face propriile noastre greșeli și să încercăm să le rezolvăm.
Dar mă gândesc înapoi la acea temă a conectivității, că mintea conectată
este o minte inteligentă. Deci să rămânem cu toții conectați.
Și așteptăm să vă implicați și voi în curs prin forum și alte moduri
pentru a împărtăși ce gânduri avem despre această lume
antică vibrantă a poveștilor mitice.